13,876 matches
-
am plecat din sat, la liceu și ne-am despărțit. Ne întâlneam doar în vacanțe, dar lucrurile au evoluat și nu mai aveau farmecul de altădată. Eu îi povesteam întâmplări din viața de internat, ea mă asculta și se întrista. Abandonase școala și se dedicase doar gospodăriei. Ce-i drept devenise o gospodină desăvârșită, încă de adolescență. Pe la 18 ani s-a căsătorit și s-a stabilit în comuna Dornești, unde și-au făcut o gospodărie demnă de invidiat. Ne-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se comporta, de a-și trăi viața lor, lipsită de griji. Noi, când ne-am ridicat ceva mai mărișori, socotindu-ne intelectuali (în devenire) ne întâlneam în centrul satului și porneam ceva mai târziu la horă. Observându-ne grupul, fanfara abandona cântecul de dans și ne onora c-un marș de toată frumusețea. Cine era ca noi! Toate privirile se îndreptau spre grupul nostru. Ajungeam în mijlocul mulțimii, mulțumeam fanfarei și începea un tangou pentru noi, elevii de liceu. Dansam cu colegi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Căinari unde se proceda la cea mai inumană faptă și anume separarea membrilor de familie și îmbarcarea lor în vagoane de marfă separate. Din cele știute de mine, unele garnituri de tren erau dirijate spre Extremul Orient iar altele erau abandonate pe niște linii secundare în plină stepă rusă. Acolo, în canicula verii, erau lăsați în acele vagoane închise, fără apă și mâncare până când din interiorul lor nu se mai auzeau nici un zgomot. Așa au murit familii de basarabeni în acele
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
a venit târziu. Primul semnal a fost dat atunci când pe data de 15 martie 1944 liceele din Bălți au încetat activitatea. Am aflat adevărul și ajuns urgent acasă avertizând părinții. A doua zi am încărcat căruța și am plecat cu toții, abandonând a doua oară tot ce aveam. De data asta am părăsit localitatea fără incidente, mulți nu știau adevărata stare de lucruri. Am trecut Prutul și ne-am oprit la casa bunicului din satul Râșca. Dar nu eram salvați nici aici
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
acea expresie “te iubesc” este ascunsă și bine pusă la locul ei ca nu cumva cineva s-o găsească. Cuvintele „te iubesc”, înseamnă vorbe goale pentru bărbatul japonez, important este ceea ce poate oferi familiei sale. În general, japonezii nu-și abandonează familia; divorțul apare doar atunci când unul dintre cei doi soți se schimbă, iar în relația lor apare altcineva. Nașterea-venirea unui copil pe lume Japonezii iubesc copiii, iar venirea pe lume a unui prunc este un prilej de bucurie. Voi vorbi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
le impun să cedeze două provincii din vecinătatea frontierei comune (martie 1940). În iunie 1940, vine rândul României, căreia sovieticii îi adresaseră un ultimatum pentru cedarea Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța. Copleșită de amenințări, înconjurată numai de neprieteni și abandonată de marile puteri occidentale, țara noastră cedează cele trei teritorii românești. Tot în vara anului 1940, sovieticii ocupă Țările Baltice. Expansiunea rusească întreruptă un timp, reîncepuse. Atacând Uniunea Sovietică, în iunie 1941, nemții au mizat pe un succes rapid, similar
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
El nu e fiul meu trupesc. Pă rinte, cuvintele mele sunt o spovedanie și știu că În afară de cuvioșia ta și de Dumnezeu nu le va auzi nimeni. Negustorul povesti În câteva cuvinte felul cum Îl găsise pe Bodo, un prunc abandonat Într-un coșuleț, și scoase din sân o punguță În care se afla crucea cu ametiste pe care o păstrase atâta vreme. — Iată, spuse el, cruciulița asta de preț se găsea În coșulețul copilului. Sunt sigur, părinte, și vă rog
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spectaculos. MIRCEȘTI, MICLĂUĂȘENI, BUTEA - 2010 Pentru a mă răzbuna pe ghionul (piciorul în ghips, imobilizare totală cam cinci săptămâni) de anul trecut, cu furie parcă, am reluat bicicleta, după ce, în zilele reci doar mă gâdeam la ea, știind- o abandonată în garaj. S-a bucurat de o dotare specială: alt far, alt computer de bord mai performant, oglindă nouă (din sticlă specială care micșorează). Ieri, ignorând avertismentele de caniculă ale meteorologilor, la 6 și 45 am plecat spre o direcție
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
privegheau corpul pentru a-i ține de urât cu lumânările aprinse la căpătâi. Frații mei mai mari Mircea și Lică se întorseseră de la școală și trăseseră, ca de obicei, la bucătărie, pentru a-și potoli foamea. Dar bapțea noastră își abandonase pentru totdeauna postul plecase într-o lume mai bună. Pentru ce, Doamne, m-ai lăsat să fac asta? Eu am vrut să o salvez pe Silvia și nicidecum s-o omor pe bapțea. De ce stai și privești cu indiferență la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară era formată din smocuri răvășite de păr, în care se vedea ca un arhipelag pielea lui văduvită de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră și bățoasă, devenise un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
7) Acestea toate, Doamne, sunt doar: "Vorbe, vorbe, vorbe!" (Shakespeare) Am cerut mila Ta și nu mi-ai dat-o, am căutat protecția Ta și n-am aflat-o, am bătut la ușa Ta și nu s-a deschis... Suntem abandonați și persecutați de forțele răului, de cei puternici și nedrepți, iar Tu privești impasibil la toată suferința omenirii de pe această planetă. Încerc de-o viață lungă să stăm un ceas la sfat Și Te-ai ferit de mine de cum m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
român neaoș, bine educat, sensibil și plin de bun-simț, neavând nimic în comun cu reprezentanții celor care aplicaseră "soluția finală" decât epitetul peiorativ și degradant "Neamțul", care se atribuia, pe nedrept, întregului popor german. Dacă băiatul ăsta și-ar fi abandonat arma și uniforma urcând în vagon alături de noi, nimeni n-ar fi zis că nu e fratele nostru mai mare. Acum stătea și el cu arma la spate, uitându-se la mulțimea de oameni care trecea prin fața lui, călcând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca un vis urât, nu însă înainte de a ne traumatiza organul auditiv cu două semnale stridente și câteva pufăituri de taur întărâtat, pentru a-și manifesta astfel superioritatea forței brutale și disprețuitoare față de pigmeii pe care-i târâse până aici, abandonându-i lângă o rampă de încărcare-descărcare la marginea unui triaj, dintr-o gară minusculă în câmpia Bărăganului: Dudești. Întrucât de la drum și până la linia ferată terenul era plat și foarte aproape, aici vara se încărcau pepenii și mai apoi sfecla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
v-am arestat tatăl, nu Eu v-am deportat în Bărăgan, nu Eu vă fac viața greu de suportat, ci semenii voștri care s-au vândut Diavolului. Credeți și nădăjduiți în mine, sunt alături de suferința voastră și nu vă voi abandona niciodată. Curaj!". În același timp, suferința atroce pe care a îndurat-o Fiul Omului ne dădea puterea să întâmpinăm, cu mai multă bărbăție, provocările vieții, să fim mai solidari și mai încrezători în forțele noastre, în lupta de zi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
superioară a corpului uman. Era insuportabil! Nu de puține ori, la început, mama ieșea pe holul spălătoriei sprijinindu-și palmele și fruntea de zidul rece spre a se liniști. În atare momente de slăbiciune, când era pe punctul de a abandona lupta, colega ei de muncă ieșea pe hol. Hai, Rozalia, liniștește-te. Adună-te și gândește-te pentru cine trebuie să te sacrifici. Cine te așteaptă să vii cu sufertașul de mâncare și cu pâine. Și mie mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deportată, și care, în final, va purta denumirea de Bumbăcari, devenise un șantier. Oamenii munceau cu îndârjire pe ambele fronturi: și "acasă", și la "voluntară". Se produsese o emulație atotcuprinzătoare, nedeclarată, însă, și nerecunoscută ca atare: fiecare familie dorind să abandoneze cât mai degrabă bordeiul strâmt, mucegăit și întunecos, pentru a se muta într-un spațiu curat, aerisit și luminos: o casă. Orice formă de rezistență era sortită eșecului, având repercusiuni dintre cele mai neplăcute asupra sănătății noastre și ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Suferinței" sau, poate, mai degrabă, "Bulevardul Victoriei Deportaților", al victoriei rațiunii și luminii asupra întunericului. Da. De-a lungul acestei "Căi Regale" se putea vedea, la tot pasul, amprenta omului muncitor, priceput și creator. Era încă o dată depășit, învins și abandonat acel "homo primitivus", în favoarea lui "homo sapiens". Au învins rațiunea, dorința de a trăi, pofta și dragostea de viață. Nu. Noi nu făceam parte din categoria oamenilor cărora Brennus le-ar fi putut zice: "Vae victis!" "Vai celor învinși". Această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
domn Muca. A luat scara din fața casei și s-a îndreptat năvalnic prin spatele ei până la horn. Era un vânt puternic și atât de rece, cu spulberări tăioase de zăpadă înghețată și ascuțită, încât altcineva, mai puțin hotărât, ar fi abandonat, ori nici nu s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
timp. Ajunși la gară, "inculpații" au fost urcați într-un vagon de transportat vite, ticsit de lume. Circulau zvonuri că vor lua drumul Siberiei. Nu a fost așa, pentru că aveam și nou Gulagul nostru care se numea Bărăgan. Au fost abandonați într-un loc pustiu. Nu aveau hrană și nici adăpost. Au fost nevoiți să-și încropească un bordei, un fel de vizuină unde s-au îngrămădit, precum cârtițele, cei șase copii și mama lor. Un medic omenos a angajat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
perioadă politică tulbure, în care lupta pentru putere dintre conducătorul statului și al armatei, în persoana generalului Ion Antonescu, și gruparea legionară “Garda de Fier”, ia sfârșit în ianuarie 1941. Mutilată teritorial, slăbită economic și militar, înconjurată de țări ostile, abandonată de Franța, aflată sub ocupația germană și de Anglia, care rămasese singură să continue lupta contra Germaniei, opțiunile României pentru ieșirea ei dintr-o astfel de situație erau extrem de limitate. Izolarea sau neutralitatea nici n-ar fi fost posibilă, dar
RĂZBOIUL DE ELIBERARE, 22 IUNIE 1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1664]
-
Daniel Cristea-Enache la Bogdan Crețu și Șerban Axinte, și de la Andrei Terian, care s-a cam retras din critica de întîmpinare, la mai mulți alții activi în Observator Cultural și România Literară... Din păcate, constat că foarte mulți critici tineri abandonează critica efectivă în favoarea unui fel de activitate de publicitate, fie în favoarea colegilor de generație, fie în slujba unora dintre marile edituri... Dar poate trece, o fi o boală juvenilă! A.B.Este cunoscută literatura română în străinătate? Cred că se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
artistică pe care eu însumi mi-o râvneam, dar făceam ceea ce reușeam, însă nu prea multe, totuși, fără școală specială nu înveți pictură sau sculptură, nu diversifici tu chipurile lumii cu măștile tale papier-mâché, astfel că, rând pe rând, am abandonat aceste îndeletniciri artistice "costisitoare", rămânând la fila de hârtie și la creion, pe care și cu care aveam să însăilez dintâile-mi versuri. Însă, până la ele, am trecut printr-o perioadă de... publicist: pe la 13-14 ani, am început să scriu la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
convorbiri, pentru că, prin străduință ei, cititorii ne pot vedea așa cum suntem , nu cum am vrea să fim... (Iunie 2014, Botoșani) Adrian Alui Gheorghe Cînd vor pierde legătura cu literatura vremii lor, cu poezia, cititorii vor fi în postura cosmonautului sovietic abandonat în spațiu pentru că nu și-a plătit cotizația la partid... Poezia reprezintă foaia de temperatură a unei epoci. Poezia e atunci cînd femeia care naște în durerile specifice aude fanfara militară care intonează marșuri în parcul din centru orașului, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trăim, sunt un stimulent pentru noua generație? Se mai întoarce aceasta spre poezie, se mai citește? E vorba de noua generație de cititori? Cînd vor pierde legătura cu literatura vremii lor, cu poezia, cititorii vor fi în postura cosmonautului sovietic abandonat în spațiu pentru că nu și-a plătit cotizația la partid. Nu știu dacă e cu adevărat așa, dar îmi place să cred că vor suferi niște consecințe pentru indolență, pentru lenea de a citi, de a se conecta la sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pentru organizarea unui asemenea eveniment. Ce personalități au luat de-a lungul timpului Premiul Opera Omnia, la cine v-ați gândit pe viitor? Cum am spus, nu-mi este greu să organizez. Dacă mi-ar fi fost greu, aș fi abandonat ideea. Greu îmi este cînd văd paralelisme de felul celui de mai sus, care nu fac decît să ducă totul în banal, să bagatelizeze totul și să nu mai știi ce fel de criterii să aplici în consolidarea unui proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]