9,452 matches
-
prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. După Primul Război Mondial, fabricile de armament din țară s-au ocupat în principal cu recondiționarea și repararea armamentului și a muniției din dotare. Două noi arsenale de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și a fabricat aproximativ un miliard de cartușe, fiind aprovizionată de Fabrica de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și a fabricat aproximativ un miliard de cartușe, fiind aprovizionată de Fabrica de Pulbere în acest sens. Până la începutul anilor 1930, industria de armament din țară care se ocupa de înzestrarea Forțelor Terestre a stagnat. Scandalul „Afacerii Škoda” a reprezentat un moment de cotitură care, deși a întârziat și mai mult procesul de modernizare a armatei, a condus la dezvoltarea masivă a industriei de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
modernizare a armatei, a condus la dezvoltarea masivă a industriei de apărare românești. Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și înființarea unor noi fabrici de armament. În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament portativ de infanterie, muniții, chesoane și antetrene pentru piesele de artilerie, trăsuri pentru logistică și aparatură optică sub supravegherea și îndrumarea Inspectoratului Tehnic al Armatei. Astfel, înainte de cel de-al Doilea
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
industriei de apărare românești. Un program de înzestrare fără precedent a fost demarat în anul 1935. Acesta cuprindea atât reorganizarea și modernizarea fabricilor existente, cât și înființarea unor noi fabrici de armament. În Regatul României urmau a fi fabricate tunuri, armament portativ de infanterie, muniții, chesoane și antetrene pentru piesele de artilerie, trăsuri pentru logistică și aparatură optică sub supravegherea și îndrumarea Inspectoratului Tehnic al Armatei. Astfel, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, la Uzinele Reșița erau fabricate sub licență
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
construirea mai multor nave de luptă. Monitoarele de pe Dunăre au fost modernizate între anii 1937-1943 la Galați. După un an și jumătate de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1947, guvernul de la București a decis reînființarea unor fabrici de armament și muniții, în ciuda protestelor venite din partea conducerii Statelor Unite ale Americii și guvernului Marii Britanii. În urma reuniunii de la Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod de pontoane P.R. 60, măști contra gaze model 1952 și 1958, precum și diverse alte echipamente și muniții. În ciuda sprijinului acordat de URSS, industria de armament din România a întâmpinat serioase dificultăți în asimilarea unor elemente electronice și electrotehnice. În anul 1965, doar 27% din tehnica armatei era fabricată în țară, restul echipamentelor fiind importate din alte țări (în principal, URSS). În urma invadării Cehoslovaciei, procesul de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
alte țări (în principal, URSS). În urma invadării Cehoslovaciei, procesul de augmentare al industriei de apărare din România a fost accelerat, fiind asimilate în producție numeroase echipamente, în concepție proprie sau sub licență. În cadrul Institutului 111 (Institutul de Cercetări și Proiectări Armament, Muniții și Aparatură Optică) erau concepute majoritatea echipamentelor terestre, iar la Institutul 222 erau dezvoltate produsele aerospațiale. Producția armamentului ușor era repartizată Uzinelor Mecanice din Cugir, Sadu și Mija (pistoale Carpați și TTC, pistoale-mitralieră PM md. 63/65, pușca automată
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
accelerat, fiind asimilate în producție numeroase echipamente, în concepție proprie sau sub licență. În cadrul Institutului 111 (Institutul de Cercetări și Proiectări Armament, Muniții și Aparatură Optică) erau concepute majoritatea echipamentelor terestre, iar la Institutul 222 erau dezvoltate produsele aerospațiale. Producția armamentului ușor era repartizată Uzinelor Mecanice din Cugir, Sadu și Mija (pistoale Carpați și TTC, pistoale-mitralieră PM md. 63/65, pușca automată PA md. 86, pușca-mitralieră PM md. 64, mitraliera model 1966, pușca semiautomată cu lunetă PSL, aruncătoare de grenade antitanc
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
care în Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 au interzis folosirea acestora. În Primul Război Mondial rolul căilor ferate a fost mai mare ca în oricare alt război. Deplasarea se realiza în principal cu cai, folosiți și pentru tractarea armamentului greu. Acest război era dominat de cuirasate și cel mai mult conta calibrul și precizia tunurilor de pe cuirasate. Apariția însă a submarinelor deja începea să arate vulnerabilitatea cuirasatelor, care vor deveni evidente de-abia în al Doilea Război Mondial odată cu
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
producție în sudul URSS, iar în 1925 a fost înființată o școală de piloți lângă Lipețsk unde se antrenau viitorii piloți ai Luftwaffe. Încă din anul 1926 Reichswehr putea folosi o școală de tanchiști lângă Kazan și o fabrică de armament chimic în Samara Oblast. În schimbul acestor facilități sovieticii intrau în posesia tacticii și tehnologiei folosite de germani. În cea de-a doua jumătate a anilor 1920 germanii au ajutat la construirea unor fabrici de tancuri din Leningrad și Harkov. Cooperarea
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
18 septembrie 1938 ataca Manciuria Mitsubishi A6M Zero la începutul războiului era unul dintre cele mai performante avioane de vânătoare din lume. În ultimii ani a războiului a fost surclasat de avioanele americane. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial armamentul a cunoscut o dezvoltare rapidă astfel că în decurs de șase ani începând de la arme cu calibre mici până la avioane armele cu care forțele au început războiul au fost depășite. De exemplu, dacă tranșeele, cavaleria și cuirasatele erau larg folosite
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
tancul sovietic T-34, care se consideră că a câștigat războiul. Când a apărut, depășea prin performanțe tancurile germane (tancul Panzer V (Panther) fiind o copie a sa). Mai târziu, deși a fost depășit de Panzer VI (Tiger I) în privința armamentului și al blindajului, dar numărul mare al tancurilor T-34 nu a putut fi niciodată egalată de calitatea superioară a tancurilor germane de mai târziu, Panzer V (Panther) și Panzer VI (Tiger I). Doctrina Blitzkrieg impunea suport din partea artileriei, dar
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Această armă a stimulat dezvoltarea mitralierelor după război pe ambele părți ale Războiului Rece și este încă folosită de unele armate și în zilele noastre, inclusiv în armata germană Bundeswehr sub denumirea de MG 3. Proiectul G3 al constructorului de armament Heckler & Koch se bazează de asemenea pe MG42 și multe alte modele Heckler & Koch, folosesc sistemul său de operare. Toate armatele mai mari foloseau aruncătoare de flăcări portabile pentru sarcini speciale, de exemplu în cazul luptei împotriva cazematelor. Toate erau
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
Manu (Valentin Mihali), și șase soldați. Militarii români le comunică ofițerilor nemți de la postul german aflat în apropiere că barăcile au fost construite pentru a găzdui o școală de telegrafiste. În perioada următoare, fetele sunt instruite de militari să folosească armamentul din unitate pentru a se apăra în situația unui atac german. Comisarul Androne află locul unde se află noua centrală telefonică și începe să urmărească ce se petrece acolo, dar este depistat și arestat de militari. Între unele fete și
Pădurea de fagi () [Corola-website/Science/328802_a_330131]
-
lovituri imamicului în cele mai dificile condiții meteo. Până la momentul în care aparatele Skyraider au terminar deplasarea în Coreea, lansând tot arsenalul convențional din dotarea "UȘ Navy" și "UȘ Marine Corps", interesul străin pentru avion a crescut considerabil. Variantele fără armament la bord destinate avertizării aeropurtate timpurii ("AEW") au fost cele care au intrat primele în serviciul "Fleet Air Arm" ("FAA") din Marea Britanie, escadrilele 778 și 849 operând cu aeronavele de pe puntea portavioanelor HMS "Eagle" și HMS "Ark Royal" până când au
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
semnificativ mai mic de luptători decât principala organizație de rezistență poloneză, Armia Krajowa. Pe de altă parte însă Garda Poporului și mai apoi Armata Poporului a fost mult mai bine înarmată decât Armia Krajowa, în principal datorită aprovizionării continui cu armament și muniție de către sovietici și era o forță mult mai disciplinată. La șapte luni după înființare, Armia Ludowa a fost integrată în Uniunea Patrioților Polonezi, și a devenit Armata Populară Poloneză (LWP). După ce Armata I Poloneză (formată pe teritoriul URSS
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
de aproximativ 500 de oameni. Dat fiind faptul GL/AL s-a bucurat de un sprijin mai redus în teritoriu comparativ cu AK, forța armată a Statului Secret Polonez, cât și datorită faptului că sovieticii parașutau pentru partizani în principal armament și muniție, nu și alimente, luptătorii Armia Ludowa au trebuit să rechiziționeze proviziile de la populația locală, cercetători moderni descriind o asemenea practică drept „banditism”. Luptătorii GL/AL au rechiziționat bunuri și alimente de la ferme, biserici și s-au înregistrat mai
Armia Ludowa () [Corola-website/Science/329386_a_330715]
-
ostile" împotriva unui alt guvern cu care statul neutru nu era în război. La insistențele germanilor, autoritățile militare estoniene au urcat la bordul navei și au internat echipajul, au confiscat toate instrumentele de navigație și hărțile și au început demontarea armamentului. Echipajul de pe ORP Orzeł a conspirat însă pentru a evada sub noua comandă a ofițerului-șef, locotenentul Jan Grudzinski. La 18 septembrie, în imersiune parțială, Orzeł a ieșit din port sub acoperirea nopții cețoase cu doi polițiști estonieni luați ostatici
Incidentul Orzeł () [Corola-website/Science/329525_a_330854]
-
susținută de lt. av. Eugen „Puiu” Pârvulescu nu a convins șefii ARR, care aveau rețineri față de avioanele de luptă monoplane cu aripa jos. În 1935 ampenajele au fost modificate ca la IAR-16. Caracteristici generale Echipaj: 1 pilot Caracteristici tehnice: Performanțe Armament
IAR-13 () [Corola-website/Science/330973_a_332302]
-
pe care locotenent-colonelul le trimise în țară au fost apreciate la justa lor valoare. În calitatea sa de atașat militar s-a preocupat de realizarea unei bune cooperări militare dintre România si Cehoslovacia; trimiterea de informații privind noile dotări cu armament și tehnica de luptă a armatei ungare. Și în baza acestor informații Marele Stat Major român a desprins ideea unui posibil conflict cu Ungaria și a propus constituirea unei forte comune de apărare, compusă din 20 divizii cehoslovace, 12 divizii
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
ar fi cinematografia: modelele de pistoale PPK și P99, fiind unele dintre armele preferate ale personajului fictiv James Bond. De apreciat este și activitatea companiei în domeniul sporturilor, producătorul german fiind unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața de armament sportiv, mai ales după preluarea sa de către compania de armament sportiv "Umarex", în 1993. Carl Walther s-a născut în 1858 într-o familie cu legături în manufacturile de armament, mama sa fiind nepoata unui cunoscut fabricant de arme din
Arme Walther () [Corola-website/Science/330985_a_332314]
-
unele dintre armele preferate ale personajului fictiv James Bond. De apreciat este și activitatea companiei în domeniul sporturilor, producătorul german fiind unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața de armament sportiv, mai ales după preluarea sa de către compania de armament sportiv "Umarex", în 1993. Carl Walther s-a născut în 1858 într-o familie cu legături în manufacturile de armament, mama sa fiind nepoata unui cunoscut fabricant de arme din Asbach-Schmalkalden, Gustav Wilhelm Pistor. Tatăl său, Theodor Walther, era proprietarul
Arme Walther () [Corola-website/Science/330985_a_332314]
-
fiind unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața de armament sportiv, mai ales după preluarea sa de către compania de armament sportiv "Umarex", în 1993. Carl Walther s-a născut în 1858 într-o familie cu legături în manufacturile de armament, mama sa fiind nepoata unui cunoscut fabricant de arme din Asbach-Schmalkalden, Gustav Wilhelm Pistor. Tatăl său, Theodor Walther, era proprietarul unei fierării modeste. La vârsta de 28 de ani cu instrumente insuficiente, dar cu optimism și multă muncă, Carl ajutat
Arme Walther () [Corola-website/Science/330985_a_332314]
-
atunci teritoriul Alaska. Construcția ei a început la 17 decembrie 1941, la 10 zile după începerea războiului, iar nava a fost lansată în august 1943 de către "New York Shipbuilding Corporation" în Camden, New Jersey, și a devenit disponibilă în iunie 1944. Armamentul principal era format din 9 tunuri de 305 mm amplasate în trei turele triple, și avea o viteză maximă de 33 noduri (61 km/h). Deoarece a fost disponibilă abia spre sfârșitul războiului, "Alaska" a servit relativ puțin timp. Ea
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
12 000 mm (22 000 km) la o viteză de 15 noduri (28 km/h). Nava dispunea de patru hidroavioane OS2U Kingfisher sau SC Seahawk, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte cu abur montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]