9,974 matches
-
id="(136, p. 35)"/>. Revenind la „vânătoarea de evrei” (cum o numește Elie Wiesel) din timpul marilor sărbători creștine, iată ce scrie W. Schwarzfeld despre târgurile din Moldova secolului al XIX-lea : „În serile de Crăciun mai niciun evreu nu Îndrăznea deobiceiu să iasă pe uliță, chear În timpul domniei lui Cuza- Vodă, căci aveau frică a nu fi maltratați de Irozi. De asemenea, [evreii] nu puteau fi spectatori la ceremoniile de Bobotează” <endnote id="(172, pp. 193-194)"/>. Situația nu era esențial
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se brânci cu moldovenii [mascați]” <endnote id="(100, p. 24)"/>. Pentru mentalitatea românească a epocii, o astfel de reacție din partea unor „străini” era de neacceptat. Când, În 1823, de exemplu, niște evrei din Țara Românească - fiind bătuți de români - au Îndrăznit să se apere, un anume sluger Costache, vătaf la agie, a dat În public următoarea explicație halucinantă : „Ei [= evreii] trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra «valahilor țării», și care astfel domnesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ură și fanatism față de evrei”. Iată descris acest obicei de către marele logofăt al Moldovei, Nicolae Suțu, așa cum se desfășura la Începutul secolului al XIX-lea Într-un port grecesc de lângă Constantinopol : „În timpul Săptămânii Patimilor, [de frica golanilor] nici un evreu nu Îndrăznea să se arate. Aceste pușlamale, cunoscute În Întregul Bosfor, dobândiseră dreptul de a arde În efigie un evreu În noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta, Împopoțonau un manechin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, Îi spânzurau de umăr o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
despre Jurnale, memorii, corespondență, reușind - cred - să-mi conving auditoriul de orizonturile umane inedite pe care le deschid. Există - cunoscătorii mă vor aproba - scrisori care au un efect psihologic similar, sau chiar mai puternic decît al unor poeme și schițe. îndrăznesc să afirm că și între cele de față se găsesc de acestea. Ediția cuprinde toate scrisorile pe care le am de la cei numiți pe copertă. „Toate” - adică și cărți poștale, vederi, cărți de vizită, telegrame - pentru că ele atestă menținerea relațiilor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dar gîndindumă că nu aveți răgazul necesar și fiindu-mi teamă să nu se piardă, am renunțat); a doua pentru că mă gîndesc la atitudinea Direcției Presei la asemenea gingașe probleme. Aceleași probleme le punea și Păgînizarea ortodoxiei și nici nu îndrăznesc să vă întreb ce răspuns s-a dat, dacă a fost cumva programat. Săptămînile trecute un articol despre Radu Ciobanu în Orizont a fost pur și simplu ciopîrțit: s-au tăiat paragrafe ce nu puneau absolut nici o problemă. Probabil numai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un an cînd am plecat în Italia. Ce s-a întîmplat cu el rămîne un mister. Nu este singurul, dacă aceasta poate fi o mîngîiere. Ce faceți peste vară? Unde vă petreceți vacanța? Noi credem că vom sta acasă; nu îndrăznesc să fac nici o deplasare în starea precară a sănătății. Mă bucur că stînd acasă în fotoliul meu, cu picioarele întinse, pot citi, gîndi, chiar scrie pe un bloc de desen care-mi este de mulți ani „masă”. De cît de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și depozitarea de alimente (cartofi, ceapă, ulei, etc.); 3) Cumpărarea de lemne pentru distribuit”. a.u. „Moarte lui Filderman!” Pe când doamnele se zbăteau Întru obținerea fondurilor necesare supraviețuirii săracilor urbei, domnii transformați oportun În tovarăși de nădejde făceau politică și, Îndrăznim să spunem, nu pe burta goală, pentru că (ne)vrednicul partid comunist avea mare grijă de cadrele sale active, chit că prostimea cea multă murea de foame și-și petrecea timpul omorând păduchii cu miile. Prin urmare, li s-a pus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cameră cu mine o fi avut timp să se lămurească că sunt complet inofensivă. Mult timp nu reușesc să adorm, îmi trec prin cap tot felul de idei, mă gândesc să le scriu pe o bucățică de hârtie dar nu îndrăznesc să mă mișc prea mult, de teamă să nu deranjez pe nimeni. Un armadillo nu poate trăi în captivitate Sunt întrebată cum am dormit. Mărturisesc că am prins răsăritul soarelui, dar nu sunt sigură dacă din pricina unor spirite prin jur
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sută de dolari pentru curățirea de început. Nu-mi vine a crede. Nici nu mă mai interesează nimic de pe restul listei de prețuri. Rămân fără grai câteva secunde, timp în care el mă încurajează să-mi depășesc frica și să îndrăznesc să mă cunosc, îmi recuperez răsuflarea, îmi rețin un zâmbet și îi spun că am să cuget la problemă și îi voi da de știre dacă decid pozitiv. Mă ridic, îi mulțumesc, mă gândesc o secundă dacă să-i spun
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu excepția Indiei care se bălăcește fericită), să privesc conturul difuz al soarelui întinsă în apa rece a râului. Roca din jur este, în mare parte, quartz, iar apa râului este transparent de cristalină și rămân magnetizată în mijlocul tabloului feeric, aproape neîndrăznind să respir pentru a nu îi tulbura perfecțiunea. Într-una din dimineți aud nechezat și tropăit de cai în apropiere, ridic capul și privesc un armăsar alb, impunător, trecând râul de-a lungul pietrelor, la câțiva metri de mine, într-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Tiberius un montaj anemic de frînturi de bătălie neconcludente. Ce comandant e acela care intră așa de tare în panică la perspectiva unei bătălii ? Tiberius nu l-ar fi lăsat să comande nici hrănirea pisicilor din castru. și nici nu îndrăznesc să mă gîndesc ce i-ar fi făcut marele Gerula. Lucian Bratu este un regizor infinit mai fluent și mai cultivat vizual decît Drăgan, dar singurul aspect al lui Tudor (episodul unu din epopeea națională și locul 6 în clasament
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bătăliei de la Vidin. Există un bal mascat și un fragment de operă, o secvență de animație și o secvență de montaj în alb-negru, pe ecran-în ecran. Există chiar și un moment de pășunism ce alt regizor romîn serios ar mai îndrăzni să facă așa ceva, ieșind și cu fața curată ? Procesul de la final e un spectacol, cum e, desigur, și înmormîntarea de la început, care rimează cu o a doua înmormîntare, plasată înspre final, și ea tot un spectacol. Toate astea rimează între
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să emigreze în Australia împreună cu soția și copilul. Vinde tot ce are și, cu banii într-un săculeț purtat direct pe piept, pleacă la București. De cum ajunge, pică în plasa unui șmenar (Andi Vasluianu) și rămîne fără nimic. Emil nu îndrăznește să-i spună soției sale ce s-a întîmplat ; îi spune că a plecat să muncească în Germania și că de acolo continuă să facă aranjamente pentru iminenta lor emigrare. De fapt, doarme prin parcuri bucureștene, apoi prin spitale, apoi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de imagine, Philippe Rousselot, tratează lumina nocturnă cu o energie grafică ce taie ca o lamă prin vaporozitatea dinainte. Erica se trezește din comă după trei săptămîni, ca să afle că prietenul ei nu se va mai trezi niciodată. Atunci cînd îndrăznește să iasă din nou pe stradă, strada începe să se balanseze sub picioarele ei ca un vapor care se scufundă ; atunci cînd un alt trecător apare pe neașteptate în cadrul ăsta oscilant, mergînd chiar în spatele Ericăi, el nu pare un simplu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vechile comedii sofisticate sînt produsele unui anumit climat sociocultural, ale unui anumit moment din istoria mentalităților ; de-acolo își trag seva. Un Millers Crossing și un Hudsucker Proxy nu au cum să aibă aceeași sevă, iar Coenii rareori au îndrăznit să înmoaie vechile tipologii și convenții în niște seve mai moderne. Millers Crossing ar putea fi considerat o addenda perfectă la canonul filmului noir, dacă n-ar veni la cel puțin 30 de ani după ce noir-ul a încetat să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ni l-a promis. M-am hotărât să-L urmez fără rezerve, să îngrop trecutul meu prin legământul botezului și El să mă învieze la o viață nouă, pe care cu drag I-o dăruiesc de acum înainte. Dar aș îndrăzni să-L mai rog pe Dumnezeu să-mi facă bucuria deplină și să Se îndure și de copilașii mei, pe care El mi i-a dat să-i cresc pentru slava Lui, dar eu i-am făcut cadou lumii, neîndeplinindu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
răspuns: ”Eu pe 16.06.2012, la ora 17,00 am botezul, la biserică. Dacă vii tu la botez, merg și eu la nuntă.” “Nici să nu te gândești, eu credeam ca ai făcut-o până acum; mă mir cum îndrăznești să mă inviți, când știi părerea mea despre ce faci tu, dar o să vedem... , iar la nuntă trebuie să mergi”, a venit răspunsul categoric. Atunci, cred că Dumnezeu mi-a dat curaj și i-am zis că pentru viața mea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe undeva se referă și la altceva ) și am zis: "Doamne, te rog să mă ierți, dar astăzi fac și eu ce au făcut unii credincioși (sau necredincioși) și eu, cel mai pipernicit creștin al sec. XXI, vine astăzi și îndrăznește să te pună la încercare! Știu că al Tău este pământul cu tot ce se află pe el"! Știu de asemenea că m-ai scos din diferite probleme, dar acelea erau mai mici! (ca și cum aceasta ar fi fost prea mare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
va trebui să găsim mijloacele de înțelegere și pace. Trebuie să înțeleagă și soru-mea Marița că nu se poate trăi astfel, ura și dușmănia nu are nici un rost între neamuri atât de apropiate. Mihăiță, mânios tare că verii lui au îndrăznit să ridice parul asupra moșului lor drept, se gândea la planuri de răzbunare dar la auzul acestor vorbe Costache l-a liniștit spunând că Dumnezeu îi va lumina ce cale trebuie să aleagă. Treburile zilei fiind duse la bun sfârșit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
programul școlar obișnuit cu ore de studiu dimineața și după-amiaza. Profesorii vin și pleacă, predau cunoștințele, dar ne și cer să ne însușim cele predate. Cu ochii de atunci vedeam în profesor pe cineva așa de mare, că aproape nu îndrăzneam să-l privesc în ochi. Fiecare din ei avea pretenții și ne cerea să răspundem la întrebări. Intrasem bursier și pentru a fi bursier se cereau note mari. La normală, cea mai mică notă de promovare era șase, iar noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fiu atent la tot pasul. Trebuia să mă port respectuos și corect cu toată lumea și să aduc la școală adeverință de bună purtare pe tot timpul vacanței, așa cum ni se cerea. În felul acesta erau temperați cei care ar fi îndrăznit să treacă la un comportament nedemn de un adevărat școlar normalist. Cu atât mai mult pentru noi de la normală care urma să devenim cândva model și educatori ai generațiilor în succesiune. Câtă nevoie se resimte astăzi de uniforme școlare și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Era subdirectorul Școlii Normale, profesorul de istorie, Constantin Iacomi. Suntem aduși cu toate bagajele în școală. Mi se reproșează că nu i-am cerut sprijinul să mă favorizeze pe motiv că eram cel mai bun elev la istorie. Cum să îndrăznesc? A mers cu noi până am pus totul la locul cuvenit, a venit apoi în clasă supraveghind aranjarea cărților în pupitrul meu de școlar și ne-a dat în seamă unui elev din ultima clasă care ne-a dus la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
seara cu trenul. Singuri în compartimentul de clasa I, discutăm de una, de alta și căutam un moment potrivit pentru a-i spune despre clocotul din inima mea! Cu acel curaj al timidului care eram și am rămas până acum, îndrăznesc să-i declar scurt: „Domnișoară, te iubesc și te rog să-mi dai răspunsul!” Tăcere îndelungată. Amândoi coborâm muți din tren și după 2-3 km. ajungem stingheri la casa în care întâmplător locuia Maria. N-am mai îndrăznit să spun
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
până acum, îndrăznesc să-i declar scurt: „Domnișoară, te iubesc și te rog să-mi dai răspunsul!” Tăcere îndelungată. Amândoi coborâm muți din tren și după 2-3 km. ajungem stingheri la casa în care întâmplător locuia Maria. N-am mai îndrăznit să spun nici un cuvânt pe această temă. Vine fatidicul 30 august 1940, cu sfârtecarea unei părți din Transilvania. Plecarea mea se precipită. Cer Mariei să-mi permită să-i scriu. Acceptă. Plec grăbit spre Priponeștii mei și nu reușesc să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și mai favorabil. Colega mă privește de sus și-mi reproșează că o acostez în plină zi și alte de felul acesta. Nu mai era colega pe care o știam și mă prefac a-i cere scuze repetate că am îndrăznit s-o deranjez și-i fac niște ploconeli anume exagerate de parcă ar fi fost vreo alteță regală. Nu știu dacă a înțeles purtarea mea intenționat ironică. După câțiva ani, când a căzut din scaun, era cea mai atentă și drăguță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]