9,278 matches
-
mai puternică: soțul său era acum un exilat și ea dorea să-i stea în preajmă. Împreună cu copiii din flori (Elena nu putea avea copii, prin ur-ma-re, trecând peste re-sen-timen-te, i-a înfiat pe cei doi băieți rod al iubirii domnitorului cu Maria Obre-novici), și-a urmat soțul în exil. Anii de exil ai lui Cuza au fost cei mai fericiți pentru ea: au călătorit împreună la Ems, Paris, Aix les Bains, Rei-chenhall, și-au cumpărat o casă la Dabling, lângă
Elena Cuza, soția lui Alexandru Ioan Cuza: „Minunata Principesă” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102198_a_103490]
-
personalitapții lui Cuza, reprezentativă pentru noile idei și sentimente care frământau societatea românească și, în același timp, fără a avea trăsături de evidentă superioritate care, adesea, sunt o piedică în realizarea unui acord unanim. Pe 24 ianuarie 1859 este ales domnitor al Țării Românești și Mica Unire era înfăptuită.
Cariera lui Alexandru Ioan Cuza - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102214_a_103506]
-
(n. 1794 - 1850), fiul Marelui ban Dimitrie și al soției sale, Elena Razu, a fost fratele a doi domnitori ai Țării Românești, Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828) și Alexandru D. Ghica (1834-1842). Sub domniile acestora, a ocupat diverse funcții, ajungând Mare Ban și Vornic din Lăuntru. Om cultivat, amator de literatură și pictură, arheolog, colecționar de obiecte de
Mihail Ghica () [Corola-website/Science/337581_a_338910]
-
avea o mulțime de proprietăți în mai multe județe și care poate fi un etalon al tipicului boierimii din Țara Românească din acele timpuri. El era un membru al protipendadei și cu ajutorul averii pe care o avea, putea influența deciziile domnitorului și chiar înlocuirea lui, asta în cazul în care nu-și dorea pentru el însuși scaunul domnesc. În tinerețea sa s-a bucurat de protecția lui Constantin Ipsilanti și ca și acesta și-a adunat o importantă colecție de artă
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Patriarhul Daniel a rostit un mesaj la Sesiunea solemnă Domnitorul Carol I - 150 de ani de la urcarea pe tronul României, organizată de Academia Română. După abdicarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza în februarie 1866, clasa politică românească va aduce pe tronul țării, cu scopul de a consolida Unirea celor două principate, un
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
Patriarhul Daniel a rostit un mesaj la Sesiunea solemnă Domnitorul Carol I - 150 de ani de la urcarea pe tronul României, organizată de Academia Română. După abdicarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza în februarie 1866, clasa politică românească va aduce pe tronul țării, cu scopul de a consolida Unirea celor două principate, un prinț străin. Acesta a fost Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, de neam bavarez și de confesiune catolică. Dacă
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
cu scene religioase, precum și un atelier de metalurgie neferoasă aflat în exploatarea călugărilor. În noaptea dintre 16 și 17 decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat în interiorul castelului de către mercenari austrieci conduși de generalul Giovanni Battista Castaldo. La 9 mai 1595 domnitorul moldovean Aron Vodă a fost închis, alături de familia sa, în castel, și ulterior otrăvit. Acesta fusese transportat sub pază militară de la Iași la Alba Iulia și ulterior la castelul din Vințu de Jos. În 1601 arhitecții italieni Simone și Fulvio
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
Titlul filmului face referire la buzduganul primit de Mihai Viteazul după unirea celor trei țări române și care avea trei peceți: vulturul valah, ghepardul transilvan și bourul Moldovei. La sfârșitul secolului al XVI-lea, după bătălia de la Călugăreni din 1595, domnitorul Țării Românești Mihai Viteazul visa la unirea celor trei țări românești (Țara Românească, Moldova și Transilvania) într-un singur stat. Mihai Viteazul își conduce trupele sale, cu un moral ridicat datorită ultimei victorii împotriva armatei otomane invadatoare, pentru a se
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
transilvănean Gheorghe Rákóczi al II-lea, care îi vinde domenii în zona Aleșdului. A locuit în Castelul de la Piatra Șoimului, din apropiere de Peștiș, împreună cu soția lui, domnița Bălașa și cu o parte din sfetnicii lui credincioși. Așa a găsit domnitorul pribeag pe aceste meleaguri ruinele fostei mănăstiri de la Tinăud. A început rectitorirea ei, zidind-o de data aceasta din piatră, finalizând lucrările în anul 1659 și punând-o sub ocrotirea unui sfânt militar, Sfântul Dimitrie, nădăjduind într-un ajutor al
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
marele preot și cărturar Popa Pătru din Tinăud, care semna cu titlul de Protopop, probabil în jurul ctitoriei voievodale de la Tinăud să fii existat și o formă de organizare bisericească. Despre el se crede că ar fi făcut parte din suita domnitorului Constantin Șerban Basarab și se știe cu certitudine că avea preocupări cărturărești, că a copiat mai multe cărți de învățătură, de credință și de slujbă, dintre care amintim: Cazania lui Varlaam, din anul 1643 și Liturghierul lui Macarie, de la anul
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
sau cronica lui Dionisie Fotino, în care a relatat într-un mod senzaționalist întâmplările petrecute în timpul domniei lui Mavrogheni. "Istoria..." nu urmărește o reconstituire istorică a epocii, ci evocă unele întâmplări ieșite din comun utile pentru a contura portretul unui domnitor bizar. Cronica este împărțită în două momente epice: perioada de până la Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) în care autorul prezintă cu ironie activitatea unui domnitor imprevizibil, plin de ciudățenii, și perioada războiului, în care atitudinea autorului față de Mavrogheni se schimbă, înfățișându-l
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
reconstituire istorică a epocii, ci evocă unele întâmplări ieșite din comun utile pentru a contura portretul unui domnitor bizar. Cronica este împărțită în două momente epice: perioada de până la Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) în care autorul prezintă cu ironie activitatea unui domnitor imprevizibil, plin de ciudățenii, și perioada războiului, în care atitudinea autorului față de Mavrogheni se schimbă, înfățișându-l de această dată ca un conducător energic și înțelept, care-i împiedică pe turci să jefuiască Țara Românească. Cu toate că este o scriere subiectivă
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
care-i împiedică pe turci să jefuiască Țara Românească. Cu toate că este o scriere subiectivă, cronica versificată a pitarului Hristache este, în opinia istoricului literar Dumitru Murărașu, „un interesant document al vremii”. Cronicarul realizează un portret plastic, plin de culoare, al domnitorului și un portret burlesc al caimacamului temporar Dimitrăchiță Turnavitu, descriind întâmplări importante precum intrarea turcilor în București. Hristache folosește un vers scurt în stil popular, cu o rimă ușoară, uneori forțată. Ritmul povestirii este unul alert. Limbajul familiar și plin
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire biruință" (Buda, 1815). Opera sa principală, "Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815", a fost scrisă la Craiova în anii 1814-1815 și încheie ciclul cronicilor muntene, povestind întâmplări din ultima perioadă fanariotă și amintind domnitorii Nicolae Caragea, Mihai Suțu și Nicolae Mavrogheni. Cronica are un farmec special, stilul literar al lui Dionisie prevestind stilul savuros de exprimare al lui Ion Ghica și nararea în stil teatral a lui I.L. Caragiale. Cronicarul prezintă de-a valma
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
a înființat (prin „înfigerea parului”) Mahalaua Oltenilor din acest sat bănățean. Zaharia Boerescu a absolvit Seminarul teologic din Vârșeț (azi Vršac, în Banatul sârbesc), unde a fost coleg de generație cu Andrei Șaguna, viitorul mitropolit al Ardealului. La insistențele pe lângă domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica ale lui Nicolae Bălășescu, primul profesor și rector al Seminarului Central din București, Zaharia Boerescu a fost chemat din Timișoara ca să devină cel de al doilea profesor al acestui institut de învățământ superior teologic. A predat în
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
iar graffiti-urile politice au început să țină cont de emergentă societății civile. La începutul anilor 2000, cele mai răspândite stencil-uri îl înfățișau pe Nicolae Ceaușescu, cu inscripția ”vin imediat” (aluzie la nosalgia după comunism resimțită în societate) sau pe domnitorul Vlad Țepeș, cu inscripția ”Vlad Țepeș Președinte” (trimițând la tensiunile și frustrările provocate de corupția guvernamentală). În ultimii ani, mișcări sociale de protest au creat propria lor cultură graffiti. cele mai cunoscute sunt ”Basarabia Pământ Românesc”, creat în urmă revirimentului
Graffiti în România () [Corola-website/Science/337224_a_338553]
-
forțele inamicului, în special la Dunăre. Ofensiva în Caucaz urma în direcția Caras - Erzerum . Campania din 1828 pe frontul din Balcani În ce privește de intervenția trupelor ruse pe teritoriul Principatelor române, atitudinea poporului român poate fi rezumată prin celebra frază a domnitorului Ioniță Sandu Sturza: „Nici n-am rîs cînd am venit și nici n-oi plînge cînd s-or duce” . Operațiile militare încep la 25 aprilie 1828 prin trecerea Prutului în Principatele Române a trei coloane armate din corpul 6 și
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
în mână. În anul 1434 cămărășia se mută definitiv la Târgu Ocna iar pecetea localității înfățișa un ciocan încrucișat cu un bătător. Dezvoltarea exploatării sării se Înregistrează În timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În anul 1502, spre sfârșitul vieții sale, domnitorul Ștefan cel Mare întărea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Exploatarea sării În regiunea Trotușului și Târgu Ocna se făcea de localnici care își scoteau sarea necesară propriului consum, surplusul comercializându-l
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
accesul în ocnă era dificil. Pentru a economisi timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnașii rămâneau 24 de ore în adâncul minei. Această situație a avut repercursiuni asupra sănătății deținuților, lucru demonstrat În afișul adresat de domnitorul Grigore Ghica către Consiliul Administrativ al Moldovei. Domnitorul Grigore Ghica a a fost impresionat de soarta nenorociților care își ispășeau pedeapsa "fără să mai iasă din ocnă fără a se bucură vreodată de lumina și de aer curat, din care
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnașii rămâneau 24 de ore în adâncul minei. Această situație a avut repercursiuni asupra sănătății deținuților, lucru demonstrat În afișul adresat de domnitorul Grigore Ghica către Consiliul Administrativ al Moldovei. Domnitorul Grigore Ghica a a fost impresionat de soarta nenorociților care își ispășeau pedeapsa "fără să mai iasă din ocnă fără a se bucură vreodată de lumina și de aer curat, din care li se pricinuise de multe ori boale grele
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
și Teatrul Mic, a funcționat în București, pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), la casele Slătineanului, unde frații Capșa și-au făcut, ceva mai târziu, cofetărie, apoi cafenea și hotel. Spirit întreprinzător, Momulo (Geronimo Momolo) a închiriat Sala Slătineanu, cu acordul domnitorului Gheorghe Bibescu, unul dintre cei mai seduși, dintre reprezentanții aristocrației românești, de ideea de a avea un teatru în București. Numai că Sala Momolo nu era destinată decât înaltei societăți bucureștene, locație unde reprezentațiile erau de cele mai multe ori ocazionale, asociate
Teatrul „Momulo” () [Corola-website/Science/337399_a_338728]
-
accesul în ocnă era dificil. Pentru a economisi timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnașii rămâneau 24 de ore în adâncul minei. Această situație a avut repercursiuni asupra sănătății deținuților, lucru demonstrat În afișul adresat de domnitorul Grigore Ghica către Consiliul Administrativ al Moldovei. Domnitorul Grigore Ghica a a fost impresionat de soarta nenorociților care își ispășeau pedeapsa "fără să mai iasă din ocnă fără a se bucură vreodată de lumina și de aer curat, din care
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnașii rămâneau 24 de ore în adâncul minei. Această situație a avut repercursiuni asupra sănătății deținuților, lucru demonstrat În afișul adresat de domnitorul Grigore Ghica către Consiliul Administrativ al Moldovei. Domnitorul Grigore Ghica a a fost impresionat de soarta nenorociților care își ispășeau pedeapsa "fără să mai iasă din ocnă fără a se bucură vreodată de lumina și de aer curat, din care li se pricinuise de multe ori boale grele
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
beciuri, construit cu pereți din piatră, se menține și în zilele noastre, fiind utilizat ca pavilion administrativ și de comandă la parter, iar la etaj sunt spații destinate cazării pentru condamnați. Noua clădire a închisorii ordonată a se construi de către domnitor, pe același teren unde se afla castelul său, avea forma unei potcoave, iar intrarea în închisoare se făcea tot pe poarta castelului. Capacitatea închisorii construite era de 12 camere, iar în fiecare camera încăpeau 25 până la 30 de condamnați, ceea ce
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
coregentul [[Francisc I al Sfântului Imperiu Roman|Francisc I]] (în țările austriece împărăteasă a fost [[Maria Terezia a Austriei|Maria Terezia]], dar Francisc a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman) care a fost entuziasmat de hărnicia și talentul lui. De acea, domnitorul l-a ales șef unei mari expediții austriece în [[Indiile Occidentale]]. Înainte de a părăsi continentul pe 7 ianuarie 1755 din portul [[Livorno]], a făcut un ocol prin Franța de Sud de unde a trimis 17 lăzi pline cu [[zoofite]] și [[Fosilă
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]