24,560 matches
-
dintre care 13 deasupra râului Tajo, răspunde unul dintre scriitorii portughezi, întrebat de noi. A fost inaugurat în 1998, anul în care Lisabona a organizat expoziția mondială. Podul Vasco da Gama e situat în zona nordică a orașului, în aproprierea aeroportului, și asigură legătura dintre capitală și restul țării. Nu-i așa că-i spectaculos?!” VASILE GÂRNEȚ: În trenul care ne duce încet, meditativ, spre Madrid („merge ca la noi prin Ardeal” - constată cu o ironie blândă Nicolae Prelipceanu), îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
face un insert life în narațiune... VITALIE CIOBANU: Grupul nostru de români se completează, în mod surprinzător, dar logic - cum aveam să ne dăm seama foarte curând -, cu un vechi prieten: Ion Bogdan Lefter, care sosește la reuniune direct de la aeroport. Bogdan a fost invitat de LiteraturWERKstatt în calitate de „partener” al proiectului pentru manifestările de final din capitala germană. asemenea lui, revedem și alte persoane cunoscute, pe care le-am întâlnit pe durata călătoriei: sunt membrii staffurilor din cele 19 orașe-escale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și cinci de zile în Trenul Literaturii turnate într-o carte. În această carte. Ceea ce va rămâne pe dinafară nu se va rosti. Se va sedimenta ca o pulbere de aur. 17 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Plecare cu taxiul la aeroport, unde trebuie să urcăm într-un avion ce decolează la 7.00 dimineața. Nu știu cum se întâmplă că, din și spre Moldova, mereu am avut curse foarte matinale, de parcă ar fi o destinație pentru lunatici. Așa a fost cazul și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
seară, iar cel de-al doilea rămâne pentru marți. Adică mai câștigă o zi la Berlin, fapt ce i-a permis, desigur, prietenului nostru de la Cluj să-și facă un alt scenariu, mult mai încăpător, pentru sejurul de aici. La aeroport ne întâlnim cu echipa maghiară: Laszlo Marton, Laszlo Garaczi și Adras Ferenc Kovacz, sentimentalul prieten care va reveni la Târgu-Mureș după ce va bifa pe foaia de drum a țării care l-a delegat în Trenul Literaturii - Ungaria. Cu o cursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
transmite naționalitatea, nici ei și nici copiilor lor? Nu. Aflu acum. Au totuși un pașaport și un buletin de vot și nu sunt tratați ca niște iloți, așa cum se întâmplă cu cei din teritorii. Ei pot ieși din țară prin aeroportul Ben Gurion, deși cu prețul unor interogatorii speciale. Îmi mărturisesc însă amărăciunea în fața obstacolelor pe care le întâmpină bolnavii palestinieni, care nu pot ajunge decât cu mare dificultate să-și îngrijească sănătatea la Nazaret. Palestina: acești autohtoni, așa mi s-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
natale, beți de iluziile unui vis domestic și trivial, aspiranții noștri la destinul național fac trei mici rotocoale și apoi dispar. Asemeni figurilor alegorice care bat orele la orologiul astronomic din catedrala din Strasbourg, ei își fac brusc apariția la aeroportul Ben Gurion pentru o cursă inutilă și previzibilă, înainte de a se întoarce a doua zi să marcheze orele noastre electorale pe micul ecran. La consulatul francez, loc de cantonament comun pentru ambele echipe sportive, însărcinat cu misiunile ingrate ale logisticii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
avizată mi-a atras atenția asupra faptului că interesul real al unei personalități pentru această deplasare este invers proporțional cu numărul de ziariști din escortă. Îmi aduc aminte că am gustat și eu odinioară plăcerile acestor îmbarcări și exfiltrări rapide (aeroportul fără timpi morți și fără cozi în fața porților de îmbarcare, cu șofer pentru oraș este ultimul lux al răsfățaților soartei). Văzuți de departe acești bieți profesioniști ai călătoriilor "Potemkin" (de la satele cu același nume) sunt mai degrabă de plâns. Abia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lux al răsfățaților soartei). Văzuți de departe acești bieți profesioniști ai călătoriilor "Potemkin" (de la satele cu același nume) sunt mai degrabă de plâns. Abia coborâți din avion și iată-i urcați într-un vehicul cu geamuri fumurii, ascultând cuminți, între aeroport și capitală, recomandările ambasadorului, și dotați dintr-o dată cu "elemente de limbaj" adecvate (sub forma unui dosar recapitulativ cuprinzând declarațiile oficiale precedente) pe care le vor restitui în aceeași formă la plecare, în conferința de presă, pentru a avea șansa de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aibă o adresă într-un cimitir, unde să-i putem vizita din când în când, la date fixe, pentru a avea sentimentul datoriei împlinite, exact ca și pelerinul. Suntem saturați de aceste non-locuri indiferente și toate la fel, care sunt aeroporturile, supermagazinele, stațiile de benzină, ieșirile de pe autostradă etc. Acest lucru sfârșește prin a ne ameți și a ne mări apetența pentru adresa fixă, pentru reperul peren pe care nu l-am schimba cu nimic și pe care nicio mondializare, niciun
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
interioară și parodia. Dacă m-aș lăsa copleșit, aș înnebuni de-a binelea cu câte am zilnic pe cap. Și atunci mă deconectez și-mi mai și dau drumul la fantezie, pentru a face din toate acestea un joc. La aeroport, ultima dată, mi s-a cerut să-mi dau jos pantalonii. Atunci m-am dezbrăcat de tot și am rămas gol-goluț în fața tuturor, de nu mai știau polițiștii unde să se mai ascundă. Nu mie îmi era rușine, ci lor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ecclesiastul, I, 2-6) "Din nou tensiune în Orientul Apropiat... Ieri, unsprezece morți și douăzeci și doi de răniți în Gaza. La Sderot, un grav rănit..." Postul de radio France Inter, în dimineața asta, în taxiul care mă aduce acasă de la aeroportul Roissy. Veșnicul refren. Flux, reflux. Și asta de atâția ani. Pe cine mai impresionează oare această cadență monotonă? Violența însă îi descurajează până și pe ziariști și pe diplomați, furnizând în același timp morfina pentru ultimele dezbateri furtunoase din cadrul "conferințelor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Am ajuns cătră ora 10 sara la Rostov pe Don, unde eram așteptați de scriitorii de aici, membri ai Uniunii scriitorilor sovietici. Am fost călăuziți de un cazac cu înfățișare masivă, care a scris romane despre căzăcimea Donului. La hotelul aeroportului, ne-a servit o tovarășă cu forme masive, curată și veselă, cât am stat de vorbă cu căpitanul aeroportului și romancierul cazac. Am dormit foarte bine, însă foarte puțin într-un hotel comod cu camere largi. La ora 6 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Uniunii scriitorilor sovietici. Am fost călăuziți de un cazac cu înfățișare masivă, care a scris romane despre căzăcimea Donului. La hotelul aeroportului, ne-a servit o tovarășă cu forme masive, curată și veselă, cât am stat de vorbă cu căpitanul aeroportului și romancierul cazac. Am dormit foarte bine, însă foarte puțin într-un hotel comod cu camere largi. La ora 6 1/2 am plecat; am urcat la 2500 m. altitudine, în vederea Mării Negre; pe urmă am avut viziunea marilor goluri alpine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
18 milioane indivizi; astăzi nu mai sunt decât 3 milioane jumătate. E un popor cultivat și vrednic, cu o veche civilizație. Din acest popor a ieșit marele Stalin. Călătoria noastră aeriană s-a făcut destul de repede. Înaintea amiezii coboram la aeroportul capitalei gruzine. Ne-au întâmpinat scriitori și intelectuali; ne-au găzduit într-o casă unde am găsit ceva din atmosfera vechilor case boierești de la noi. Prefacerile de la noi în veacul al XIX-lea au avut puțină consistență și moda clasei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Scrie frumos Coelho, așa cum scrie frumos și verișorul meu, preotul - Claudiu, despre care a spus astăzi cuvinte frumoase și părintele Lucian Dâncă, la București, ce m-a primit pentru prânz, luându-mă de la gară și ducându-mă apoi înapoi la aeroportul Băneasa. Aceasta este coasta Cataloniei, strigă lângă mine gălăgiosul profesor spaniol, privind prin hubloul avionului și făcând încă o fotografie. în curând vom ateriza. Ce caut eu aici? Mă amuză gândul dar sigur caut ceva asemeni lui Don Quijote, asemeni
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
umbră, în misterul necunoscutului din mine și din drumul ce mă așteaptă. Văd ceva din splendidul oraș Barcelona, întins pe malul mării, cu peste 1,3 milioane de locuitori în orașul principal. Aterizarea... în drum spre Pamplona, 21 iulie Impresionant aeroportul din capitala Cataloniei. Știam că autohtonii sunt foarte mândri de regiunea și istoria lor. Observi acest lucru și în inscripțiile în catalană, urmate de cele în spaniolă și apoi engleză. Am luat un tren până la gara - centrală, Sants, de unde
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a ministrului afacerilor externe al Confederației Elvețiene Experiența acumulată la reuniunile C.S.C.E. îmi facilita comunicarea cu personalități din spațiul european. În ziua de joi 16 august 1984, directorul Direcției Europa de Vest, Romulus Neagu, mă invita să îl însoțesc la întâmpinarea la Aeroportul Otopeni a ministrului Elveției, care sosea la București, împreună cu soția, pentru o vizită oficială de trei zile. Am organizat și am participat la dineul oficial, oferit de ministrul român al afacerilor externe, Ștefan Andrei, și de soția sa, cunoscuta actriță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cel puțin pentru mine cea mai importantă vizită pe care o pregăteam era aceea a regelui Spaniei și a reginei Sofia. 4. Vizita oficială la București a regelui Spaniei și a reginei Sofia La 20 mai, orele 13,00, pe Aeroportul Otopeni ateriza aeronava regală. Din păcate, în ziua respectivă aveam alte obligații profesionale și nu am fost în echipa deplasată la aeroport și nu am asistat la primirea familiei regale, care avea apropiate legături de rudenie cu fostul rege al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Vizita oficială la București a regelui Spaniei și a reginei Sofia La 20 mai, orele 13,00, pe Aeroportul Otopeni ateriza aeronava regală. Din păcate, în ziua respectivă aveam alte obligații profesionale și nu am fost în echipa deplasată la aeroport și nu am asistat la primirea familiei regale, care avea apropiate legături de rudenie cu fostul rege al României, silit să abdice cu 38 de ani în urmă. Eram foarte interesat să văd fizionomii ale unor persoane mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la curent, cred, și cu fermitatea mea în calitate de atașat olimpic, dar și cu reacția față de persecuțiile fostului ambasador. Așa mi-am explicat trimiterea mea la Direcția de Protocol. A doua oară când am vorbit, fără martori, s-a întâmplat la Aeroportul Otopeni, în decembrie 1989, când pleca la Moscova Nicolae Ceaușescu, iar fostul ministru era vice prim-ministru și avea obligația de a-l saluta pe președinte, la plecare și sosire, împreună cu ceilalți demnitari români: Să trăiți, tovarășe vice prim-ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în spațiul destul de restrâns și deosebit de pretențios al activității diplomatice. Ea se înapoia la post, după vacanța de vară. Era o doamnă trecută de cincizeci de ani, sobră, elegantă și cu un orizont cultural suficient de bogat. Am sosit la aeroport, la salonul diplomaților, cu o oră înainte de îmbarcare, după ce mă întâlnisem cu colegul meu de protocol, care îmi comunică informația că peste câteva minute urma să sosească ambasadoarea României în Danemarca și plecă imediat s-o întâmpine. A fost surprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de a ocupa un loc la o fereastră pe partea dreaptă a avionului, ceea ce îmi permitea să mă bucur de imagini de o rară frumusețe, care mi-au adus în minte zborurile pe aceeași rută în anii 1972-1973. Aterizarea pe aeroportul din Helsinki s-a produs în timpul unui amurg prelungit. Eram așteptat de singurul coleg din ambasadă care coordona relațiile economice ale României cu Finlanda. El era de la Ministerul Comerțului și în seara respectivă funcționa și pe post de șofer. Fusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
marii revoluții din octombrie 1917", mi-am strâns bagajele, am marcat cu toată suflarea română din ambasadă terminarea misiunii mele temporare cu o masă colegială, le-am urat colegilor un an nou fericit, bogat în succese și am plecat la aeroport, încărcat cu câte un cadou binemeritat pentru fiecare membru al familiei. 6. O aniversare rotundă în condiții de excepție Anul 1988 fusese pentru Ministerul de Externe tensionat, iar pentru unii "funcționari diplomatici" destul de delicat. La Direcția de Protocol, spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
informat că peste două zile, miercuri, 11 XI, aveam rezervat loc la zborul TAROM București-Madrid și se aștepta OK-ul pentru tronsonul Madrid-Lima. Aveam numai două zile pentru a mă pregăti, miercuri dimineața la orele șase trebuia să fiu la aeroport. La data de nouă noiembrie, după masă, mi-am luat biletele de avion și m-am grăbit spre casă să-mi fac bagajele, joi urma să fiu primit de primul adjunct al ministrului pentru ultimele instrucțiuni înainte de plecare. Miercuri dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și m-am grăbit spre casă să-mi fac bagajele, joi urma să fiu primit de primul adjunct al ministrului pentru ultimele instrucțiuni înainte de plecare. Miercuri dimineața, conform regulilor, la orele 5,00, o Dacie a ministerului mă transporta spre aeroport. În București, ninsese toată noaptea, circulația era îngreunată de zăpada necurățită, sau de mașinile de deszăpezire, blocate pe traseu. Cu chiu cu vai, pe la șase și un sfert eram la aeroport cu bagajele, pașaportul și biletele. După ce am trecut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]