10,287 matches
-
situl de importanță comunitară - "Muntele Tâmpa", la baza desemnării căruia se află specii de faună și floră protejate prin "Directiva Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau aflate pe lista roșie a IUCN; dintre care: ursul brun ("Ursus arctos"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), mătăciune ("Dracocephalum austriacum") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"). Muntele Tâmpa prezintă
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
regiunii. Inițial aici a existat o climă caldă, umedă. Prin plantarea unor plante rezistente la secetă s-a reușit în parte fixarea dunelor de nisip. Delta fluviului Okawango este o zonă atipica a deșertului, fiind foarte bogată în floră și fauna, ce diferă de la anotimp la anotimp prin nivelul apei din regiune. Aici se adapă turme uriașe de animale ce provin din partea sudică a Africii. Din această cauză regiunea a fost declarată de UNESCO monument al naturii. Printr-un turism limitat
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
ar trebui prevăzută protecția zonelor de pepinieră, ținându-se cont de condițiile biologice specifice din diferitele zone vizate; (8) întrucât în Directiva 92/43/CEE (1) Consiliul a stabilit măsurile de conservare a habitatelor naturale, a naturii sălbatice și a faunei; întrucât lista organismelor marine care intră sub incidența prezentului regulament conține nume de specii protejate prin cerințele respectivei directive; (9) întrucât Parlamentul European a adoptat pe 25 octombrie 1996 rezoluția cu privire la comunicarea din partea Comisiei privind punerea în aplicare a măsurilor
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88933_a_89720]
-
de localnici datorită aseamănării crestei privite dintr-un anumit unghi cu o creasta de cocos. La baza Crestei se află o zonă cu aspect de podiș, denumită "Poiana Boului". este o zonă naturală cu o gamă diversificata de floră și fauna, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), crin de pădure ("Lilium martagon"), siminic ("Antennaria dioica"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum") sau pâștița ("Anemone nemerosa"). Fauna rezervației este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, reptile sau amfibieni (cerb, căprioara, lup cenușiu, mistreț, vulpe, râs, acvila de munte, acvila țipătoare mică, cristel de câmp
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
popular, de unde se poate admira priveliștea spectaculoasă către valea Tamisei. Plantația Isabella este o gradină cu copaci uimitoare, creată după Al Doilea Război Mondial dintr-o pădurice deja existentă; este întreținută în mod unitar, ceea ce conduce la o floră și faună bogate. Parcul Richmond a fost declarat zonă de interes științific și rezervație naturală. Parcul este înconjurat un zid care are câteva porți, dar există și drumuri deschise traficului rutier (cu viteza maximă de 20 de mile pe oră, doar în timpul
Richmond Park () [Corola-website/Science/303387_a_304716]
-
cele mai importante etape ale evoluției astronauticii în a doua jumătate a secolului XX. Sectorul central al expoziției este ocupat de către colecția mineralogică și cea ecologică. Sunt etalate eșantioane care ilustrează toate clasele de minerale specifice vestului și nord-vestului României. Fauna și flora caracteristice județului Arad sunt prezentate într-o dioramă organizată în funcție de formele de relief : zona de șes (baltă, stepă, câmpie), de deal și de munte completată cu reconstituirea unui ecosistem de peșteră. Piesele cele mai semnificative ale colecției paleontologice
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită "orikata". Formele care pot fi realizate prin această artă sunt legate de imaginația celui care pliază hârtia, dar există și categorii de forme tradiționale care includ flora și fauna. Arta origami din zilele noastre acoperă o zonă largă de forme, de la "ceasuri cu cuc" și dragoni, până la forme simple care exprimă mai degrabă spiritul decât forma unei imagini. Lumea artelor tradiționale japoneze a reprezentat întotdeauna pentru occidentali o fascinație
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
Utilizare teren: Suprafață irigată: 1.550 km² (conform anului 1998) Hazarde naturale: musca țețe; în sezoanele ploioase sunt posibile inundații în zona centrală; secetă Probleme de mediu: degradarea solului; despăduriri; deșertificări; distrugerea recifului de coral este un pericol iminent pentru fauna și flora marină; secetele recente au afectat agricultura Tratate internaționale referitoare la mediu: Recorduri: Kilimanjaro este cel mai înalt vârf din Africa
Geografia Tanzaniei () [Corola-website/Science/302917_a_304246]
-
punct de vedere evolutiv, între reptile, păsări, și alte mamifere. Acest lucru e dovedit de următoarele caracteristici: În anul 1642, navigatorul olandez Abel Tasman a întreprins câteva călatorii pe coasta sudică a Tasmaniei. El nu a făcut observații consistente asupra faunei, semnalând doar urmele unui animal ce se asemăna cu tigrul, fiind poate semnele lupului tasmanian. Adevărata cunoaștere a faunei australiene a debutat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Coloniștii europeni denumesc exemplare aduse din
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
1642, navigatorul olandez Abel Tasman a întreprins câteva călatorii pe coasta sudică a Tasmaniei. El nu a făcut observații consistente asupra faunei, semnalând doar urmele unui animal ce se asemăna cu tigrul, fiind poate semnele lupului tasmanian. Adevărata cunoaștere a faunei australiene a debutat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Coloniștii europeni denumesc exemplare aduse din Australia "cârtiță-rață", "cioc de rață". Disecarea lor îi surprinde pe savanți; englezul Everard Home descoperă că organele reproducătoare ale
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
pentru blana sa, ornitorincul a avut de suferit și datorită înmulțirii necontrolate a iepurilor, care le distrugeau cuiburile prin săparea galeriilor proprii. Abia după cel de-al doilea război mondial zoologii australieni au sesizat interesul imens pe care-l prezintă fauna lor. Astăzi, prinderea și exportul unui ornitorinc sunt interzise. În România, la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, a doua sală a mamiferelor, de la parter, poate fi admirat un exemplar de ornitorinc, obținut cu mulți ani în
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
mare și are o serie de vârfuri, cel mai înalt fiind Vârful Margherita (5.109 m). Ruwenzori se află într-o zonă extrem de umedă și sunt adesea învăluiți de nori, care coboară până la 2700 m. Se disting prin floră și faună. Se întâlnesc aici vegetația specifică pădurilor tropicale dar și pășuni alpine; fauna include animale precum elefantul, hiraxul, câteva specii de primate și multe păsări endemice. Cea mai mare parte a masivului este acum Sit al Patrimoniului Mondial Natural: Parcul Național
Ruwenzori () [Corola-website/Science/299517_a_300846]
-
Margherita (5.109 m). Ruwenzori se află într-o zonă extrem de umedă și sunt adesea învăluiți de nori, care coboară până la 2700 m. Se disting prin floră și faună. Se întâlnesc aici vegetația specifică pădurilor tropicale dar și pășuni alpine; fauna include animale precum elefantul, hiraxul, câteva specii de primate și multe păsări endemice. Cea mai mare parte a masivului este acum Sit al Patrimoniului Mondial Natural: Parcul Național Ruwenzori în Uganda și Parcul Național Virunga în Congo. În 1906, în
Ruwenzori () [Corola-website/Science/299517_a_300846]
-
mere pădurețe, măceșe, porumbe, coarne, alune, păducel etc. În arealul satului Optășani se află o parte a rezervației forestiere de gârniță Seaca-Optășani, întinsă pe aproximativ 124 ha. Alături de acest arbore vegetează și gorunul, unele exemplare având peste un secol vechime. Fauna este compusă din diferite specii de animale sălbatice (vulpea, lupul, mistrețul, dihorul de stepă, viezurele, hârciogul, pisica sălbatică) și din păsări (ciocârlia de câmpie, privighetoarea, cucul, fazanul, bufnița etc.) specifice zonei de deal. Bălțile au de asemenea o mare varietate
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
sunt un bun exemplu de coevoluție. Apar de asemenea și primii arbori cu frunze, inclusiv smochini, magnolii și platanaceae, chiar dacă nu se răspândesc extensiv și coniferele rămân dominante. Pe uscat, mamiferele reprezintă o componentă mică și încă relativ minoră de faună. Mamifere marsupiale timpurii au evoluat în Cretacicul timpuriu, iar în perioada Cretacicului târziu apar primele mamifere marsupiale cu placentă. Fauna este dominantă de reptile archosaur, în special dinozauri, care se aflau în cele mai diverse etape. Pterozaurii, reptilele zburătoare, erau
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
nu se răspândesc extensiv și coniferele rămân dominante. Pe uscat, mamiferele reprezintă o componentă mică și încă relativ minoră de faună. Mamifere marsupiale timpurii au evoluat în Cretacicul timpuriu, iar în perioada Cretacicului târziu apar primele mamifere marsupiale cu placentă. Fauna este dominantă de reptile archosaur, în special dinozauri, care se aflau în cele mai diverse etape. Pterozaurii, reptilele zburătoare, erau stăpânii aerului în Cretacicul timpuriu însă până la sfârșitul Cretacicului pierd bătălia cu păsările care sunt mai bine adaptate la zbor
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
Ploile se pot lăsa așteptate chiar și câțiva ani la rând. Ariditatea care domnește în Munții Ahaggar exclude posibilitatea exploatării agricole. Numai în oazele puțin numeroase, care au acces la apă, se cultivă cereale, legume și fructe, mai ales curmale. Fauna este alcătuită din: vulpi de deșert, hiene, gazele, dromaderi, reptile. shi multe altele Îndeletnicirea dominantă este păstoritul, cu care se ocupă stăpânii adevărați ai deșerului, tuaregii. Agricultura: creșterea ovinelor, a caprinelor și a cămilelor; culturi în oaze. Regiunea este populată
Ahaggar () [Corola-website/Science/304590_a_305919]
-
evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală. Primele diorame prezentau viața de pe piscurile munților Carpați, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum și din zona inundabilă a Deltei Dunării. De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există și numeroase diorame care înfățișază fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deșertul Sahara. Datorită acestei prezentări deosebite, numeroase muzee europene și americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecțiilor lor muzeistice. Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române și a mai multor
Grigore Antipa () [Corola-website/Science/303580_a_304909]
-
Australia și Africa de Sud aceste grătare erau construite mult mai mari și solide deoarece în aceste regiuni trenurile parcurgeau distanțe mari în zone sălbatice și aveau de a face cu animale masive (ex. bizonul în America de Nord) și alte probleme cauzate de fauna indigenă. Când locomotivele au început a fi folosite și pe timp de noapte a fost necesară echiparea acestora cu faruri. La început au fost folosite lămpi cu petrol sau acetilenă, dar imediat ce luminile electrice au fost disponibile lămpile au fost
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
relocați, insă așezările au fost pierdute pentru totdeauna în fața Dunării. Construcția barajului a avut de asemenea un impact major asupra mediului, spre exemplu traseele de înmulțire a mai multor specii de sturioni au fost întrerupte permanent. În afară de asta, floră și fauna, precum și comorile geomorfologice, arheologice și culturale au fost protejate de ambele țări de la construcția barajului prin crearea Parcului Național Đerdap (începând cu 1974, 636,08 km²) în Șerbia și a Parcului Național Porțile de Fier (din 2001, 1.156,55
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
și zona munților Metaliferi în cea mai mare parte). Exponatele paleontologice provin de pe teritoriul județului Mureș și din bazinul Transilvaniei. Sala laterală din dreapta prezintă pe o lungime de 18 m diorame ilustrând ecosisteme în cele patru anotimpuri, cu floră și faună caracteristică zonelor de baltă, șes, deal și munte, în arii protejate, sau de interes din județ. Cealaltă sală laterală expune în 25 de vitrine, diverse teme din programa analitică de studiu a științelor naturii. Sunt ilustrate plantele inferioare și superioare
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
ai mediului. Ultima sală de la etaj este destinată expozițiilor temporare, conferințelor, proiecțiilor sau simpozioanelor (fiind dotată în acest sens). De-a lungul anilor aici au putut fi văzute numeroase expoziții precum: Plantele, izvor de frumusețe și sănătate; Din flora și fauna Mării Negre; Plante toxice; Din lumea lichenilor; Ciuperci parazite; Pietre prețioase, istorie legendă și artă; Pietre decorative din Romania și multe altele.
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
2006, a fost înțepat în piept de o pisică de mare; Stephen Irwin se afla în largul portului Douglas, la nord de Cairns Australia, unde lucra la un documentar despre lumea submarină. Steven Irwin este cunoscut drept un entuziast al faunei sălbatice. Sursa sa de inspirație a fost tatăl său Bob, un expert în animale salbatice specializat în herpetologie. Mama sa, Lyn Irwin, a lucrat toată viața pentru reintegrarea animalelor în natură. După ce s-au mutat în Qweensland, Bob și Lyn
Steve Irwin () [Corola-website/Science/303826_a_305155]
-
inspirație a fost tatăl său Bob, un expert în animale salbatice specializat în herpetologie. Mama sa, Lyn Irwin, a lucrat toată viața pentru reintegrarea animalelor în natură. După ce s-au mutat în Qweensland, Bob și Lyn au fondat ""Reptile and Fauna Park"", unde spre deosebire de alți copii, Steve a trăit fericit printre șerpi, crocodili și varani. La vârsta de doar șase ani, când alți puști mergeau la școală, Steve primea cadou un piton de trei metri lungime - și a fost dragoste la
Steve Irwin () [Corola-website/Science/303826_a_305155]