9,463 matches
-
chimie din lume (manuale elementare de farmacie și chimie mai existau în Europa) și Dictionnaire Universel des drogues (1648), ambele traduse în mai multe limbi. La universitățile europene ca cele din Montpellier, Marburg, Altdorf se predau niște cursuri de farmacie- chimie. Cu tratatul de chimie al lui Nicolas Lémery, articolul arab „al“ cade, obiectivele alchimiei fiind preluate și eliberate de interpretări alegorice, secretoase, de către chimie, bio- chimie, iatrochimie, și alte științe conexe medicinei, care prin metodele geriatrice de astăzi întineresc și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
elementare de farmacie și chimie mai existau în Europa) și Dictionnaire Universel des drogues (1648), ambele traduse în mai multe limbi. La universitățile europene ca cele din Montpellier, Marburg, Altdorf se predau niște cursuri de farmacie- chimie. Cu tratatul de chimie al lui Nicolas Lémery, articolul arab „al“ cade, obiectivele alchimiei fiind preluate și eliberate de interpretări alegorice, secretoase, de către chimie, bio- chimie, iatrochimie, și alte științe conexe medicinei, care prin metodele geriatrice de astăzi întineresc și prelungesc viața, contribuind în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
limbi. La universitățile europene ca cele din Montpellier, Marburg, Altdorf se predau niște cursuri de farmacie- chimie. Cu tratatul de chimie al lui Nicolas Lémery, articolul arab „al“ cade, obiectivele alchimiei fiind preluate și eliberate de interpretări alegorice, secretoase, de către chimie, bio- chimie, iatrochimie, și alte științe conexe medicinei, care prin metodele geriatrice de astăzi întineresc și prelungesc viața, contribuind în fapt, la realizarea visului alchimiștilor. În ceea ce privește transmutația elementelor, ea este deja o realitate probată de reactoarele nucleare. Poate în viitor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
universitățile europene ca cele din Montpellier, Marburg, Altdorf se predau niște cursuri de farmacie- chimie. Cu tratatul de chimie al lui Nicolas Lémery, articolul arab „al“ cade, obiectivele alchimiei fiind preluate și eliberate de interpretări alegorice, secretoase, de către chimie, bio- chimie, iatrochimie, și alte științe conexe medicinei, care prin metodele geriatrice de astăzi întineresc și prelungesc viața, contribuind în fapt, la realizarea visului alchimiștilor. În ceea ce privește transmutația elementelor, ea este deja o realitate probată de reactoarele nucleare. Poate în viitor prin transmutație
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
endocardită; Raymond Vieussens pentru leziunile valvulare; Giovanni Luci, N. Grew pentru malarie; Willis pentru diabet; Perrault pentru Anatomia comparată (1671), Bonnet pentru Anatomia patologică (1679); Le Clerc pentru Istoria Medicinei (prima care apare, 1696). Lèmery pentru Farmacopeea Universală (1697) și Chimie. J. Scultet pentru instrumentarul medical și bandaje (Armentarium Chirurgicum); G. Bauhin, J. P. Tournefort, Batavia pentru noile plante medicinale; Charles Patin, fiul lui Guy Patin, pentru fiziologia sexuală, cercetările fiind finalizate în cartea de mare circulație Tableau de l’amour
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge și clorura de sodiu în urina diabeticilor. Introduce conceptul de „gaz“ și descrie șase feluri de fermentație, sugerând chimia pneumatică. Contemporanii săi îl găsesc, în adevăr complex, dar contradictoriu. Dacă nu inovează în fiziologie, în noționologia medicală are un aport mai mare decât Paracelsus, în ale cărui idei despre entitățile guvernatoare de funcții organice, credea. Van Helmont, publică în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să asimileze curentele științifice și filosofice ale timpului său. Acest spirit electic și exclusivist l-a comunicat discipolilor, ecoul său în secol fiind incontestabil. Ilustrativ este cazul medicului olandez Herman Boerhaave (1668 - 1738). Cunoscător de limbi străine, teologie, filosofie, matematici, chimie, și în primul rând, de medicină, Boerhaave se face cunoscut pe continent și mai departe, ca renumit practician, solicitat de Papă și regele Persiei, de un mare bogătaș chinez, Goldoni luându-l de sursă pentru personajul său principal din comedia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se identifică maladiei, ci aceasta poate căpăta noi aspecte în funcție de bolnav. Cărțile sale îi oglindesc preocupările. în 1703, va publica: De usu rațiunii mechanicii in medicina (Despre folosirea rațională a tehnicilor în medicină) și în 1708, Elementa chimica (Probleme de chimie). Boerhaave va ține cursuri foarte frecventate la Colegiul de practică medicală din Leyda, orașul cu o Universitate din 1575 și locul unde s-a născut Rembrandt (1606). În Leyda, Boerhaave este precedat de un contemporan al lui Van Helmont: medicul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domenii, și-l contrazice pe Guy Patin în a cărui reacție se reflectă și interzicerea practicării medicinei în Paris de către Renaudot. El pune bazele jurnalismului în Franța, și-l are de partea sa pe fiul său — Emil Renaudot. Dar prestigiul chimiei, biochimiei, iatro- chimiei crește tot mai mult în sec. XVII. Mercurul, arsenicul, antimoniul ș.a. tatonate mai mult în Renaștere la care se adaugă fierul, eterul, soluția de sulfat de cupru și de zinc (în dermatologie) intră în practica curentă. Am
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
contrazice pe Guy Patin în a cărui reacție se reflectă și interzicerea practicării medicinei în Paris de către Renaudot. El pune bazele jurnalismului în Franța, și-l are de partea sa pe fiul său — Emil Renaudot. Dar prestigiul chimiei, biochimiei, iatro- chimiei crește tot mai mult în sec. XVII. Mercurul, arsenicul, antimoniul ș.a. tatonate mai mult în Renaștere la care se adaugă fierul, eterul, soluția de sulfat de cupru și de zinc (în dermatologie) intră în practica curentă. Am putea spune că
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
arsenicul, antimoniul ș.a. tatonate mai mult în Renaștere la care se adaugă fierul, eterul, soluția de sulfat de cupru și de zinc (în dermatologie) intră în practica curentă. Am putea spune că victoria acestui secol se oglindește în cea a chimiei care își dobândește statutul. În 1699 Nicolas Lèmery (1645 - 1715) publică: La Pharmacopée Universelle, pledoarie pentru medicamentele universale, Joseph Pitton de Tournefort (1656 - 1708) îl va continua pe Lèmery cu Traité de la Matière Médicale (apărut postum). Relația dintre leac și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
frecventată de protipendada parisiană și prietenii străini ai acesteia. Diderot își manifestă deschis atracția pentru medicina fiziologică, pentru medici dar și pentru bolnavi, handicapații sorții... Scrisorile sale asupra orbilor, surzilor, muților, ca întreaga i filosofie și curiozitate pentru științele naturii, chimie, fizică, laboratoare, biblioteci (el însuși poseda una imensă), ilustrează spiritul veacului, complexitatea unui savant și literat, spectrul căutărilor unui secol și ale unui om. Lui i se aseamănă Jean-Jaques Rousseau, Voltaire și Montesquieu. Toți atenți la importanța și sarcinile medicinei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în 1789 publică și Du degré de certitude en médecine. Cabanis și Pinel sunt și cei care se străduiesc să readucă instrucția medicală în clinici, bolnavii fiind materialul didactic viu, alături de care cultivă examenul clinic, observația și raționamentul viitorilor medici. CHIMIA ȘI FIZICA îN SPRIJINUL MEDICINEI În acest veac, medicina, oricât de pasionată de idei, clasificări și sisteme ar fi, experimentează droguri pe animale, făcând măsurători cantitative și evaluări calitative. Încă de la începutul sec. al XVIII-lea Francesco Torti scrie: Tratat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îN SPRIJINUL MEDICINEI În acest veac, medicina, oricât de pasionată de idei, clasificări și sisteme ar fi, experimentează droguri pe animale, făcând măsurători cantitative și evaluări calitative. Încă de la începutul sec. al XVIII-lea Francesco Torti scrie: Tratat asupra folosirii chimiei (1709). Abatele Felice Fontana (1720 - 1805), naturalist și psiholog florentin, experimentează stricnina, morfina, emetina, iodul, cianurile. Medicul și botanistul englez, William Withering (1785) descoperă proprietățile miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei face și medicul, fiziologul și poetul, de asemenea englez, Erasmus Darwin (1751 - 1802), recomandând extractul în cardiopatii hidropice. Chimia acestei plante va fi aprofundată în secolul următor. Chimia secolului lucrează cu acizi, baze, săruri, pe care le descoperă rând pe rând: 1702, acidul bazic; 1792, alcoolul absolut; se folosesc uleiuri analgezice și se prepară unguente, tonice, coliruri, soluții uleioase
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei face și medicul, fiziologul și poetul, de asemenea englez, Erasmus Darwin (1751 - 1802), recomandând extractul în cardiopatii hidropice. Chimia acestei plante va fi aprofundată în secolul următor. Chimia secolului lucrează cu acizi, baze, săruri, pe care le descoperă rând pe rând: 1702, acidul bazic; 1792, alcoolul absolut; se folosesc uleiuri analgezice și se prepară unguente, tonice, coliruri, soluții uleioase, prafuri etc. În 1773, Ronelle le Jeune descoperă uree
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
albă, amară, febrifugă, folosită, mai ales, în malarie (din scoarța aceluiași arbore se va extrage mai târziu chinidina cu efect în aritmiile cardiace). Din rădăcina de ipecuana se extrage ipeca, pulbere cu efecte expectorante și vomitive, utilizate și în dizenterie. Chimia secolului analizează aerul, apele minerale, pe lângă un număr de peste 10.000 de plante. Sfârșitul secolului se umple de speranțe prin descoperirea metodei vaccinării antivariolice de către medicul de țară englez Edward Jenner care va deschide o nouă eră a medicinei, cum
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
onorează și aceste discipline într-un sens complementar medicinei. în Paris ia ființă Collège de pharmacie (1777) și la Société libre des pharmaciens (1796). Numărul farmaciilor crește vertiginos, se înmulțesc publicațiile de specialitate și apar mai multe farmacopei. În implicarea chimiei la progresele medicinei un rol deosebit îl are Laurent Lavoisier (1743 - 1794). Savantul enciclopedist, chimist și fiziolog, stabilește legile conservării materiei, este pionierul chimiei moderne, al biochimiei. El studiază compoziția aerului și apei, demonstrează rolul oxigenului în combustii și-n
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Numărul farmaciilor crește vertiginos, se înmulțesc publicațiile de specialitate și apar mai multe farmacopei. În implicarea chimiei la progresele medicinei un rol deosebit îl are Laurent Lavoisier (1743 - 1794). Savantul enciclopedist, chimist și fiziolog, stabilește legile conservării materiei, este pionierul chimiei moderne, al biochimiei. El studiază compoziția aerului și apei, demonstrează rolul oxigenului în combustii și-n respirație, care este o ardere ce degajă căldură, descoperind procesul chimic în fiziologia respirației (1743). Oxigenul ajută la combustia carbonului; o parte e absorbită
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
corps (Despre om sau despre principiile influenței sufletului asupra corpului) cu motivație în înțelepciunea de totdeauna a medicinei. Acest leader al Antoine-Laurent Lavoisier și soția sa, așa cum au fost pictați de Jacques-louis David în 1788, muncind împreună, au revoluționat știința chimiei și au stabilit importanța pentru celulele vii a oxigenului. Revoluției este înjunghiat în baie de către revoluționara girondină Charlotte Corday, în 1793, iulie. Pictorul David imortalizează finalul scenei. În 1704 Newton publică Traité d’optique și în 1728 apare fotometria. în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
unul din evenimentele cu care debutează medical secolul afirmă inteligența, cultura și originalitatea acestei personalități complexe. Sincer și convins că sufletul (anima, spiritus) guvernează orice stare de sănătate, idee pe care își edifică doctrina sa „animistă“ „flogistică“, Stahl limitează puterile chimiei, fizicii, experimentelor, anatomiei, respectiv laturii materiale a organismului, întrucât sufletul, pe care-l identifică cu natura vindecătoare, (Natura medicatrix) este responsabil prin vitalismul său, de sănătatea și bolile oamenilor. Pulsul accelerat, febra, epistaxis-ul etc. sunt semnale de atenționare ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
atractivă, în această armonie situându se sănătatea. Criticându-i pe stahlieni, germanul Johann Cristian Reil, consideră enigmatică această forță numită imaginativ fluid vital dar că ea este unitară cu materia organismului care o generează și că va fi elucidată de chimie. Acești medici vitaliști ilustrează o fiziologie generală speculativă în consens cu o anume direcție a secolului. Dar în acest veac atracția pentru fiziologie este mare, preocupările numeroase și rezultatele inegale. DOI FIZIOLOGI MODERNI: HALLER ȘI SPALLANZANI De la anatomia descriptivă la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1738) pe care îl cunoaștem din sec. XVII în care a trăit aproape jumătate din viață. Acest medic, cu o formație multilaterală și orientare medicală hippocratică, se remarcă prin studii anatomo-clinice, o atenție deosebită acordând asistenței bolnavului. L-au preocupat chimia, în serviciul medicinei, activitatea clinică, învățământul medical și fiziologia, care i-au oferit datele interpretate în cărțile sale: Elementa chimica, Institutiones medicae (1708), De usu ratiocinii mechanici in medicina (1703), precum și în prelegerile sale de la Collegium practicum medicum din Leyda
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
transilvăneni și alții din Orientul Creștin, cursurile ținându-se în limbile greacă, latină, română, dar sunt și ore de franceză, italiană, germană, arabă, turcă, rusă; se predau filosofii antici, dar și Newton, Descartes, Leibniz precum și noțiuni de astronomie, matematici, istorie, chimie. Academia are bursieri și o bibliotecă și cu referințe medicale. școli similare, dar mai mici, apar la Galați, Bârlad, Cornești - Dâmbovița, Preajma - Dolj etc. în care igiena individuală și colectivă se predă, deocamdată, fără manuale speciale. În Transilvania situația e
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
asupra cauzelor bolilor s-a continuat apoi și pe calea microbiologiei, fecundă mult timp și ale cărei baze și dezvoltare inițială are loc tot în sec. XIX. Progresul științelor, culturii, al medicinei duce la independența lor. Dezvoltarea științelor ca fizica, chimia, biologia sunt fructificate și evaluate benefic de avântul medicinii. Personalități medicale, formate și afirmate 148 în a doua jumătate a sec. XVIII publică în primii ani ai noului veac tratate celebre. Așa este cazul meteoricului Xavier Bichat care publică în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]