10,090 matches
-
tânăr când am plecat În America, ceva din mine nu s-a despărțit niciodată definitiv de România și, În ciuda experiențelor amare de dinainte și În special de după Revoluție, cu tot tacâmul de șicane, continui să revin. De ce? Pe nesimțite, din cauza glumei lui Pleșu, mi s-a furișat În minte proverbiala declarație a lui Lăpușneanu: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!“. Ce legătură are cu Întrebarea? Devenit aproape un fel de To be or not to be autohton, citatul Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un călător nervos care se interesează de oră pentru a verifica un ceas nou. Trebuie menționat că tata efectuase serviciul militar cu mult Înainte de nașterea mea, deci presupun că În ziua aceea Își pusese zorzoanele vechiului său regiment, ca o glumă festivă. Unei glume Îi datorez deci prima mea străfulgerare de totală luciditate - care din nou are implicații recapitulative, de vreme ce primele făpturi de pe pământ care au perceput timpul au fost și primele făpturi care au zâmbit. 2 În spatele jocurilor mele de la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care se interesează de oră pentru a verifica un ceas nou. Trebuie menționat că tata efectuase serviciul militar cu mult Înainte de nașterea mea, deci presupun că În ziua aceea Își pusese zorzoanele vechiului său regiment, ca o glumă festivă. Unei glume Îi datorez deci prima mea străfulgerare de totală luciditate - care din nou are implicații recapitulative, de vreme ce primele făpturi de pe pământ care au perceput timpul au fost și primele făpturi care au zâmbit. 2 În spatele jocurilor mele de la vârsta de patru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care se rostogoleau victorioși de pe buzele lui, ori de câte ori menționam vreun poet minor al zilei. Relația noastră era marcată de acel schimb obișnuit de prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care constituie codul secret al familiilor fericite. Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un servitor, dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și bărbier la "Poarta Fericirii"... Și eu strig faima Moldovei și-a numelui tău! strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-o să mai ajungi la el nici cu prăjina. Hai, să lăsăm gluma! Și... și, vă rog... să nu mai cutezați a-mi da mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri, continuă el cu voce aspră. Să dăm laudă Domnului: "Acolo, Sus, cineva ne iubește." Dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail răzbunându-se pe Cotnarul din ulcică. Mângâie-te, îi alină Ștefan, durerea. Avem cadânele noastre moldovence, har Domnului cu mult și mult mai frumoase. Să lăsăm gluma. Vorba e: ce alegem? Aurul?... Capul? Aurul! se repede Juga cu disperare. Visteria-i goală! Ar fi păcat atâta bănet să se ducă pe Apa Sâmbetei, se căinează Stanciu. Ne crapă buza dup-un galben... Suntem prăpădiți-prăpădiți, blana-i pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
muierile au avut cuvântul și partea lor de uneltire: visau și ele să ajungă "doamne mari", din care pricină, vreo două și-au pierdut și capul. Dar... dar oastea țării?! strigă Alexandru. Oastea ce păzea?! Ștefan hohotește ca de-o glumă bună: "Oastea țării?!" Care oaste?! Care țară?! Mai avea țara oaste?!... Oaste aveau boierii, "oastea lor personală". Se războiau între ei ridicând sau alungând domnii, își hrăpeau unul altuia moșiile, chiar pentru ibovnice se războiau... Vânătorii de capete încoronate, mercenarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Curtea șușotește! Voichița își șterge cu brutalitate lacrimile ce stăteau gata-gata să se spargă și o înfruntă cu mândrie: Măria sa nu s-a atins de mine! Nu s-a atins! Cine?! Ștefan?! Fugi de-aici! râde homeric ca de o glumă bună. Voichița glăsuiește cu mândrie, răspicat: Jur! Sunt neprihănită! Sunt fecioară! Jur! Maria izbucnește în hohote, ironică, sarcastică: Ha! Ha! Ha! "Fecioara!" "Neprihănita!"... Voichița, rușinată, cu o admirabilă naivitate, se plânge: Ibovnică? Măria sa râde de mine... Ba mă întreabă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește cu capul proptit în pumn: Rău faci! Eu nu mai prea cred... A cam scrântit-o Vodă aista... Negrilă hâhâie ca de o glumă bună, dar nu-și poate stăpâni un clănțănit mărunt... Ce-i tremuriciul aista? A dat cataroaia peste tine, Negrilă? Negrilă hâhâie cam șoldiu: Fri... friguri de baltă, Doamne... Zdrumică coajă de salcie! Sa... salcie? bolborosește Negrilă scăldat în sudori. Salcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
carnetul de note și să le citească. Cum ele erau bune și foarte bune, sala a început să murmure din ce în ce mai tare, pe măsură ce lectura „inculpatului” spulbera principala acuzație încropită, cu ipocrizia tipică epocii și sistemului, împotrivă-i. Văzând că se îngroașă gluma, Pavel Țugui, care își pierduse brusc jovialitatea, a biciuit sala cu memorabila propoziție: „Iar începeți ca în ’56?” A fost singura dată în viață când am reușit să pun în mișcare o masă de oameni! Am început, firește, să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vieți de om. Luminile aprinse, în încăperi sau pe terase, le făceau și mai atrăgătoare, dându-le un farmec, pentru mine, aproape dureros. „Ce-ar fi să rămânem aici, de tot?” i-am spus eu Doinei, pe jumătate (numai) în glumă, ca și cum, după ani de căsnicie, i-aș fi propus să fugim împreună în lume: în lumea ispititoare, ca un hău, ca un abis, a provinciei... * Bizarul scriitor Urmuz mi-a jucat și mie o festă, șterpelindu-mi, printr-un duh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trecut pe o jumătate de normă. Dar Cristea? Cristea se pare că nu. Virgil Mazilescu se constituise într-un fel de reporter special aflat la „fața locului”, de unde transmitea vești proaspete. Și astfel, într-o singură oră, de suspans, nu glumă, am fost informați că și Sorin Titel, și Marcel Mihalaș, și eu fusesem trecuți pe o jumătate de normă. Ultima sacrificată a fost, se pare, Dana Dumitriu. Neînțelegerea privitoare la persoana mea se datorase probabil faptului că, primindu-se din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și jumătate de mers alert, am ajuns la centrul de pașapoarte din Balta Albă. Eram primii. Ne-a ținut de urât un gradat vorbăreț, care ne-a povestit cât de rău erau bătuți infractorii la miliție și care, mai în glumă, mai în serios, încerca să-l sperie pe Dudu cu serviciul militar pe măsură ce se lumina, a început să se adune lume, zeci, sute de persoane, multe dintre ele familiarizate cu ritualul locului. S-au făcut liste. Nu mai știu când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe lângă ea, o fac crispat, cu ochii în jos, grăbit să dispar, ca un vinovat? * Acum vreo zece ani mă îndrăgostisem de o femeie pe care nu o iubeam, căci de iubit îmi iubeam, în continuare, soția. Nu e o glumă, și nici vreo contradicție, cât de mică, nu e - mă avertizează pe un ton foarte serios V.M. Dacă cineva mi-ar fi spus: „iată două pașapoarte, două bilete de avion, și atâția bani cât să vă ajungă să trăiți fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
beat și din cap până în picioare murdar cum nu se mai poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se saltă deodată deasupra ei înjurând în gura mare... guvernul. La teatru, cu ocazia înmânării unor premii, un actor de talent face glume subțiri (subțirele) la adresa puterii și sala elitistă se prăpădește de râs. Ce trist, ce mizer poate fi, uneori, curajul. Ieftinul lui surogat, vreau să spun. * Este aproape imposibil să găsești astăzi la noi pe cineva cu adevărat echidistant față de fascism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
invită pe noul venit să se prezinte la poarta numărul cutare pentru vamă. Evident, se supune, dar când înaintează documentația, lista bagajelor sale, vameșul-șef înalță sprâncenele a mare mirare, zicând: - Dar știu că ai luat câte ceva cu tine, nu glumă! Case, odăi, străzi, biserici, teatre, stadioane, ținuturi! - Spații... - Spații!?! - Spații ocrotitoare, explică noul venit, cu modestia cuvenită, smerit. - Dar cu fumul ăsta ce-i?!, se răstește, scandalizat, strâmbând din nas, reprezentantul autorității. Poluarea paradisului este interzisă prin lege! - E fumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele „miticisme”, toate acele glume, poate unele dintre ele extrem de grosolane și de ieftine și la nivelul cel mai popular, în sensul bâlciului și în sensul de „jeux populaciers”, a petrecerilor populare, care constituie elementul liant, o materie care face parte din plasma întreagă a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cum i-o duce c-a luat prea mulți”. Atunci moșu i-a strigat: „Scobască-te croncanii de diavol”! Datorită serviciului la C.F.R. unchiul Ion venea rar pe la noi, dar ne-a vizitat în vara anului 1938. Ne-a spus multe glume, am râs mult de cele ce ne spunea. Seara târziu, mama i- a făcut patul de dormit în salon ( „casa mare”) dar nu i-a dat învelitoare și s-a făcut că pleacă. El atunci i-a zis: „Da’ nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Seara târziu, mama i- a făcut patul de dormit în salon ( „casa mare”) dar nu i-a dat învelitoare și s-a făcut că pleacă. El atunci i-a zis: „Da’ nu-mi dai ceva de învelit”?. Mama, în ritmul glumelor de până atunci, i-a răspuns: „Ce-ți trebuie învelitoare, că doar casa e învelită”. La acest răspuns unchiul Ion i-a zis „Fă țață, parcă nu erai așa de proastă, cum îmi spui mie că-i acoperită casa?!. Vorbea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fără țel. Te strâng în brațe puternic, cu speranța unor zile mai bune: cu durere și tandrețe. Rămân șopârla ta îndrăgostită. René. 1 aprilie Este 1 aprilie, ziua lui Bo (Herlin), ziua păcălelilor. Onaștere în această zi echivalează cu o glumă proastă. Toată lumea râde de cei născuți în această zi. Francezii cântă cu amabilitate: „Avril, avril, ne te decouvres d’un fil! ”. Dar suedezii sunt sarcastici cu cei care au fost păcăliți, numindu-i „sill”, heringi sau sardele. Așa sună în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
AMOR. Acest cuvânt mă atingea în mod special: René jubila de fericire și făcuse un plan inteligent ca să mă „kidnapeze” pentru totdeauna. Colegii mei au înțeles totul și făceau tot felul de aluzii, vorbind pe la spatele meu, tracasându-mă cu glume grosolane. Numai domnul profesor Papu nu spunea nimic și nu râdea gregar cu alții. I-am povestit eu însămi toată istoria, și el a pus mâna lui frumoasă peste mâinile mele spunând numai: „O să fie bine, ai să vezi!”. În
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
câinilor excitați. S-ar putea spune că încercau să-mi muște mâna. I-am auzit spunând că „jidanul” îmi trimisese bani ca să fug la el. Am plătit și am ieșit în stradă, ei au venit după mine, jignindu-mă cu glume gregare. Unul dintre ei, pe care-l voi numi aici, cu un cuvânt împrumutat de la Robert Musil (Omul fără însușiri), „Mortadella”, după salamul italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele și mai departe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
jignindu-mă cu glume gregare. Unul dintre ei, pe care-l voi numi aici, cu un cuvânt împrumutat de la Robert Musil (Omul fără însușiri), „Mortadella”, după salamul italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele și mai departe, făcând aluzie la „sexualitatea jidanilor”. Dar Nemesis Divina care exista deja în gândurile mele a apărut brusc chiar pe strada în care insolența amenința să mă deprime total. „Mortadella” își cumpărase o geantă de piele în care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mesia... A doua zi însă, a completat Ralf, surâzând ironic, Lionel a primit vizita fiscului, pentru că Lionel uitase să plătească ce trebuia pentru numeroasele case amanetate pe care le are la Bruxelles și în alte orașe. Lionel era pus pe glume, propunându-le celor veniți să vândă mobilele lui vechi pentru a plăti taxele. Cei de la fisc i-au răspuns: „Domnule pastor, noi am venit aici să confiscăm, nu să cumpărăm!”. Despre René, Lionel ne-a spus deodată, cu o mină
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]