9,573 matches
-
care Clara Schumann, și a înființat o clasă exclusiv pentru femeile compozitoare; aceasta era în perioada în care femeile compozitoare nu erau abordate la modul serios. Printre elevii săi s-au numărat Edward MacDowell și Alexander Ritter. Joachim Raff a decedat la Frankfurt în noaptea de 24 spre 25 iunie 1882 la vârsta de 60 în urma unui atac de cord și este înmormântat la cimitirul Hauptfriedhof Frankfurt am Main. Raff a fost foarte prolific iar la momentul morții sale era unul
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
Rosenfeld, Maia Morgenstern, Roxana Gutman etc. În prezent teatrul este finanțat de Municipiul București. Alături de Muzeul Evreiesc aflat în apropiere, teatrul este unul din instituțiile evreiești nereligioase cele mai remarcabile din capitala României. După la 6 august 2012, când a decedat regizorul Harry Eliad, care fusese din 1989 director al Teatrului Evreiesc de Stat, primarul Sorin Oprescu a anunțat că a numit-o pe Maia Morgenstern director interimar și că municipalitatea va începe demersurile pentru ca Teatrul Evreiesc de Stat să poarte
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
jurist de formație, al șaptelea președinte al Iranului, începând cu 4 august 2013. s-a născut în anul 1948 la Sorkheh, lângă Semnan, în nordul Iranului într-o familie persană religioasă, sub numele Hasan Fereydun. Tatăl său Hadj Asadollah Fereydun (decedat in 2011) avea o prăvălie de condimente la Sorkheh. Mama sa locuiește în prezent la Semnan împreună cu fiicele și ginerii ei. Hadj Asadollah Fereydun a fost, după câte se știe, activ în mișcarea de opoziție religioasă împotriva șahului și a
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
Clisson, a crescut la Poitiers, a avut o educație neterminată. A absolvit liceul și se pregătise să dea examenele de admitere la Sevres, dar, în schimb, s-a căsătorit cu André Morette. Mama și o soră a viitoarei fiziciene au decedat la Caen în urma unui bombardament american la data de 6 iunie 1944, în timp ce Cécile Morette susținea un examen la Paris. Un frate a decedat în luptă împotriva germanilor în anul 1940. Doi alți frați, la fel ca și o soră
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
în schimb, s-a căsătorit cu André Morette. Mama și o soră a viitoarei fiziciene au decedat la Caen în urma unui bombardament american la data de 6 iunie 1944, în timp ce Cécile Morette susținea un examen la Paris. Un frate a decedat în luptă împotriva germanilor în anul 1940. Doi alți frați, la fel ca și o soră, au supraviețuit. În anii 1930 Cécile Morette a devenit liderul trupei de cercetașe catolice, activitate ce a continuat clandestin și în anii de ocupație
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
de la Universitatea din Princeton și lui Agnew H. Bahnson, Jr., un industriaș din Winston-Salem, Carolina de Nord. Cécile DeWitt-Morette a devenit co-director al acestui instuitut. În câțiva ani Bryce DeWitt a devenit profesor deplin, ocupând și catedra lui Bahnson, Jr., decedat de curând, în timp ce Cécile DeWitt Morette a fost degradată la poziția de lector universitar, în pofida faptului că ei îi aparțineau meritele în atragerea fondurilor pentru institut, catedră, în orgaizarea conferințelor științifice, și, în sfârșit, în gestionarea efectivă a institului de
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a fost numit directorul Conservatorului din Parma în 1888 la recomandarea lui Verdi. Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân până astăzi un repertoriu standard pentru contrabasiștii desăvârșiți. Bottesini a fost foarte apreciat iar aptitudinile sale virtuoze la contrabas erau comparate cu cele ale lui Paganini la vioară. Datorită contribuțiilor lui Bottesini (împreună cu cele
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
orez, deoarece acest lucru seamănă cu bețișoarele parfumate înfipte în orezul făcut ca ofrandă unei persoane decedate. La fel, niciodată nu se oferă/acceptă mâncare de la bețișoare la bețișoare, deoarece acest procedeu amintește de procedeul folisit la luarea oasele persoanei decedate din cenușă (după cremare) când sunt plasate în urna funerară. Când s-a terminat de servit mesa, bețișoarele se așează paralel pe farfurie sau, la restaurant, se bagă înapoi în tocul de hârtie în care au venit, îndoindu-se puțin
Comportamentul social în Japonia () [Corola-website/Science/328035_a_329364]
-
să fie un omagiu dedicat împăratului Maximilian. El a fost reprezentat alături de cea de-a doua sa soție, Bianca Maria Sforza, fiica ducelui de Milano. Nedorind să-și înstrăineze aliații câștigați prin prima sa căsătorie, cu ducesa Maria de Burgundia (decedată în 1482), împăratul a dispus reprezentarea sa între cele două femei pictate pe balcon. Fațada balconului este bogat decorată cu reliefuri ce reprezintă blazoanele celor opt țări ale împăratului Maximilian. Basoreliefurile îi reprezintă pe Maximilian I cu cele două soții
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
Jan Łaski (născut în Łask, în martie 1456 - decedat la Kalisz, Polonia, la 19 mai 1531) a fost un nobil polonez, mare cancelar al Coroanei (1503-10), diplomat, din 1490 secretar al regelui Cazimir al IV-lea, iar din 1508 ajutor al episcopului de Liov. Din 1510 Jan Łaski a
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
Biserica romano-catolică "Hofkirche" se află în centrul orașului Innsbruck, la marginea orașului vechi. Ea este numită și "Biserica franciscană" sau "Schwarzmander-Kirche" (Schwarzmander = bărbați negri). A fost construită între 1553 și 1563 ca biserică mormânt pentru împăratul Maximilian I (decedat în 1519), care a fost, cu toate acestea, îngropat în Castelul din Wiener Neustadt. Hofkirche și mănăstirea franciscană alăturată au fost construite în perioada 1553 - 1563 în timpul domniei nepotului lui Maximilian, împăratul Ferdinand I și dedicate Sfintei Cruci. Biserica a
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
Boldur-Costache-Lățescu (1773 - 10 februarie 1847), descendentă a unei alte vechi familii boierești. Anastasie Bașotă s-a căsătorit în 1829 cu Ruxandra Balș (1805 - 4 septembrie 1867), de care s-a despărțit ulterior, și cu care a avut două fiice: Sofia, decedată în 1849, și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei. A ocupat de tânăr diferite funcții: a fost numit spătar în 1819, în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821, în timpul domniei lui Ștefan Vogoride, și logofăt, primind
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
Abdul Rahman a fost un istoric, filozof și politician arab al secolului al XIV-lea născut în Tunisia pe 27 mai 1332 și decedat la Cairo pe 17 martie 1406. A scris cărți, printre care "Muqaddima" (Introducere la istoria universală) și o Autobiografie. Este adesea considerat ca fondatorul sociologiei și unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii islamice a Evului Mediu. este considerat
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
partid politic și nu a vrut să devină membru al PCR, cu toate insistențele și șicanele pe care le-a suportat în acea vreme. În anul 1955 a primit medalia de aur la Festivalul internațional de folclor de la Paris. A decedat în anul 1981 și a fost înmormântat în cimitirul Bellu din București, pe aleea artiștilor.
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
București și o frescă în sala de festivități a fostului Colegiu Academic al Universității din Cluj, prin care se evocă marile personalități culturale ale românilor din Transilvania. Costin Petrescu a realizat și mozaicurile exterioare de la Ateneul Român din București. A decedat în București, la 15 octombrie 1954, și este înmormântat în cimitirul Bellu, figura 96, locul 38. Casa din Strada Egalității, din Pitești, în care s-a născut și a trăit pictorul, a purtat multă vreme o plăcuță din marmură pe
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
obținut senioria asupra Beirutului după ce ruda sa, regele Balduin I al Ierusalimului, a cucerit acel oraș, după cum este relatat în scurtul poem anonim, "Vers despre iluștrii bărbați din dioceza de Thérouanne care au mers în Sfânta Expediție": Fulc era deja decedat în 1125, atunci când Valter de Brisebarre figurează ca senior de Beirut. Potrivit cronicii lui Lambert de Ardres, el a fost înmormântat în Palestina: "Fulc, conte în fața Beirutului în Țara Făgăduinței [a fost] înmormântat acolo" ("Fulconem in terra promissionis comitem apud
Fulc de Guînes () [Corola-website/Science/328281_a_329610]
-
i-a acordat ca posesiune Holderness, în Yorkshire. Implicat într-un complot împotriva regelui William al II-lea Rufus, Odo a fost făcut prizonier în 1095. Odo a avut un fiu cu Adelaida: Ștefan, devenit apoi conte de Aumale și decedat în 1127.
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
situate în 827 de cimitire din 45 de țări. Uniunea Populară Germană pentru Îngrijirea Mormintelor de Război precizează că în cimitir sunt înmormântați, în morminte individuale și în două cavouri, 2.292 militari germani căzuți pe câmpul de luptă sau decedați în spitalele de linie din anul 1917. În parcelele rămase libere, în morminte individuale și în două morminte comune, au fost înmormântați 1.616 militari germani căzuți în al Doilea Război Mondial. După al Doilea Război Mondial, cimitirul a rămas
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
Palace (în prezent Athénée Palace Hilton), si era subordonată Înaltului Comandament al feldmareșalului Mackensen. Pentru eforturile sale de a organiza administrația militară a României ocupate, la 23 septembrie 1917, Richard Hentsch a fost decorat cu ordinul Pour le Mérite. A decedat la 13 februarie 1918 la București, ca urmare a unei operații la bilă. Mormântul său, în formă de sarcofag, se află în Cimitirul de onoare Pro Patria din București.
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
Femeia în roșu este un film românesc din 1997, regizat de Mircea Veroiu. Rolurile principale sunt interpretate de Elena Albu, Dragoș Pâslaru, Radu Amzulescu, George Petcu și Răzvan Popa. Acesta a fost ultimul film realizat de Mircea Veroiu; regizorul a decedat la două luni după premiera filmului. Filmul relatează câteva aspecte din viața Anei Cumpănaș (1889-1947), cunoscută ca „Femeia în roșu”, care a ajutat FBI-ul la prinderea gangsterului american John Dillinger (1903-1934) în perioada prohibiției. Filmul începe cu examinarea cadavrului
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
să treacă în Elveția, scăpând de arestarea de către naziștii germani, care ocupaseră Monaco în 1943 și începuseră deportarea populației evreiești. După război, Gunsbourg s-a întors la Monte Carlo, unde a continuat să fie director al operei până în 1951. a decedat la 31 mai 1955 și a fost înmormântat în Cimitirul Père-Lachaise din Paris, în parcela 96.
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
dirijată de Ion Cristinoiu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Copia standard a fost definitivată la 26 noiembrie 1975. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 2.569.000 lei. Scenaristul Octav Pancu-Iași (1929-1975) a decedat în dimineața zilei de 16 sau 17 aprilie 1975, numele său fiind trecut pe genericul filmului încadrat în chenar negru. Și numele actorului Mircea Constantinescu Govora apare în chenar negru. Filmul "" a fost vizionat de 1.408.029 de spectatori
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
din Statele Unite este aproape de al plasa pe Zambada în lista lor de cei mai căutați 10 traficanți deoarece este de multe ori numit "traficantul numărul 1". Acesta a devenit mult mai puternic în ultima vreme datorită concurenților săi care au decedat, dintre care unul se crede că a fost omorât la ordinele sale. Klaas Bruinsma a fost un lord al drogurilor olandez, împuscat mortal de un membru al mafiei și un fost membru al poliției, Martin Hoogland. A fost numit "De
Baron al drogurilor () [Corola-website/Science/327099_a_328428]
-
droguri jamaican și liderul bandei Shower Posse, reușind să își facă o avere de peste $30 miliarde. Este cel mai tânăr fiu al lordului drogurilor Lester Lloyd Coke a cărui extrădare în 1992 nu a mai avut loc deoarece acesta a decedat într-o închisoare din Jamaica. Până când cel mai tânăr din familia Coke a fost predat autorităților din Statele Unite pe 24 iunie 2010, "Dudus" a fost liderul găștii Tivoli Gardens din orașul Kingston, Jamaica. Până în momentul arestării sale în 2010, autoritățile
Baron al drogurilor () [Corola-website/Science/327099_a_328428]
-
autoritățile nu au reușit să intre în cartier fără acordul localnicilor. Fiul unui traficant de droguri de succes, Coke a crescut într-o familie înstărită și a mers la școli cu copiii politicienilor. A preluat banda după ce tatăl său a decedat și a devenit un lider al Tivoli Gardens distribuind bani celor săraci din cartier, creând locuri de muncă și centre de ajutor. În 2009, Statele Unite au cerut extrădarea sa, iar în mai 2010 guvernul Jamaicăi, vizibil recalcitrant a emis un
Baron al drogurilor () [Corola-website/Science/327099_a_328428]