9,846 matches
-
teoria structurală a politicii internaționale Ambiția lui Waltz este aceea de a elabora o teorie a politicii internaționale, de a reuși acolo unde, consideră el, predecesorii săi au eșuat. Ca domeniu de studiu, politica internațională este caracterizată de legi, adică enunțuri care evidențiază relații invariante sau probabile între variabile (mărimi care pot lua diferite valori). Între legi și teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Între legi și teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri nonfactuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă fiind acela de a da sens datelor. Asumpțiile trebuie judecate nu după corespondența lor cu realitatea, ci pornind de la capacitatea teoriei care le include de a explica domeniul cercetat. Un
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
teorii există o deosebire esențială, teoriile fiind constructe intelectuale menite să explice legile, iar pentru aceasta este nevoie ca ele să creeze un tablou mental simplificat, abstras din realitate, al domeniului cercetat. În cadrul unei teorii se combină enunțuri descriptive și enunțuri nonfactuale (asumpții) teoretice, rolul acestora din urmă fiind acela de a da sens datelor. Asumpțiile trebuie judecate nu după corespondența lor cu realitatea, ci pornind de la capacitatea teoriei care le include de a explica domeniul cercetat. Un demers strict inductiv
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
nivel de cauzalitate care scapă teoriilor ce pornesc de la actori altfel nu s-ar putea explica similaritățile și repetițiile din politica internațională. Răspunsul lui Waltz începe prin delimitarea abstractă a unui sistem politic internațional, înțeles ca sistem de state. Un enunț teoretic fundamental este acela că interacțiunile din acest sistem suportă efectul regulator al structurii sistemului. Structura este definită drept un set de condiții constrângătoare ce afectează comportamentul actorilor, modelând astfel procesul politic din sistem. Structura face posibilă însăși conceptualizarea sistemului
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri de statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861 1943), Marea Britanie (1792-1945) și Statele Unite (1800 1990) se comportă, apreciază el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin apreciază Mearsheimer enunțurile realismului ofensiv, iar cazurile de nonexpansiune s-au datorat descurajării reușite: astfel, Germania nu se manifestă agresiv în perioada 1871-1900 întrucât, după unificare, tentativa de hegemonie continentală era
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
singurele puteri de statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861 1943), Marea Britanie (1792-1945) și Statele Unite (1800 1990) se comportă, apreciază el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin apreciază Mearsheimer enunțurile realismului ofensiv, iar cazurile de nonexpansiune s-au datorat descurajării reușite: astfel, Germania nu se manifestă agresiv în perioada 1871-1900 întrucât, după unificare, tentativa de hegemonie continentală era blocată de celelalte mari puteri europene. În privința echilibratorilor de peste mări, Marea Britanie și
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
a ținut seama de ea. N-am fost privilegiat, n am fost considerat popă. Am fost re-writer, „am făcut autori”, am vegheat la prestigiul unor autori adevărați, ferindu-i de ridicolul unui lapsus, al unei greșeli în dactilogramă, al unui enunț lipsit de argumentație, am fost exploatat ca „lector” sau trimis, la fel ca Spătaru ori Strat, să conduc ședințe de analiză la cămine culturale, am fost tratat cu o lipsă de considerație egală cu lipsa mea de pretenții. Stăpînindu-mi nervii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ale paginii sale primește imediat această amară adăugire: „o certitudine, incontrolabilă ca orice certitudine”... Se deschid, astfel, trape prolifice spre un adevăr fisionabil, ireductibil În dramatismul său. Într-o propoziție limpede și dramatică În fermitatea ei, cum este, de pildă, enunțul: „viața mea a fost așa și nu altfel”, Blecher mărturisește a citi „imensa nostalgie a lumii acesteia, Închisă În luminile și culorile ei hermetice, din care nu este permis unei vieți să extragă decât aspectul unei exacte banalități”. Ravagiile senzorialității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de truc și chestii, prin excelență de sorginte tupeist-livrescă, însoțită de explicația : “Am considerat necesară apariția acestei cărți pentru că trebuie să existe un document care să consemneze această zi, (14 decenbrie 1989) ca pe ÎNCEPUTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE...” Din capul locului, enunțul trezește pasiuni pentru glosă și polemici. Estimez discuția asupra grupului de texte, ca fiind de stringentă actualitate, deși ceva timp de la “aventura inbroglio” a trecut, aceasta pentru semnalarea antinomiei dintre discurs și faptă, (limba de lemn) și pentru sublinierea proprietății
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
fiind însăși esența poeziei. „Ipostaza aproape unică a eului - atât cât acesta mai este încă prezent - e aceea a funambulului și saltimbancului, evoluând spectaculos spre o temporalitate ideală” (Ion Pop). Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul tematic, cât și la cel al practicii discursive. Șalul, eșarpele Isadorei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) ilustrează un cameleonism al tautofoniilor, poemele fiind construite suprarealist. Cuvintele sunt amestecate, divizate, reașezate în pagină, astfel că limbajul
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
din cuvinte. Spectacolul liric, fie că e travestit în măști ironico-parodice, fie că e saturat de performanța tautologiilor, nu estompează accentele de elegie, nici viziunea asupra universului. În Holorime (1986), considerat volumul cel mai omogen, poetul, folosind aceleași foneme, construiește enunțuri cu sensuri diferite: „În ce rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
constantă pare a fi aceea a unei încrederi totale în forța verbului de a face din orice imagine a lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau argotică, și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
a doua este dedicată viziunii mai sceptice asupra procesului decizional european, iar partea a treia aduce contraargumente la cele prezentate anterior. În concluzie, cele două viziuni, aflate oarecum la extreme, sunt puse În balans, cu scopul de a extrage un enunț care să constituie cel puțin o ipoteză de lucru pentru demersurile ulterioare de eficientizare a procesului de decizie și de elaborare și implementare a politicilor publice la nivel național. Demersul academic și de cercetare empirică În domeniul eficientizării procesului de
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
argumentele care ne-ar putea determina să vedem procesul decizional european ca pe unul centralizat, care Încalcă libertatea de acțiune a guvernelor statelor membre, sau, Într-o formă mai nuanțată, argumentele care ne-ar determina să considerăm drept valid un enunț simplu, de tipul: „Stabilirea agendei și formularea politicilor sunt sarcini europene, În timp ce implementarea este responsabilitatea statelor membre”. Reproșurile aduse UE capătă foarte multe nuanțe. Cei mai sceptici vorbesc atât despre un centralism al procesului decizional la nivel european, cât și
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
carte, pentru că ultima nu arată, de fapt, nimic. De aceea, marea provocare a literaturii este astăzi transformarea ei dintr-un scris Într-un vorbit. Există În literatura franceză contemporană o tendință care vizează așa ceva: autoficțiunea, care deplasează sensul interpretărilor de pe enunț pe enunțare. O relativizare a acestui model de producție și instituție culturală vine din partea școlii. Aici este singurul loc unde afli, din ce În ce mai fugitiv de altfel, de existența trecută a unor scriitori care nu apar În topuri. A citi un text
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai grav, și-au alimentat discursul nu din conștiința nevoii formale de subminare, ci din parcursul și armătura ideilor enunțate. Antoine Compagnon recunoaște teoriei doar dreptul la enunțare, nu și legitimitatea enunțurilor. Dar, conchisă astfel, evaluarea Înăbușă În fașă motivația unor alte proiecte teoretice. Pe de altă parte, competențele disponibilizate nu-i permit autorului să facă sugestii privitor la direcțiile unei teorii literare a secolului al XXI-lea. Paradigmele noi de interpretare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Personajul romanului contemporan francez ar fi cel măcinat de o “neliniște existențială” conchide, cu rezonanțe heideggeriene, Dominique Viart. Romanele din zilele noastre sînt, crede autorul, sintetice În scriitură, recuperatoare, și critice din punct de vedere al autonomiei estetice - acesta este enunțul unui ideal mai degrabă decît constatarea unei realități. Că romanul francez se află În convalescență, acesta nu poate fi decît efectul unei boli. De-aici, ceea ce Viart poate că nici nu era dator să menționeze Într-un volum cu țintă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii promovate dar este vorba despre o violență asumată: Cred că revoluționarii sînt cei care sînt capabili să asume brutalitatea lumii, și să-i răspundă cu o brutalitate Înca și mai mare" opinează un personaj al romanului, artist plastic iar enunțul poate constitui deja moto-ul "generației 2000" din România. Așadar, cronicile au fost În general reținute. Au fost și articole acrimonioase la adresa cărții, ca de pildă cel semnat de Michel Onfray În Magazine littéraire, filozoful supărîndu-se pentru modul În care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și totuși masificate (cum constată Peter Sloterdijk), Lejeune și Genette continuă sîrguincios și autarhic, cu disprețuitoare suficiență, În cîmpul literaturii, o lucrare stearpă. Țintuit de mirajul nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește false autoficțiunile contemporane: “Trăsătura specifică a enunțului de ficțiune, este că, contrar enunțurilor de realitate, care descriu În plus (!) o stare de fapt obiectivă, el nu descrie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o lucrare stearpă. Țintuit de mirajul nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește false autoficțiunile contemporane: “Trăsătura specifică a enunțului de ficțiune, este că, contrar enunțurilor de realitate, care descriu În plus (!) o stare de fapt obiectivă, el nu descrie nimic altceva decît o stare mentală.”, ca și cum ar exista un obiect numit realitate și un locutor unic care-l cunoaște
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește false autoficțiunile contemporane: “Trăsătura specifică a enunțului de ficțiune, este că, contrar enunțurilor de realitate, care descriu În plus (!) o stare de fapt obiectivă, el nu descrie nimic altceva decît o stare mentală.”, ca și cum ar exista un obiect numit realitate și un locutor unic care-l cunoaște perfect. Una dintre problemele ridicate de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
efectele lui de real, și de avangarda marxisto-psihanalitică a textului, punctul de fugă al sensului scriiturii, locul În care cititorul nu mai vede nici referință iluzorie, nici producție imanentă ci, oarecum, pe ambele, alternativ, În război: eul care scrie auto-subordonîndu-și enunțurile se opune concepției marxiste a scriiturii: „scriitura textuală” este prezentată de către tel quel-iști, pînă În 1971, ca o formă de „matérialisme sémantique” și ei Încearcă „să demonstreze că În cîmpul limbajului există raporturi Între infrastructuri și suprastructuri”. De aceea, vreau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
liant epic și metafizic În stare să rezolve un conflict, ci În timp ce se povestește pe sine ca in-ipostaziabil, ca avatar al diferanței derrdiene. Trebuie continuat cu o pragmatică a limbajului autoficțiunii. Autoficțiunea mizează În primul rînd pe enunțare, nu pe enunț. Naratorul este mereu sursă a textului, nu personaj În text. Subiectul autoficțiunii este instanța enunțătoare și totodată referința centrală a enunțului. Diferența dintre enunț și enunțare constituie una dintre ofertele teoretice cele mai generoase ale teoriei enunțării a lui Oswald
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
diferanței derrdiene. Trebuie continuat cu o pragmatică a limbajului autoficțiunii. Autoficțiunea mizează În primul rînd pe enunțare, nu pe enunț. Naratorul este mereu sursă a textului, nu personaj În text. Subiectul autoficțiunii este instanța enunțătoare și totodată referința centrală a enunțului. Diferența dintre enunț și enunțare constituie una dintre ofertele teoretice cele mai generoase ale teoriei enunțării a lui Oswald Ducrot, cu rădăcini În gîndirea dualistă franceză, la Benveniste, care opune axa discursului axei povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
continuat cu o pragmatică a limbajului autoficțiunii. Autoficțiunea mizează În primul rînd pe enunțare, nu pe enunț. Naratorul este mereu sursă a textului, nu personaj În text. Subiectul autoficțiunii este instanța enunțătoare și totodată referința centrală a enunțului. Diferența dintre enunț și enunțare constituie una dintre ofertele teoretice cele mai generoase ale teoriei enunțării a lui Oswald Ducrot, cu rădăcini În gîndirea dualistă franceză, la Benveniste, care opune axa discursului axei povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană a eului, acolo
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]