13,659 matches
-
sau Brazilia. Aveau ambasade la Montevideo majoritatea statelor latino-americane, SUA, Canada, Vaticanul, statele europene membre ale UE (cu excepția Irlandei, Luxemburgului și Finlandei, cu ambasadori rezidenți la Buenos Aires), Elveția, fostele "state frățești" Federația Rusă, Polonia și Cehia (Ungaria și Bulgaria aveau ambasadori rezidenți la Buenos Aires), Egiptul, Libanul, Republica Sud-Africană, China, Japonia și Coreea de Sud. Mai existau câteva Consulate generale și 50 de Consulate onorifice ale Turciei, Norvegiei, Siriei, Nicaragua, Singapore... Prima vizită am făcut-o Decanului Corpului Diplomatic, Nunțiul Papal, decan "de jure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În ce împrejurare? În una comică. În primul rând, să explic modalitatea cum s-a ajuns ca România, țară ortodoxă de la Sfântul Andrei cetire, să aibă Decan al Corpului Diplomatic pe Nunțiul Papal. Prin 1997, decan, conform uzanțelor diplomatice, era ambasadorul cu cea mai mare vechime în post. La București, acesta era ambasadorul congolez, trimis pe vremea lui Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu și "uitat" în misiune și care nu-și mai plătise chiria și facturile de întreținere, telefon, energie electrică etc. de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cum s-a ajuns ca România, țară ortodoxă de la Sfântul Andrei cetire, să aibă Decan al Corpului Diplomatic pe Nunțiul Papal. Prin 1997, decan, conform uzanțelor diplomatice, era ambasadorul cu cea mai mare vechime în post. La București, acesta era ambasadorul congolez, trimis pe vremea lui Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu și "uitat" în misiune și care nu-și mai plătise chiria și facturile de întreținere, telefon, energie electrică etc. de ani și ani. Întrucât imunitatea diplomatică nu te scutește de plăți, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu "specialități poloneze" care-i fuseseră confiscate la vamă. A urmat vizita la reprezentantul "marelui licurici", cu el și soția sa legând niște relații excelente, continuate și cu succesorul său. După american, l-am vizitat, cum era și firesc, pe ambasadorul Franței, marea noastră prietenă și susținătoare de la Unirea Principatelor încoace, apoi pe ceilalți. Ce discutam? Cu șefii de misiuni ai statelor NATO și UE, probleme de integrare, cu cei din fostele țări socialiste (mai puțin Federația Rusă), probleme de integrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Rusă), probleme de integrare, cu cei din America Latină probleme de integrare zonală și regională (Mercosur, Pactul Andin, procesul ALCA, ALADI etc.) și cu toți relațiile bilaterale și teme de interes din politica internațională. Cu unii colegi aveai ce discuta, fiind ambasadori de carieră, cu experiență și "ștaif", cu alții, "politici", numiți, ca și la noi, pe diverse considerente și afinități de partid, cumetrii sau contribuții financiare în campaniile electorale, discuțiile mergeau mai greu și plecai după o întrevedere de o oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de partid, cumetrii sau contribuții financiare în campaniile electorale, discuțiile mergeau mai greu și plecai după o întrevedere de o oră "cu mâna goală". Aveau să-mi facă o bună impresie prin profesionalism, informații și modul de abordare a problemelor ambasadorii SUA, Federației Ruse, Chinei, Franței, Spaniei, Argentinei, Braziliei, Columbiei și Peru. Ne întâlneam suficient de des, ori "bilateral", ori "multilateral", la acțiunile organizate de Președinție, Parlament, Ministerul Relațiilor Externe, de organismele internaționale cu reprezentanțe la Montevideo sau de ambasade cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fi cum o fi Carnavalul la Montevideo, dar nu se compară cu cel de la Rio! La sfârșit de aprilie, precum biblicul Noe și porumbelul său aducător de ramură de măslin, și eu am primit o veste bună: dosarul meu de ambasador se mișcase! Prin nota Nr. A (04) 1590 din 23.04.1999 a Direcției Protocol din MAE mi se comunica: "DOMNULE ȘEF DE MISIUNE, Vă informăm că prin Nota Verbală nr. A (04) 1496 din 14 aprilie 1999, transmisă Ambasadei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi se comunica: "DOMNULE ȘEF DE MISIUNE, Vă informăm că prin Nota Verbală nr. A (04) 1496 din 14 aprilie 1999, transmisă Ambasadei Republicii Orientale a Uruguayului la București, a fost solicitat agrementul autorităților uruguayene competente pentru acreditarea dumneavoastră în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Orientală a Uruguayului. Director Nicolae Crăciun." Fiind deja cunoscut în "țara de reședință", la 27 aprilie, prin Nota Verbală Nr.194/99 a Ministerul Relațiilor Externe, Direcția de Protocol și Ceremonial de Stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prin Nota Verbală Nr.194/99 a Ministerul Relațiilor Externe, Direcția de Protocol și Ceremonial de Stat uruguayan transmisă " A la Honorable Embajada de Rumania" se comunica faptul că "Guvernul Republicii a acordat agrementul pentru acreditarea Domnului Vasile Macovei în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României pe lângă Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului". În aceeași zi, am informat MAE, care la 6 mai îmi comunica, prin Direcția America Latină: "Vă rugăm să vă programați concediul de odihnă pentru a doua parte a lunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
programat la Comisii. Am prins "ultimul tren", întrucât Parlamentul urma să intre în vacanță. Pus la "patru ace", m-am prezentat la Comisii! Nu sunt o fire emotivă, eram diplomat de carieră cu state vechi în spate și numirea ca ambasador, cea mai înaltă funcție diplomatică și de excelență în oricare stat, venea să recompenseze ani și ani de activitate "de strajă la somnul Patriei"! Îi cunoșteam pe cei din cele două Comisii de relații externe din Senat și Camera Deputaților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și senatorul Al. Paleologu, distins scriitor și "coleg de breaslă" prin scurta misiune la Paris. (Îl admiram pe "conu Alecu", îmi plăceau gândirea sa rafinată, profundă, replica scânteietoare, cultura vastă, dar ca diplomat n-am putut fi de acord cu ambasadorul Paleologu care striga "Trăiască Regele" pe treptele ambasadei de la Paris! Una că nu Regele îl numise ambasador, alta că proclamația sa avea loc în orașul în care regele și regina fuseseră "scurtați de capete" cu două secole în urmă!) Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe "conu Alecu", îmi plăceau gândirea sa rafinată, profundă, replica scânteietoare, cultura vastă, dar ca diplomat n-am putut fi de acord cu ambasadorul Paleologu care striga "Trăiască Regele" pe treptele ambasadei de la Paris! Una că nu Regele îl numise ambasador, alta că proclamația sa avea loc în orașul în care regele și regina fuseseră "scurtați de capete" cu două secole în urmă!) Ce m-a întrebat domnul senator Paleologu? Dacă am colaborat cu Securitatea. Îmi venea "interior" să zâmbesc. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
așa s-a terminat audierea. Aveam bilete de avion cu dată fixă de întoarcere, așa că urmăream cu sufletul la gură "Drumul către înalta societate" al hârtiilor: hotărârea Comisiilor Parlamentare se comunica la Președinție, acolo se elaborau Decretul privind acreditarea ca ambasador și "Scrisorile de acreditare" către președintele uruguayan și apoi Decretul prezidențial se transmitea spre publicare la "Monitorul Oficial". Abia după apariția în "Monitorul Oficial" numirea era "oficială" ("apărusem" cândva în "Monitorul Oficial" și "Consul General" la Sao Paulo fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sao Paulo fără să se întâmple nimic). Joi, 5 august, ziua mea norocoasă, președintele Emil Constantinescu semna Decretul meu de numire, iar "Monitorul Oficial" al României, Partea I Nr.381/11.VIII 1999 publica: "PREȘEDINTELE ROMÂNIEI DECRET privind acreditarea unui ambasador În temeiul art. 91 alin.(2) și al art. 99 alin.(1) din Constituția României, Președintele României decretează: Articol Unic Domnul Vasile Macovei se acreditează în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Orientală a Uruguayului. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI EMIL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
I Nr.381/11.VIII 1999 publica: "PREȘEDINTELE ROMÂNIEI DECRET privind acreditarea unui ambasador În temeiul art. 91 alin.(2) și al art. 99 alin.(1) din Constituția României, Președintele României decretează: Articol Unic Domnul Vasile Macovei se acreditează în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Orientală a Uruguayului. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI EMIL CONSTANTINESCU În temeiul art. 99 alin (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret PRIM-MINISTRU RADU VASILE București, 5 august 1999. Nr. 287" La 13 august (numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
constrasemnând Andrei Gabriel Pleșu, ministrul afacerilor externe: "Excelență, Animat de dorința de a menține și dezvolta relațiile de prietenie care există între România și Republica Orientală a Uruguayaului, am hotărât să acreditez pe lângă Excelența Voastră pe domnul VASILE MACOVEI în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României. Am deplina garanție că domnul VASILE MACOVEI, prin experiența și calitățile sale, va acorda toată atenția îndeplinirii în bune condiții a înaltei misiuni pe care i-am încredințat-o și va acționa astfel încât să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a comunicat a doua zi că ceremonia va avea loc joi, 9 septembrie 1999 (deci din nou joi și, interesant, 09.09.1999 5 de 9, cifra de noroc, pe lângă 13, de când mă știu!).Eram primul din lista noilor ambasadori ce urmau să-și prezinte , în aceeași zi, "Scrisorile de acreditare", după mine urmând ambasadorii Poloniei, Indoneziei și Norvegiei. În pregătirea ceremoniei, aveam să primesc de la Direcția de Protocol și Ceremonial de Stat un documentar detaliat cu privire la fiecare moment al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deci din nou joi și, interesant, 09.09.1999 5 de 9, cifra de noroc, pe lângă 13, de când mă știu!).Eram primul din lista noilor ambasadori ce urmau să-și prezinte , în aceeași zi, "Scrisorile de acreditare", după mine urmând ambasadorii Poloniei, Indoneziei și Norvegiei. În pregătirea ceremoniei, aveam să primesc de la Direcția de Protocol și Ceremonial de Stat un documentar detaliat cu privire la fiecare moment al actului protocolar. Acțiunea s-a desfășurat pas cu pas conform planificării: la ora 9,00
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1987 și 1989, a fost restaurat și transformat în muzeu, adăpostind obiecte diverse aparținând foștilor președinți ai țării. În acest decor fastuos și de lux, emanând un secol și jumătate de istorie, aveau loc tradițional ceremonialul de primire a noilor ambasadori și recepțiile oferite în ocazii festive, de către președinte Corpului Diplomatic. La ora 10,00, conform programului, pășeam pe covorul roșu de pe treptele de marmoră ale frumosului palat, garda dându-mi onorul. În capul scărilor eram așteptat de directorul Ceremonialului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
După o săptămână, primeam și "semnale din țară", respectiv, o circulară a MAE Oficiul Purtătorului de Cuvânt, care prelua pentru conferința de presă elemente din informarea mea: "La 9 septembrie a.c., domnul Vasile Macovei a prezentat Scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Orientală a Uruguayului. În cadrul întrevederii avute cu acest prilej cu domnul Julio Maria Sanguinetti, președintele Uruguayului, diplomatul român a exprimat aprecierea Guvernului României pentru evoluția pozitivă a relațiilor bilaterale, precum și interesul și disponibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
semnată cu această ocazie prevăzând stabilirea unui dialog permanent în probleme de comun interes. La plecarea de la București spre Montevideo, aveam, alături de Scrisorile de acreditare, și scrisoarea adresată de ministrul de externe, Andrei Gabriel Pleșu, către secretarul general al ALADI, ambasadorul Juan Rojas Penso, prin care "domnul Vasile Macovei, ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Orientala a Uruguayului, se numește observator pe lângă ALADI". La 13 octombrie, am fost primit în această calitate de Comitetul Reprezentanților, fiind salutat de președintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în probleme de comun interes. La plecarea de la București spre Montevideo, aveam, alături de Scrisorile de acreditare, și scrisoarea adresată de ministrul de externe, Andrei Gabriel Pleșu, către secretarul general al ALADI, ambasadorul Juan Rojas Penso, prin care "domnul Vasile Macovei, ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Orientala a Uruguayului, se numește observator pe lângă ALADI". La 13 octombrie, am fost primit în această calitate de Comitetul Reprezentanților, fiind salutat de președintele acestuia, ambasadorul Jose Rafael Serrano Herrera, și onorat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Rojas Penso, prin care "domnul Vasile Macovei, ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Orientala a Uruguayului, se numește observator pe lângă ALADI". La 13 octombrie, am fost primit în această calitate de Comitetul Reprezentanților, fiind salutat de președintele acestuia, ambasadorul Jose Rafael Serrano Herrera, și onorat cu un "mesaj" de bun venit din partea ambasadorului Juan Francisco Rojas, secretarul general. Mi s-a dat apoi cuvântul pentru a prezenta salutul adresat Asociației și o sinteză a relațiilor pozitive dintre România și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Republica Orientala a Uruguayului, se numește observator pe lângă ALADI". La 13 octombrie, am fost primit în această calitate de Comitetul Reprezentanților, fiind salutat de președintele acestuia, ambasadorul Jose Rafael Serrano Herrera, și onorat cu un "mesaj" de bun venit din partea ambasadorului Juan Francisco Rojas, secretarul general. Mi s-a dat apoi cuvântul pentru a prezenta salutul adresat Asociației și o sinteză a relațiilor pozitive dintre România și statele latino-americane. Cu o săptămână înaintea respectivei reuniuni, prezentasem ambasadorului Juan Francisco Rojas scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de bun venit din partea ambasadorului Juan Francisco Rojas, secretarul general. Mi s-a dat apoi cuvântul pentru a prezenta salutul adresat Asociației și o sinteză a relațiilor pozitive dintre România și statele latino-americane. Cu o săptămână înaintea respectivei reuniuni, prezentasem ambasadorului Juan Francisco Rojas scrisoarea ministrului român de externe menționată. Secretarul general al ALADI, de origine venezueleană, era un diplomat cu experiență și un excelent cunoscător al proceselor regionale, fiind timp de două mandate la conducerea Asociației. Fusese recent ales (la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]