10,651 matches
-
își ascuțea cîte un băț și pro ceda cu ea așa cum procedase moșu’ cu dușmanii (moșu’, cuscrul ei din Ardeal, îi povestise nepotului că în război avea o lance legată de șa și că-i lua, astfel, pe nemți din fuga calului, ca în frigare). De la o vîrstă încolo însă, băiatul se cumințise în mod neașteptat. Apoi, și bunica începuse să-l pri vească altfel. Din cînd în cînd se mai mira că Daniel se făcuse ditamai bărbatul, el, care fusese
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ochiul de pește al cabinei și tulbură imaginea străzii. Se mai putea vedea ceva, dar foarte distorsionat, ca într-o oglindă din acelea de la parcul de distracții. Mașinile intrau în mulțimea de oameni - cu toții se întîlneau într- un punct de fugă, care-i lipea pentru cîteva fracțiuni de secundă -, după care fiecare își continua drumul ca și cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. Acum se puteau zări clar, în zona nealterată de scamă, fețele oamenilor - serioase, preocupate, impor tante. Strada
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și instaurarea democrației de emanație românească (ceva ce seamănă mai mult a anarhie), s-au deteriorat și devalorizat grav atitudinea și concepția despre muncă. Munca-i grea, obositoare, Ea aduce bunăstare. Dar din ’90 încoace, Multora nu le mai place. Fuga de muncă, disprețul față de această inestimabilă însușire umană, au provocat declinul economic și moral al României post decembriste (alături de celelalte rele: corupția, evaziunea fiscală, hoția, nesocotirea legilor, inflația, fiscalitatea împovărătoare, economia subterană, devalizarea băncilor, sărăcia etc.). Oamenii care muncesc pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acoperirea treburilor care nu se termină niciodată, cu așezarea gândurilor pentru copii și nepoți, cu ogoirea și drăgănirea animalelor pe care le au, cu vizitatorii, mulți, care nu ezită să le deschidă poarta, cu scurtele răgazuri pentru a vedea pe fugă o emisiune tv. Cât despre lectură... Nu sunt convins că le mai rămâne timp și pentru câte o repriză de ceartă, nelipsită în mai toate cuplurile de vârsta lor. Când m-au condus la mașină, gazdele mi-au pus în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să-l neliniștească. După multe ore de când a plecat de acasă nu ajunsese nici la jumătatea drumului spre destinație. Când a trecut atâta timp? Altădată ajungea una, două la bunul său amic sărind dintr-un tramvai în altul sau dând fuga după cel ce era gata să plece din stație. Acum... Acum stă și chibzuiește dacă mai are timp să ajungă în cartierul mărginaș, să stea câteva ore împreună cu prietenul său de o viață, sau să se întoarcă acasă. Inima îl
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întreabă: "Ce-au pățit băieții". Văd că se sfârșește coala și ar fi păcat să mai lungesc vorba și pe altă coală. Atât voi mai spune, că d-nii autori și regret aceasta au luat fărimituri din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și au alcătuit propriul aluat... Și prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul cu figura de Crist îmbătrânit de ieșirea aceasta a sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
A venit foarte multă lume ca să-mi viziteze această expoziție, căci sala palatului e foarte mare și multă lume înainte de a intra să-și ocupe locul, trecea prin fața lucrărilor mele Practic vernisajul s-a desfășurat înainte de spectacol, puțin cam pe fugă, și de fapt după încheierea spectacolului trebuia să strâng lucrările, căci nu se puteau expune decât o singură zi. Eu locuiam pe vremea acea la Reșița, adică la 500 km depărtare, și aveam seara la orele 21,30 un tren
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acel premiu. Centrul de cultură „George Apostu” Bacău - 15 Mai 1996 În luna Mai a aceluiași an 1996, m-a sunat din nou Viorel Rău ca să-mi propună să mai fac încă o expoziție personală, de data aceasta nu pe fugă, singurul lucru era că expoziția trebuia să aibă loc la Bacău, la Centrul de Artă și Cultură „George Apostu”. Trebuia din nou să mă sui în tren cu tablourile mele și să ajung la București, de unde mă prelua o mașină
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
al subiectivității. Arta este întotdeauna realistă și idealistă în același timp, întrucât începe prin a suprima un anumit aspect al lumii și pentru a afirma un altul. Jocul creativ al artistului este o luare în posesie a lumii și o fugă de lume: el vrea să o cucerească și simultan să evadeze din ea. Este ceea ce face în fiecare tablou prietenul nostru Mihai Dascălu, pentru noi și pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în viață. Asta, bineînțeles, din prea multă dragoste, căci - nui așa? - e un actor foarte iubit. Desigur, goana aceasta continuă după întâietate nu le dă televiziunilor posibilitatea să se oprească și să judece lucrurile obiectiv, calm, detașat. Totul e pe fugă, totul e superficial. Cine are timp de profunzimi? Îi interesează pojghița, aparența. O prezintă, apoi sar la o altă aparență. De exemplu, vedem tot timpul accidente la televizor. O acumulare cantitativă și atât. Nimeni nu se oprește să vadă care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
abundență, carne friptă, bere și muzică dată la maximum din boxele de la mașini, adică exact cum stă bine unui 1 Mai popular.“ În toată această poveste, bucureștenii au fost privilegiați, pentru că reporterilor lea fost mai landemână să dea câte o fugă la Cernica să vadă ce se mai întâmplă, așa că despre ce au făcut ei am putut afla informații mai diverse. Ce au făcut? Păi, cam același lucru: „Vremea a fost un atu pentru bucureșteni, pentru că au fost douăzeci și cinci de grade
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
izvorul În lipsa de iubire. Totuși, a vorbi despre Ithaca nu Înseamnă neapărat a evoca o insulă și a-l imagina pe Ulise cultivînd butași de viță de vie. Ce este ea, așadar? Eșecul aventurii? Refugiu? Un eldorado al amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă cu ochii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Dionysos. Fiecare trezire Îl izgonește dintr-o pasiune secătuită. Acest suflet torențial și sălbatic a lăsat totuși În urmă destule renunțări. Dionysos dansează acolo unde Tezeu pleacă. Dansul său ajunge și el la un moment dat o formă de fugă. Și simt că plăcerea de a aspira mirosul de iarbă Înflorită nu mă mai Împiedică să mă Îndoiesc de entuziasmul cu care Dionysos aleargă după bucurii imediate. Undeva În preajmă, sfinxul dă tîrcoale iarăși... Mă tem că nu voi avea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
alergînd după frumoasa Dafne, care a preferat să se metamorfozeze În dafin decît să-l lase pe zeu s-o Îmbrățișeze, i-ar fi spus acesteia pur și simplu că e tînăr și frumos, În loc să-și enumere calitățile, fecioara, În loc să fugă, ar fi Întors fără Îndoială capul. LÎngă o mare ce te lasă să alegi Între Ulise și lotofagi, ar fi destul, deci, să solicit umbrelor Eladei gîndurile care mă pot ajuta să ader cu o energie sporită la ceea ce iubesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să văd același lucru cu o emoție mereu nouă, iată Începutul unei Înțelepciuni anevoioase căreia aș vrea să-i epuizez toate resursele. Proteu mi se pare un zeu trist. Fiecare formă nouă a sa se sustrage unei Întrebări, e o fugă din fața sfinxului. Abia trăiește un timp liniștit și simte din nou răsuflarea sfinxului pe urmele sale. Trebuie să fugă. E osîndit să rămînă un vagabond. Oricare dintre cei veniți să-l caute În insula unde dormea Într-o grotă, putea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și-ar construi piramida, cu toate că un zeu nu are nevoie de așa ceva. Eu sînt Însă un zeu cu Înclinații omenești pentru că știu totul despre cei care fug de memoria lor. Nu mă pot ascunde Într-un surîs. Mă ascund În fuga mea continuă. Oroarea de ceea ce moare mă urmărește ca o fiară, gata să mă sfîșie dacă aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și nașteri. Dar eternitatea lui Proteu e o sumă nesfîrșită de renunțări. Destinul său se apropie numai aparent de cel al lui Sisif. În timp ce la Sisif a trăda Înseamnă a se opri, la Proteu muntele s-a născut din trădare. Fuga nu este stînca sa, ci prețul plătit pentru că nu crede În nimic. Fugarul se odihnește puțin În pielea sa nouă și apoi constată că trebuie s-o părăsească și pe aceasta. Se aud pașii sfinxului. Și e din ce În ce mai evident că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Nu aștept nimic de la corăbii și nici de la valurile ce spumegă În urma lor... Proteu s-ar putea revendica antidogmatic. Dar reversul dogmatismului nu trebuie să fie pustiul. De ce nu m-aș opri la un răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît frica de propria singurătate, desolidarizarea de propriile-ți adevăruri, ipocrizia cameleonului sau, citîndu-l pe Bacon, Înțelepciunea crocodililor care plîng devorînd... Epigonii Zece
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i s-a dat o stîncă pe care s-o urce, așadar trăiește și speră. O fericire curată e numai o șansă de viitor. În urmă nu mai e nici o speranță...) Altfel spus, deși nu e atît de tristă ca fuga În neant, fuga În trecut din fața sfinxului nu rezolvă nimic. Această zi plină de toată risipa nobilă a verii care continuă să ardă golful Îmi reamintește cît de lipsită de speranță era hîrjoneala societarilor „Arcadiei” din Settecento, ocupați cu jocuri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dat o stîncă pe care s-o urce, așadar trăiește și speră. O fericire curată e numai o șansă de viitor. În urmă nu mai e nici o speranță...) Altfel spus, deși nu e atît de tristă ca fuga În neant, fuga În trecut din fața sfinxului nu rezolvă nimic. Această zi plină de toată risipa nobilă a verii care continuă să ardă golful Îmi reamintește cît de lipsită de speranță era hîrjoneala societarilor „Arcadiei” din Settecento, ocupați cu jocuri de păstori afectați
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nevoie chiar în acea noapte. 41. În timpul drumului spre Veneția, din pricina orânduielilor împotriva molimei, a dormit sub porticuri. Trezindu-se într-o dimineață, se pomeni față în față cu un trecător care, văzându-l, se înspăimântă și o rupse la fugă; căci se pare că era tare galben la față. Călătorind astfel cu câțiva tovarăși ajunse la Chioggia și află că nu se putea intra în Veneția. Ceilalți hotărâră să meargă la Padova pentru a li se da dovada de sănătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dinaintea cui, rezumând pe scurt exercițiul pe care-l am de făcut și urmând apoi a treia adăugire, voi intra în exercițiu. 132. ZIUA A DOUA. Se vor lua pentru prima și a doua contemplație prezentarea la templu 3 și fuga în Egipt, ca în pribegie 4; iar asupra acestor două contemplații se vor face două reluări și exercițiul cu cele cinci simțuri, în același fel ca în ziua de dinainte. 133. Notă. Uneori este folositor, chiar și atunci când cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Simeon, venind în templu (L-a luat în brațe) spunând: („Acum slobozește pe slujitorul Tău, Stăpâne, în pace”). 3. Anna (venind mai apoi, dădea mărturie despre Domnul și vorbea despre El tuturor celor care așteptau mântuirea lui Israel). 269. DESPRE FUGA ÎN EGIPT, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,13-18. 1. Primul. Irod voia să-L ucidă pe Pruncul Isus, și astfel i-a ucis pe cei nevinovați; iar înainte de moartea lor, îngerul l-a îndemnat pe Iosif să fugă în Egipt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nou capitol din viața ei. F. Moarte, speranță și iubire Auzi o bătaie în ușă, era spre sfârșitul anilor ’70 când începeau sărbătorile de iarnă. Afară era un frig cumplit iar fulgii de zăpadă întârziau să apară. Carlina alergă în fugă să deschidă ușa, meditând totodată la absurditatea situației gândindu-se cine o putea deranja la ora aceea atât de matinală. Strecurându-și puțin capul afară prin deschizătura ușii văzu pe Nicky pitit într-un colț de lângă ușă. Brusc își întrerupse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
feței. Din cauza captivității în care fusese obligată să stea șase luni de zile într-un spital de cardiologie, aerul îi părea dens, iar ochii îi lăcrimau mai ales atunci când savura din priviri natura care era într-o continuă mișcare, ca fuga unei adieri de vânt. Toate lucrurile aveau acum o altă semnificație, un alt preț. Aveau mai multă valoare. Se uita peste tot, cu ochii mari deschiși ca și cum ar fi fost străină de toate. Erau tăcuți amândoi mergând unul lângă altul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]