10,318 matches
-
naște bătrână și întinerește pe măsură ce se apropie de moarte. Nu mi sțau părut a fi numai niște artificii, trucuri, găselnițe prozastice: mă convingeau că zugrăvisem o mică lume pe care nțo explorasem îndeajuns și care încă se cerea cutreierată. Cine adoarme ultimul a apărut, din acest punct de vedere, întrțo continuare firească. Cât despre receptarea și vânzarea primului volum, nu pot fi în nici un caz nemulțumit. Manuscrisul trecuse, în aproape șase ani de când fusese gătat, pe la trei edituri. Abia cea deța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pentru că tot ce se petrece cu personajul sau întâmplarea în mintea și sufletul celui ce le scrie nu se poate supune regulilor îndeobște acceptate. Am avut surpriza - neplăcută - să constat că, după ce (fără voia mea) a intrat în sat Cine adoarme ultimul, cei care lțau citit au purces să caute, cu obstinație, corespondențe între realitate și ficțiune. Unii sțau simțit calomniați și chiar au răspândit zvonul că ar intenționa sățși repereze onoarea în justiție. Cineva, mai înțelept, a pus lucrurile la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
a mea - majoritatea oameni tineri și, cred eu, mai receptivi la mișcările modelor literare. Așadar, mă gândesc că e posibil să nu fi încălecat și mizat chiar pe o gloabă în această cursă de unul singur care este scrisul. Cine adoarme ultimul este punctat de mici momente de cruzime: accidente, cu oameni, dar mai ales cu animale. Care este rostul acestor episoade în roman și de ce cruzimea este îndreptată mai ales asupra animalelor? Până să mă întrebați dumneavoastră, nu mițam pus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
că mă bucură oricând să descopăr rudimente de afecțiune și tandrețe la necuvântătoarele ce nu știu să se prefacă. Am avut și am prieteni buni printre animale și suferințele lor mă sfâșie adânc. În perioada în care am scris Cine adoarme ultimul nu a lipsit de lângă mine, nici măcar preț de o virgulă, bătrâna și micuța mea pechineză - Laie pe numele ei cam băiețesc. Cocoțată pe masa de scris, totdeauna la câțiva centimetri de mâna dreaptă, a vegheat cu discretul ei sforăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
inovație, dexteritate, gratuități sau artificii de uimit specialiștii. Pe Eric (și-ar trebui să pot reproduce tonul lui Alexis Korner când îi pronunța numele!...) îl inviți pe platanul player-ului ca să te bucuri, ca să te revigorezi, când vrei să-ți adoarmă iubita în brațe ori când te rogi (intermediat) Celui de sus. La drept vorbind, habar n-am dacă omul - Clapton adică - înțelege impactul meseriei de chitarist, pe care-o face cum puțini reușesc. Și nu cred că asta îl preocupă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
femeile“... asta chiar și în timpul actului sexual. Unul dintre cele mai crude și demolatoare romane pe care le-am citit vreodată „Aceasta este o poveste care trebuie citită în pat, într-o casă veche, într-o noapte ploioasă. Câinii au adormit și caii de călărie - Dombey și Trey - pot fi auziți în staulul lor, de partea cealaltă a drumului, dincolo de livadă. Ploaia este blândă și necesară, dar nu necesară până la disperare. Pânzele freatice sunt la un nivel mulțumitor, râul din apropiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
în ajunul plecării spre Dublin, și a vegheat-o în ploaie. E momentul în care derulezi și realizezi că acel frig proaspăt, care fie năvălea din cutele paltonului, fie se insinua pe ușă, nu e altceva decât parfumul morții. Gabriel adoarme lângă soție, conștient de propria găunoșenie dătătoare de copchii și rostitoare de discursuri: „Ninsoarea se așternuse în strat gros pe crucile și lespezile strâmbe, pe gratiile cu săgeți ale porții mărunte, pe scaieții uscați. Sufletul lui se topea încet, pe când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
I-am încărcat și am pornit către sat. Pe drum mi-a zis: - Urcă-te în căruță, prin spate, măi Ghiță! - Nu pot, că n-am de ce m-apuca! M-am urcat cu greu și pe snopii de grâu am adormit în legănatul căruței pe la Dealul Izvorului. Când am intrat în sat, tata m-a trezit și mi-a spus că trebuie să ne dăm jos din căruță, căci undeva, în drum ne așteaptă un control. M-am coborât, dar mie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
să refuzi neelegant participarea la festivitatea de premiere este un gest reprobalibil care denotă slabiciuni și lipsa de fair-play. De mai mulți ani, cu asemenea oameni în frunte, fotbalul românesc este în colaps. Declarațiile optimiste ale oficialilor sunt povești de adormit copii. Niciun om lucid nu (mai) crede în ele. La prima probă internațională serioasă, echipele românești de club vor claca. La fel și naționala. Victoria cu Lituania este doar efectul unei mentalități proaspete, optimiste. Nu este suficient pentru a face
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
7% din întreaga populație, în timp ce la momentul culminant al celui de-al doilea război mondial, armata de partizani nu depășea 300.000 oameni. Referitor la procesul de la Budapesta, Rankovici i-ar fi comunicat lui Rajk planul lui Tito de „a adormi în mod neobservat vigilenta guvernelor statelor vecine și a include țările de democrație populară în orbită Iugoslaviei, cu centrul la Belgrad”. În final, fruntașul polonez își exprimă speranța în renașterea partidului comuniștilor iugoslavi, precizând că în țara sa a fost
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Acțiunile umane sînt reprezentate prin gesturile care le compun și care detașează, într-un fel, părțile corpului de întregul ființei: insul dă din buze (vorbește), dă pe gură (spune), bagă la burduf (mănîncă), bagă la tărtăcuță (reține), bagă cornu-n pernă (adoarme) etc. Formula care descrie intenția (personală, arbitrară) într-o transpunere corporală așa vrea mușchii lui a intrat în uzul familiar. În furt, mîna poate deveni un agent autonom: transpunerea metonimică operează ironic o eliberare de realitatea actului, ca în expresia
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
băiat/ Nene, băiatu-i la izolare/ Mare luptă pe mîncare/ Maică, scoate-mi-l la vorbitor/ Doamne, că-s bătrînă și-am să mor/ Doamne la poarta închisorilor/ fă, Doamne, fereastra ușă/ Doamne, lanțuri, praf, cenușă/ Dă la santinele să adoarmă/ Măi nene, să-mi iasă băiatul afară". Mama este suportul psihologic al celor mai mulți deținuți și doar gîndindu-se la ea își pot recunoaște greșelile: "Mă gîndesc la mama mea/ să nu pățească ceva/ c-am mai fost la închisoare/ și pe
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
zi eu plecam în larg, cu barca, iar seara mă întorceam cu un pui de somn. Apoi făceam focul pe plajă și tu găteai puiul de somn. După ce mâncam, ne scobeam în dinți cu așchii de lemn din barcă, apoi adormeam legănați de fâșâitul valurilor. Într-o dimineață, un milion de oameni au apărut pe plajă, cu milioane de cărămizi în mâini. Voiau să construiască un zgârie-nori. Hai să-i ajutăm, am spus eu. Spre seară, zgârie-norul era gata. Drept răsplată
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
telefonul chiar acum. Sunați. Rapid Eye Movement Erai singură acasă. Eu eram plecat din oraș. Ai mâncat o supă de linte, apoi ai așteptat să vină seara, ca să mergi la culcare. Când a venit seara, te-ai culcat și ai adormit. Ai visat că mă întorsesem acasă. În vis, amândoi stăteam și sorbeam încet din supa de linte. Mmm, ce bună e, spuneam eu. Mai vrei o porție? întrebai tu atunci când farfuria se golea. Sigur că da, răspundeam eu. Cu polonicul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
noptieră. O să iau cartea de pe noptieră și o să o răsfoiesc cu atenție. Trupul meu sătul va fi cuprins încetul cu încetul de o moleșeală plăcută, iar ochii mei vor alerga peste rânduri pline de litere. Iar spiritul meu, pe cale să adoarmă ca un prunc obez, va găsi cu greu o noimă în toate literele de pe hârtia cărții și va forma în răstimpuri câte un cuvânt, ba chiar o propoziție întreagă. Am să mă prefac că citesc. Am să pândesc momentul în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
găsi cu greu o noimă în toate literele de pe hârtia cărții și va forma în răstimpuri câte un cuvânt, ba chiar o propoziție întreagă. Am să mă prefac că citesc. Am să pândesc momentul în care animalul din mine va adormi, și atunci o să mă întorc spre ființa istovită de lângă mine și o să-mi lipesc o clipă buzele de fruntea ei. Tandrețe. De asta aveai nevoie. Ea va tresări ușor prin somn și umbra unui zâmbet îi va lumina chipul de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Tandrețe. De asta aveai nevoie. Ea va tresări ușor prin somn și umbra unui zâmbet îi va lumina chipul de înger. Temă pentru acasă Băi. Nu mai șopti așa că n-aud nimica. Io nu pot să vorbesc tare, c-a adormit bunicu. Numa tu nu te lua după mine, mă. Tu vorbește tare că și-așa e telefonu ăsta vechi de când era bunicu mic și de abia te-aud când urli. Păi da. E telefonu ăla cu disc. S-ar putea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
acest gest ar fi putut părea ciudat în ochii celor din jur. Când am ajuns acasă, erai destul de obosită. Mi-e somn, ai spus. Hai să ne culcăm. Ne-am băgat în pat și ne-am luat în brațe. Ai adormit și m-ai visat. În vis, eram proaspăt bărbierit, mă pieptănasem cu cărare pe mijloc și îți zâmbeam. Purtam un costum alb, ca laptele, iar la butonieră aveam o garoafă roșie ca focul. Radio Șanț Un fițos antipatic. Nu știe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de fotografiat. Eu am doi ani. Mă uit spre obiectiv și mijesc ochii pentru că soarele e prea puternic. Afară s-a întunecat de-a binelea. Numai soarele din poză se mai zărește în penumbră. Tata mă pupă pe obraz și adorm. Shopping and Hunting Fiți drăguță, aveți un minut? Puteți proba haina asta? Vreau să-i fac un cadou soției mele și nu prea mă pricep la măsuri. Da. Și cred că aveți aceleași, cum le zice, dimensiuni, da. Sărut mâna
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
schimb niște parai. Hai marș și vorbim mâine. Și să-mi faci rost de ceva ca lumea, nu de ratați care nu-i vrea nimeni. Hai ciau, mă. Ambiție Îmi era somn. Tot timpul. Mi-e somn, îți spuneam. Apoi adormeam. Uneori stăteam amândoi în parc, pe o bancă. Alteori mergeam cu tramvaiul. Eu puteam să adorm în orice poziție, oriunde aș fi fost. Dacă eram în tramvai și nu găseam loc să stăm jos, adormeam în picioare, ținându-mă de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
e somn, îți spuneam. Apoi adormeam. Uneori stăteam amândoi în parc, pe o bancă. Alteori mergeam cu tramvaiul. Eu puteam să adorm în orice poziție, oriunde aș fi fost. Dacă eram în tramvai și nu găseam loc să stăm jos, adormeam în picioare, ținându-mă de bara metalică. E clar că asta știu să fac cel mai bine, ți-am spus într-o zi. Unii oameni știu să cânte la vioară, alții știu să picteze un vas cu flori. Eu știu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe zi. Mă trezeam, mă plimbam puțin prin casă, mergeam la baie și mă întorceam în pat. Uneori mă gândeam să fac puțină gimnastică de înviorare. Mă dădeam jos din pat și-mi mișcam puțin brațele, dezordonat. De cele mai multe ori adormeam în picioare, sprijinit de un perete. Tu mă culcai ușor în pat, apoi trăgeai draperiile și închideai ușa de la dormitor. După un timp, ai înțeles. Țelul meu era să reușesc să dorm douăzeci și patru de ore pe zi. Făceai toate treburile
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
banii omului ăluia și urcăm. Și gata. Asta e. Asta a fost seara asta. Tac câteva secunde, apoi îl întreb ce face acum. Nimica. Am băut ce mai era-n sticla aia și-am deschis alta. Ea e dincolo, a adormit. E obosită praștie. Nu mai spun nimic, tac și-l ascult cum respiră. Hai că mă culc și eu. Cred c-o să dorm aicea, pe canapea. Hai că-s zdrențe. Vorbim mâine, da? Îi spun că da, apoi închid telefonul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-l stresez. Muncește mult. Și e obosit. Tot timpul. Uneori mă trezesc noaptea și-l găsesc în sufragerie. Stă pe Facebook. Se uită la poze. Atât. Nu dă like, nu comentează. Recunosc, am intrat pe pagina lui și am verificat. Adoarme pe canapea. Uneori mă simt de parcă nici n-aș exista. Măturica tace. Îmi închid laptopul, fără să fac zgomot. Perucă își mută privirea spre următoarea victimă. Sâni mari, privire languroasă. Și o aluniță mică pe obrazul stâng. Se foiește un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
putut să mă miște. Am dormit adânc. Tac. Nu mai știu ce să spun. Mă uit spre omul din fotoliu. Omul face o pauză, apoi vorbește. Încearcă să găsească înțelesuri ascunse într-o poveste banală, cu un elev care a adormit în clasă, cu capul pe pupitru. Îl ascult, în răstimpuri, dar nu mai aud tot ce spune. Îmi trec prin cap poveștile pe care Alin Cîrligeanu le spune despre mine,când are ocazia. (La câte o aniversare de zece ani
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]