9,824 matches
-
mâncat, minunea pe care o așteptam nu a sosit, și în februarie 2 când-o pe drumul veșniciei. Rămas singur, am încercat să mă descurc cum pot . Pentru gătit, învățasem de la soție, în perioada cât a zăcut, tot ceea ce îmi șoptea, explicându-mi, celelalte treburi, spălatul, călcatul, aranjarea lucrurilor, ștergerea prafului, nu-s o problemă pentru mine, necazul mare este singurătatea. Cum să o acopăr ? Ce să fac să nu -i simt lipsa Lenuței până într-atât ? Ce mă sfătuiți să
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de alinare, odihnitoare. Nu o pot uita și îmi stăruie momentul când, cu câteva zile înainte de a pleca, în timp ce o pansam la rana deschisă la spate, în jos la c oloană, m-a tras ușor către ea și mi a șoptit cu voce stinsă, cum i se permanentizase pronunția: — Curaj dragul meu, lasă, mor eu, tu ai să te însori și va fi bine, bine pentru tine... În neliniștea care se zbătea, ce puteam eu să-i răspund ? i-am jurat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
care miroase a primăvară. Văd că ochii ei mă pătrund, își opresc jucăriile în ai mei, față î n față, ca într-o oglindă, o priire care nu mă încurajează în int enții. Fără a fi răspuns, o aud însă șoptindu-mi - „nu mai am timp, dragule!” Ea mereu era ocupată, deși rămânea în sine o drăgostoasă, o potolită, în așteptare, vrednică să-și motiveze afectiv până și răspunsurile vremelnic negative. n-am memorat când a devenit un stereotip acest motiv
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ce mă cunosc, n-am replică, nu mai vreau nimic, vreau să mă lase toată lumea în pace, să fiu singură, să dorm Ba, Doamne iartă-mă, parcă-mi vine să plîng. Nu-i prietena mea. Nu-mi pasă unde stau, șoptesc și mă las să alunec pe banchetă, într-un colț. De unde vii, domnișoară? Mă întreabă rîzînd un tînăr cu barbă blondă și ochi senini. Din România, dar am trecut întîi prin Italia. Oho! Vezi, papa, se adresează celui mai vîrstnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
O nouă pauză. Ea spune: - E ca gripă. O iei înainte de a putea face ceva s-o eviți... - Doar că de gripă te poti trata...Face o pauză. Apoi, adaugă: - De obicei se tratează cu patul , nu? Emil tăcu. Apoi șopti: - Lăură? Nu cred că vorbești serios. - E atat de greu de făcut ceea ce-mi ceri. - Eu nu sunt o desfrânata, nicio sălbatică, nicio corigenta și nici o”oarecare”. Ceea ce-mi cereți presupune mult sânge rece , multă perfidie și....multă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în dreptul lui, el tot mai vorbea cu tânărul poet. Nu s-a mișcat. În ultima clipă, și-a scos mâinile din buzunar și le-a întins către mine. Pur și simplu parcă îmi uitasem replică. - Lăură, mă cheamă Lăură, am șoptit emoționată. I-am strâns mâinile, apoi destul de stânjenita m-am îndepărtat și m-am așezat pe scaun. - Aștept ceva de la tine, mi-a spus. - Ce anume? am intrebat eu mirata. - Poezie, proza, eseu, critică literară,orice...... - Așteptați, am zis, așteptați
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Curios însă, el fusese cât se poate de punctual, înfruntase ploaia aceea înspăimântătoare și era acolo lângă ea, ud leoarca, deși avea cu el umbrela. Nu se apropiase încă de ea, dar se uitau unul la celălalt fără a-și șopti vreo vorba, la secretul lor : retrăirea intensă a serii precedente, gândea Lăură, îl adusese cu siguranță pe o asemenea vreme. Nu voia deci să se priveze de fericirea supremă ,de cum s-a trezit numai la asta i-a fost gândul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o luau de la capăt. Nu cu mult timp în urmă se prăbușise elicopterul în care se afla generalul Alexandr Lebed, guvernatorul regiunii Krasnoiarsk, fost comandant al armatei ruse în Cecenia și al Armatei a 14-a din Transnistria. Gurile rele șopteau că acesta ar fi vrut să devină șef independent pestea acea regiune uriașă, iar moartea a venit taman la timp. Nu mult după aceea, Putin a întors foaia, iar guvernatorii n-au mai fost aleși de cetățenii regiunii, ci numiți
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Împelițat și am Inceput (fără nerușinare) să umplem sticlele golite cu petale de prun. Mai mult, spre seară, Încercând să ne Întoarcem acasă, Îngerul ne-a tăiat drumul și ne-a pedepsit. Mai În glumă, mai În serios, ne-a șoptit: ,, Dimineața cu genunchii pe facere/ M-a aruncat la Începutul pădurilor/ Împărțindu-mă În cântece și drumuri/ Meșterii venind să taie pentru viori/ Mi-au aflat numele din gură toporului./ Prima minune a fost când au găsit un poet/ Întemeietor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ale „demiurgiei” de imagini. Ai bizară senzație că totul se află la mâna hazardului, dar că nimic nu e Întâmplător, ca de sub fiecare cuvânt te Înhață câte un paradox, dar că În loc să te sufoce, te săruta pe tâmpla și Îți șoptește „Bine ai venit!”. Indiscutabil, „Damnațiunea poetului” apare că „locomotivă” ideatica, ce transporta vagoanele-metaforă, Încărcate de sensuri, nuanțe, subtilități, toate ambalate Într-o „supă de fantasme”, mâncarea favorită a poetului ce spune realului un „Hai sictir” și Își vede de spectralele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Apoi Îți văd gură. Melodie postuma a conturului buzelor tale! Râzi? Hai, râzi! Și cerul e atat de senin, și mâna ta, si briză lacului, si umbră pasului tău... 117 În noapte Îți strecori brațul peste brațul meu și Îmi șoptești În ecou: ,,Carul cu poeți sălbatici/ În genunchi trage noaptea din luna/ În genunchi trage noaptea din luna/ În genunchi trage noaptea din luna/ trage...trage...trage noaptea din luna/ din luna...luna...luna”... Întârziat peste noaptea din Copou, cad
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ta! M-ai prins de mână și mi-ai făcut semn să te urmez. Alături de tine am colindat locuri prin care nu mai fusesem niciodată. Pe unde treceam, găseam Incrustat doar numele tău, iarbă care se strivea sub piciorul meu șoptea numele tău, vântul șuiera printre copaci numele tău. S-a Inserat și printre crengile castanilor priveam cerul. Că Într-o expoziție numele tău apăru pe cer - lozinca pentru eternitate. Am vrut să te strig, să-ți arăt, dar tu nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spațiul unor «țări de rangul al doilea», adică la acea Europă «mai rea» și totodată «mai tânără». Când comunismul a luat sfârșit și s-au deschis granițele, am început să călătoresc în estul și sudul Europei, deoarece instinctul mi-a șoptit că tocmai aceste părți de lume reprezintă o provocare pentru imaginație.“ (Andrzej Stasiuk) Ei bine, nu în cartea de față scria Stasiuk frazele de mai sus, ci în Europa mea, volum moșit în colaborare cu Iuri Andruhovici. Însă citatul mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
sufoce până când le va scoate din nou la lumină, animat de alte idei. „Uneori nu este nevoie să călătorești decât cu mintea pentru ca stelele să-și schimbe locul pe cer. Iar atunci se schimbă și dorințele pe care li le șoptești... CV de sertar Nume complet: Markku Kalevi Metso Data nașterii: 6 martie 1980 Domiciliu: Kouvola, Finlanda Studii: licențiat în media și design la Kymenlaakso University of Applied Sciences (KyAMK) Experiență: A lucrat ca freelancer pentru Sakara Records, Tähtivaeltaja, Stam1na, Medialouhos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
iar repertoriul e fals, incredibil (I, p. 366). Prăbușirea dramei ar fi doar primul punct al noii reforme preconizate de-ntoarcerea acasă (I, p. 366). În chip surprinzător, partizanii spectacolului se readaptează rapid după gestul iconoclast și criticii avangardiști deja șoptesc că acesta a fost primul semn de reprimenire al artei (I, p. 366). Tentativa lui Agamemnon de a anula reprezentația prin ridiculizare a eșuat. Generalul victorios la Troia nu poate restabili situația din Micene spre a-și regăsi locul cuvenit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se poate întâmpla. Oracolul de la Delphi apare ca o instituție degradată. Pythia se plânge că o doare capul, se declară incapabilă să rețină numele geografice pe care trebuie să le includă în profeții și îi cere servitorului Marcos să-i șoptească la ureche răspunsurile potrivite deoarece Apollo vorbește prea încet (I, p. 17). Cel solicitat o consolează ca pe o fetiță nevinovată care habar n-are ce se întâmplă pe lumea asta, o naivă cu voce de oracol, deprinsă a formula
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în spatele celeilalte, din care au mai coborât patru ruși, între ei și o femeie. Între timp, când tata și cu mine eram în bucătărie, șeful ne-a întrebat de "hazeaică", termen pe care tata l-a înțeles, căci mi-a șoptit mie "întreabă de maică-ta, să nu spui nimic", de parcă eu aș fi putut să le zic ceva, oricum teama se cam instalase în noi. În timp ce sosise a doua mașină, când mă uitam cum se apropiau noul val de ruși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Cu ziduri roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Pe mine, pianul mă face să aud, ca în vis, tălăngile turmelor, trecând liniștite pe un plai de munte... Ușa se deschise cu zgomot, lăsând să intre un client înzăpezit până la sprâncene, cu o privire sumbră și scrutătoare: vameșul. Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin, n-o să aibă inima să-l trimită la plimbare. Vameșul tropăi ca să-și scuture zăpada de pe bocancii solizi și luă măturica pe care Grigore o lăsase pe tejghea ca să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-mea. Unde sunt bosiacii care erau pe aici adineauri? Ar fi putut să-și miște curul și să se ducă s-o anunțe. Au șters-o bandiții, nu-i așa, Grig? Restauratorul ridică din umeri: era evident, nu? Învățătorul îi șopti la ureche locotenentului: "A fost unul dintre ăștia... Îl făcusem albie de porci pentru că puștiul lui nu vine la școală, deși i-am cumpărat pantofi, și poftim!" Comisarul se resemnă să îndure reproșurile soției lui, de obicei însoțite de o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ceresc, o cărare pe valuri, un drum printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul spre casă, timpul părea neclintit, înghețat. Doar fulgii, în căderea lor lină, păreau să ne mângâie, șoptind: „Drum bun, Omenire! Traversare lină, pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> Dimineața devreme, în curtea Mănăstirii Golia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
climatul propulsiv, orizonturile deschise, tușele particularizante, ne cuprinde forța de atracție centripetă a Cetății. La Iași "peste fulguirea de flori și învăluirile de frunze moarte se înalță un suflet. Aceasta e justificarea și cununa nevestejită a acestui loc unic..." ne șoptește M. Sadoveanu, cu nelipsita-i pălărie "monistă". Voluptatea creației în artă și literatură ne stimulează, ne angajează și mai mult în visare și idealitate, uitând fie și pentru o clipă realitatea de lângă noi. "PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITĂ" Ne întrebăm de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de zbor și a tehnologiei de luptă sofisticate. Așa cum am mai remarcat, imaginile și întregul spectacol al tehnologiei de vîrf sînt vehicule semiotice care transmit efecte ideologice în plan subliminal. În timpul unui antrenament inițial în Top Gun, un pilot îi șoptește unui coleg, în timpul vizionării unei înregistrări video a unei explozii ucigătoare: "asta e într-adevăr excitant". Tocmai acesta este, așa cum spuneam, scopul filmului, de a-l conecta pe spectator la fiorul morții în formă sofisticat tehnologică contopind astfel Eros și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
oameni maturi și au acum o familie. Soțul, Steven, este cufundat în lectura unei biografii: Ronald Reagan: omul și președintele. După un timp, Steve lasă cartea și începe să se prostească împreună cu soția. Face tot felul de nebunii și îi șoptește ceva la ureche, iar Diane oftează: "Îmi place enorm cînd spui vorbe deșucheate!". Scena se mută în dormitorul copiilor: s-au trezit înspăimîntați de o furtună cu fulgere și tunete. În afară de acestea, un pom cu o siluetă gotică își aruncă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
valurile agitate ale unei populațiuni în așteptarea destinului ei, și îngrădită la orizont de un brâu de trupe otomane în acea atitudine impasibilă pe care Orientul pare că o imprimă oamenilor ca și monumentelor sale. Afară de rari cuvinte schimbate pe șoptite de către oameni din mulțime asupra prezenței acestor trupe, totul se petrecu în regulă, până în momentul când comisarul imperial, după ce a citit firmanul împărătesc, proclamă caimacămia d-lui Cantacuzino. Însă atunci, printr-o mișcare spontană și repede ca și o manevră
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]