10,836 matches
-
Douai, Mortier s-a înrolat în Gărzile Naționale, fiind ales căpitan în 1791. Participă cu distincție la Războaiele Revoluției Franceze, luptând în nordul Franței la Jemmapes, Hondschoote, Fleurus. Trece apoi la „Armata Rinului”, cu gradul de adjutant general șef de brigadă. Se distinge și aici într-o lungă serie de bătălii, cum ar fi Altenkirchen, Giessen sau Friedberg. În 1797 i se oferă gradul de general de brigadă, pe care îl refuză, dar sfârșește prin a-l accepta în februarie 1799
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Fleurus. Trece apoi la „Armata Rinului”, cu gradul de adjutant general șef de brigadă. Se distinge și aici într-o lungă serie de bătălii, cum ar fi Altenkirchen, Giessen sau Friedberg. În 1797 i se oferă gradul de general de brigadă, pe care îl refuză, dar sfârșește prin a-l accepta în februarie 1799. Se distinge apoi sub comanda lui Masséna în cadrul celei de-a doua bătălii de la Zürich, unde este acesta din urmă îl numește general de divizie chiar pe
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Christophe Edmond Kellermann. După o misiune diplomatică în Statele Unite ale Americii (1791-1793), Kellermann revine în Franța și este aghiotant al tatălui său. Din 1795 servește în cadrul armatei „din Italia”, remarcându-se la Arcole și Rivoli. Din 1797 este general de brigadă iar șarjele sale extraordinare de la Marengo (14 iunie 1800) îi aduc gradul de general de divizie. Este din nou remarcabil la Austerlitz, unde este rănit, fiind apoi trimis în Portugalia și Spania (1808-1811). Este acuzat de rechiziții abuzive și brigandaj
François Étienne Kellermann () [Corola-website/Science/312366_a_313695]
-
d'Empire), între ei [[François Christophe Kellermann]], [[François Joseph Lefebvre]], [[Catherine-Dominique de Pérignon]] și [[Jean-Mathieu-Philibert Sérurier]]. În timpul Franței revoluționare exista termenul de „Maréchal de camp”, care însa nu reprezenta cel mai înalt grad de general, ci acel de [[general de brigadă]]. După proclamarea [[A Treia Republică Franceză|a Trei Republici Franceze]] nu au mai fost numiți mareșali. De abia cu izbucnirea Primului Război Mondial câțiva generali au condus din nou acest nume, de exemplu [[Joseph Joffre]], [[Ferdinand Foch]] sau [[Philippe Pétain]]. În Franța
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
în Franța odată cu Bonaparte, îi asigură acestuia protecția în timpul loviturii de stat de la „18 brumar” și apoi se distinge la Marengo (1800), când șarjază impetuos în fruntea Grenadierilor Călare și a Vânătorilor Călare din Garda Primului Consul. Devine general de brigadă în 1800 și general de divizie în 1802. Loialitatea sa față de Bonaparte și curajul său inegalabil îi aduc bastonul de Mareșal, încă din prima promoție din 1804, cu toate că nu comandase niciodată independent. Tot din acest an, Mareșalul devine comandant al
Jean-Baptiste Bessières () [Corola-website/Science/312370_a_313699]
-
absolvit facultatea. În perioada războiului franco-prusac din 1870-1871, Le Bon s-a înrolat în serviciul sanitar al armatei și, în noiembrie, a luat parte la bătălia de la Champigny pentru apărarea Parisului. În timpul asediului Parisului, Gustave Le Bon a comandat câteva brigăzi de evacuare a răniților, fiind distins pentru activitatea sa cu gradul de cavaler al Legiunii de Onoare. După terminarea asediului a avut loc insurecția Comunei din Paris. Execuțiile sumare, violurile, rechizițiile forțate, furturile și distrugerile provocate de insurgenți au generat
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
napoleoniene. Locotenent în serviciul Provinciilor-Unite în 1785, MacDonald este din 1792 aghiotant al generalului Beurnoville, apoi Dumouriez și participă astfel la Războiul Primei Coaliții. Se remarcă la bătălia de la Jemmapes, unde câștigă gradul de locotenent-colonel. În 1793 devine general de brigadă și se distinge în mod repetat în armata din nord, câștigând rapid gradul de general de divizie (septembrie 1794). Petrece apoi o perioadă scurtă în cadrul „Armatei Rinului”, înainte de a fi afectat „Armatei din Italia”, comandând cotingentul aflat la Roma (1798
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
începe lunga sa carieră militară cu participarea la Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii, făcând parte din Corpul Expediționar al contelui de Rochambeau. A participat apoi războaiele revoluției și s-a remarcat îndeosebi în armata Rinului. Locotenent-colonel în 1789, general de brigadă ("maréchal de camp") în 1792, este suspectat de regalism și destituit, doar pentru a fi reintegrat în 1793, când servește din nou în vestul revoltat al țării. Devine din nou șef de stat major, funcție pe care o mai îndeplinise
Louis Alexandre Berthier () [Corola-website/Science/312381_a_313710]
-
reziste. La miezul zilei, francezii adună o „Mare Baterie” care bombardează centrul anglo-aliat, atacat apoi cu succes de Corpul I francez. Aripa dreaptă a anglo-aliaților era pe punctul de a ceda, moment în care comandantul cavaleriei anglo-aliate, Uxbridge, lansează două brigăzi de cavalerie grea la atac, surprinzând două dintre cele patrul divizii ale Corpului I francez și producându-le pierderi grele. Cavaleria grea britanică este la rândul ei respinsă cu pierderi grele dar intervenția sa a salvat pentru moment armata anglo-aliată
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Quatre Bras), generalul-maior Rebecque, șeful de stat major al prințului de Orania, dându-și seama de pericol, i-a ordonat locotenent-generalului Hendrik, baron de Perponcher Sedlnitsky, comandantul celei de-a doua divizii olandeze, să-și trimită cea de-a doua brigadă (prințul Bernhard de Saxa-Weimar-Eisenach) pentru a ocupa Quatre Bras. Brigada, alcătuită din două regimente din Nassau, a ajuns la destinație pe la ora 14:00 în data de 15 iunie. Prințul Bernhard s-a dispus în fața primilor cercetași francezi, lăncieri ai
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
de Orania, dându-și seama de pericol, i-a ordonat locotenent-generalului Hendrik, baron de Perponcher Sedlnitsky, comandantul celei de-a doua divizii olandeze, să-și trimită cea de-a doua brigadă (prințul Bernhard de Saxa-Weimar-Eisenach) pentru a ocupa Quatre Bras. Brigada, alcătuită din două regimente din Nassau, a ajuns la destinație pe la ora 14:00 în data de 15 iunie. Prințul Bernhard s-a dispus în fața primilor cercetași francezi, lăncieri ai diviziei de Cavalerie Ușoară a Gărzii Imperiale (Lefebvre-Desnouettes), în timp ce aceștia
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
noapte, ca apoi să se apropie de Quatre Bras în forță a doua zi. Atunci când a început să se facă seară, pe 15 iunie, în loc să urmeze ordinele lui Wellington de a concentra Corpul I la Nivelles, Rebecque a ordonat primei brigăzi (Graaf van Bijlandt) a celei de-a doua divizii olandeze să întărească brigada a doua a prințului Bernhard. Ney a petrecut dimineața zilei de 16 iunie cu masarea Corpurilor I și II și recunoașterea inamicului de la Quatre Bras, care, după cum
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
zi. Atunci când a început să se facă seară, pe 15 iunie, în loc să urmeze ordinele lui Wellington de a concentra Corpul I la Nivelles, Rebecque a ordonat primei brigăzi (Graaf van Bijlandt) a celei de-a doua divizii olandeze să întărească brigada a doua a prințului Bernhard. Ney a petrecut dimineața zilei de 16 iunie cu masarea Corpurilor I și II și recunoașterea inamicului de la Quatre Bras, care, după cum fusese informat, fusese întărit. Însă până la prânz nu a întreprins nicio acțiune majoră
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
trecut prin mult noroi și câteva pârâuri, nefiind siguri dacă ne îndreptam în direcția corectă, am ieșit pe un teren mai întins și uscat... Diferite coloane de cavalerie se uneau în același loc iar lângă zidul unui parc am găsit brigada lui Sir Vandeleur... Aici am descălecat de asemenea, pentru a aștepta sosirea maiorului McDonald... Toate corpurile, pe măsură ce ajungeau, am observat că urmau acest drum și apoi își continuau înaintarea ... așteptând o jumătate de oră și fără niciun indiciu că maiorul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Mercer a început să se împrăștie printre dragoni și husari. „În momentul acela ne-a preluat maiorul McDonald, care, fără să facă vreo referire în legătură cu bivuacul de la Enghien, despre care probabil nici măcar nu aflase, mi-a ordonat să mă atașez brigăzii de Gardă...” Între timp, Wellington a călărit până la Blücher. Ducele, vorbind o franceză fluentă, i-a întrebat pe acesta și pe Gneisenau: "Que voulez-vous que je fasse?" (Cum doriți ca eu să procedez?) Ofițerul prusac Müffling a îndeplinit funcția de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
În timp ce divizia lui Bachelu a respins Batalionul 27 "Jäger" olandez înspre Gemioncourt, divizia lui Foy a înaintat împotriva centrului inamicului. Bateriile lui Bijleveld și Stevenart au suferit pierdei considerabile în materie de artileriști și cai. Jumătate din divizia lui Foy (brigada lui Gauthier) a atacat partea de sud a pădurii Bossu, însă a fost oprită de către Batalionul 1 de Infanterie Nassau-Orania și Batalionul 8 de Miliție. Apoi, cele două batalioane au fost împinse înapoi 250 de metri în pădure din cauza unui
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
curs de retragere atunci când Vânătorii lui Piré i-au atacat, cauzând multe victime și împrăștiind supraviețuitorii. Depășiți numeric și presați continuu, trupele olandeze sub Bijlandt și Nassauerii se găseau într-o situație foarte critică. Înainte de ora 15:30 a sosit brigada de cavalerie a lui van Merlen (Regimentul 5 Dragoni Ușori, Regimentul 6 Husari) cu două tunuri. Ambele regimente erau olandeze. Merlen era un general experimentat, totuși soldații săi erau epuizați. Caii fuseseră înșăuați din dimineața zilei anterioare și mărșăluiseră nouă
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
epuizați. Caii fuseseră înșăuați din dimineața zilei anterioare și mărșăluiseră nouă ore pe timp de caniculă în acea zi. Curând după Merlen a ajuns și Divizia a 5-a britanică, comandată de Picton. Acesta și-a dispus trupele după cum urmează: brigada lui Kempt și o parte din brigada lui Pack în prima linie, brigada hanovriană a lui Best în a doua linie, bateria hanovriană pe flancul drept și cea britanică în partea stângă. Sir Thomas Picton era unul dintre cei mai
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
anterioare și mărșăluiseră nouă ore pe timp de caniculă în acea zi. Curând după Merlen a ajuns și Divizia a 5-a britanică, comandată de Picton. Acesta și-a dispus trupele după cum urmează: brigada lui Kempt și o parte din brigada lui Pack în prima linie, brigada hanovriană a lui Best în a doua linie, bateria hanovriană pe flancul drept și cea britanică în partea stângă. Sir Thomas Picton era unul dintre cei mai agresivi generali britanici. Era respectat pentru curajul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
timp de caniculă în acea zi. Curând după Merlen a ajuns și Divizia a 5-a britanică, comandată de Picton. Acesta și-a dispus trupele după cum urmează: brigada lui Kempt și o parte din brigada lui Pack în prima linie, brigada hanovriană a lui Best în a doua linie, bateria hanovriană pe flancul drept și cea britanică în partea stângă. Sir Thomas Picton era unul dintre cei mai agresivi generali britanici. Era respectat pentru curajul său și temut din cauza temperamentului său
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
se afla într-un pericol iminent de prăbușire. În ciuda tuturor previziunilor, Batalionul 5 de Miliție olandez a reușit să păstreze nordul fermei Gemioncourt. Observând sosirea de noi întăriri, milițienii au atacat ferma la baionetă și au alungat trăgătorii francezi (din brigada lui Jamin, divizia lui Foy) de pe ziduri și câmp. Numai o mână de francezi au rezistat în interiorul fermei. Mai multe companii de miliție s-au postat apoi la sud de Gemioncourt. Au fost șarjate de către Regimentul 6 Vânători Călare. Sprijinit
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
milițienilor li s-a alăturat prințul de Orania, care a început să-i încurajeze. Lăncierii au fost și ei respinși. Câteva batalioane de infanterie franceză sub comanda lui Jamin au înaintat la est de Gemioncourt. Prințul de Orania a ordonat brigăzii de cavalerie a lui Merlen să șarjeze aceste forțe, pe când Batalionul 5 de Miliție olandez și Batalionul 27 "Jäger" trebuiau să atace din flanc. Cele două unități au atacat și au alungat infanteria franceză. Brigada lui van Merlen a fost
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Prințul de Orania a ordonat brigăzii de cavalerie a lui Merlen să șarjeze aceste forțe, pe când Batalionul 5 de Miliție olandez și Batalionul 27 "Jäger" trebuiau să atace din flanc. Cele două unități au atacat și au alungat infanteria franceză. Brigada lui van Merlen a fost atacată de către Regimentele 5 Lăncieri și 1 Vânători Călare în timp ce încă se poziționa. Cavaleria olandeză a fugit cuprinsă de panică, cu francezii urmărind-o îndeaproape. Aghiotantul prințului de Orania, maiorul van Limburgh Stirum, a fost
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
tunuri franceze trase de cai i-au măturat cu mitralii iar aceștia au rupt rândurile, fugind înapoi spre intersecție. Înainte de ora 17:30 a sosit Divzia a 3-a britanică, alcătuită din trupe britanice și germane. Francezii erau depășiți numeric. Brigada hanovriană a lui Kielmansegge a fost trimisă către Pireaumont, pe când brigada lui Halkett s-a poziționat la vest de Quatre Bras. Maiorul Lloyd, cu patru tunuri de nouă livre, a avansat în stânga companiilor lui Rauschenplat. Ney a răspuns prin dispunerea
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
aceștia au rupt rândurile, fugind înapoi spre intersecție. Înainte de ora 17:30 a sosit Divzia a 3-a britanică, alcătuită din trupe britanice și germane. Francezii erau depășiți numeric. Brigada hanovriană a lui Kielmansegge a fost trimisă către Pireaumont, pe când brigada lui Halkett s-a poziționat la vest de Quatre Bras. Maiorul Lloyd, cu patru tunuri de nouă livre, a avansat în stânga companiilor lui Rauschenplat. Ney a răspuns prin dispunerea a două baterii ecvestre din rezerva sa de cavalerie, care curând
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]