9,758 matches
-
rinichi 0.01±0.004; ficat 0.004±0.009; plămâni 0.02±0.0001; ganglioni limfatici 0.06±0.007; mușchi 0.03±0.008; testicule 0.009±0.04. Oasele conțineau mai puțin de 0.07 micrograme per gram de cenușă. Cu toate că s-a arătat că aceste niveluri nu sunt periculoase pentru om, studiile pe șobolani au indicat faptul că niobiul tinde să se acumuleze în gonade, rinichi, plămâni, ficat și splina; aceasta a condus la scăderea duratei medii
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
lucrare în care erau identificate cele două bacterii care cauzează în general pneumonia, "Streptococcus pneumoniae" și "Klebsiella pneumoniae", a fost realizată de Carl Friedländer și Albert Fränkel în anii 1882 și respectiv 1884. Prima lucrare a lui Friedländer prezenta colorația Gram, o analiză de laborator fundamentală, care se folosește și în prezent, pentru a identifica și clasifica bacteriile. Lucrarea lui Christian Gram, în care se descrie această procedură, din anul 1884, a contribuit la deosebirea celor două bacterii și a arătat
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
de Carl Friedländer și Albert Fränkel în anii 1882 și respectiv 1884. Prima lucrare a lui Friedländer prezenta colorația Gram, o analiză de laborator fundamentală, care se folosește și în prezent, pentru a identifica și clasifica bacteriile. Lucrarea lui Christian Gram, în care se descrie această procedură, din anul 1884, a contribuit la deosebirea celor două bacterii și a arătat că pneumonia poate fi cauzată de mai mult decât un singur microorganism. În anul 1918, Sir William Osler, cunoscut ca „părintele
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
evului mediu european. După descoperire și după recuperarea sa de către autoritățile vremii, a fost inclus în colecția Curții Imperiale austriece. În prezent se află la Kunsthistorisches Museum din Viena. Cele 23 de piese ale tezaurului, în greutate de 9.925 grame, eterogene ca formă și execuție stilistică, sunt confecționate din aur cu o finețe variind între 12 și 22. Tezaurul a fost descoperit în anul 1799, pe 3 iulie, în localitatea bănățeană Sânnicolau Mare (atunci "Groß Sankt Nikolaus"), de către țăranul Nera
Tezaurul de la Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/305603_a_306932]
-
sau „Jochenthaler”, o monedă emisă de orașul "Sankt-Joachimsthal" (în română: „Valea Sf. Ioachim”, astăzi Jáchymov, în Republica Cehă) din Boemia, începând cu 1518. Atât greutatea cât și diametrul talerului au variat în cursul secolelor. ul tipic avea greutatea de 28-29 grame și un diametru de 38-41 mm. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, talerii se emit în cantități foarte mari, în special de către entitățile statale care făceau parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și din Imperiul
Taler () [Corola-website/Science/306316_a_307645]
-
batere, Viena rămânând singurul loc unde se mai bate această monedă. De atunci monetăria vieneză a bătut circa 50 de milioane de exemplare. Diametrul talerului este de 39,5 mm, are grosimea de 2,5 mm, greutatea de 28,0668 grame, iar titlul de 833,33‰, ceea ce înseamnă că are un conținut de 23,3890 grame (adica 0,752 uncii) de argint fin. Pe avers talerul poartă efigia împărătesei, spre dreapta, cu vălul de văduvă. Circular, inscripția în latină „.” , prescurtare de la
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
a bătut circa 50 de milioane de exemplare. Diametrul talerului este de 39,5 mm, are grosimea de 2,5 mm, greutatea de 28,0668 grame, iar titlul de 833,33‰, ceea ce înseamnă că are un conținut de 23,3890 grame (adica 0,752 uncii) de argint fin. Pe avers talerul poartă efigia împărătesei, spre dreapta, cu vălul de văduvă. Circular, inscripția în latină „.” , prescurtare de la „Maria Theresia Dei Gratia Romanorum Imperatrix, Hungarorum Bohemorumque Regina”, ceea ce tradus înseamnă „Maria Terezia, prin
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
În RDG au existat următoarele monede: Marca a fost moneda Germaniei de la unificarea ei în 1871. Înainte de unificare, diferitele state germane au emis o varietate de valute, deși cele mai multe erau legate de Vereinsthaler, care era o monedă care conținea 16 ⅔ grame de argint pur. Deși marca a fost fondată mai degrabă pe aur decât pe argint, rata de conversie a fost stabilită la 3 mărci pentru 1 Vereinsthaler. Prima marcă, cunoscută sub numele de Goldmark, a fost introdusă în 1873. Odată cu
Marcă germană () [Corola-website/Science/306436_a_307765]
-
și acoperirea. O măsură folosită în Conferințele anuale de Înțelegere a Documentelor organizate de NIST, unde grupurile de cercetare își propun sistemele de sumarizare și traducere, este măsura ROUGE (Recall-Oriented Understudy for Gisting Evaluation ). În principiu, ea calculează suprapunerile n-gramelor dintre sumarele generate automat și cele scrise de oameni. Un nivel înalt de suprapunere indică un nivel înalt de concepte care apar în ambele sumare. Atenție însă, astfel de măsuri de suprapunere nu sunt capabile să exprime gradul de coerență
Sumarizare automată () [Corola-website/Science/306480_a_307809]
-
999‰, de calitate "proof", într-un tiraj de 1.000 de exemplare, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea talentatului actor Ștefan Ciubotărașu. Moneda este rotundă, cu un diametru de 37 de milimetri, o greutate de 31,103 grame, are valoarea nominală de 10 lei. Tăietura monedei este zimțată. Pe avers este sugerată activitatea lui Ștefan Ciubotărașu în domeniul teatrului și filmului. Tot pe avers este gravată stema României, valoarea nominală a monedei "10 lei", precum și milesimul "2010", anul
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
Muzeul Național de Istorie a României, donație înregistrată cu nr. 867/06.03.2008, s-a reușit predarea acestor 12 monede istorice de aur, ediții din Franța și Belgia, dintre anii 1854 și 1909, în greutate totală de 77,09 grame. Șeful Cabinetului Numismatic și Tezaur Istoric din cadrul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer Târnoveanu a semnat actul de primire și a certificat că „toate monedele prezentate sunt autentice”. Problema tezaurului românesc a fost ridicată pentru prima dată la
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
fluxul de neutroni foarte scăzut din minereurile de uraniu. Până în prezent însă, prezența curiului natural nu a putut fi demonstrată practic. Proprietățile curiului au putut fi determinate pentru Cm și Cm, izotopi care au fost obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate fi obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare alb-argintie și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși trivalenți ai curiului au o culoare gălbuie. Din punct de vedere chimic, curiul este asemănător cu gadoliniul, omologul
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
3 microcurie . Un mg de Cm se vinde în prezent cu 100 USD Printe compușii cunoscuți ai curiului se numără: Curiul are puține aplicații în practică, el fiind luat în considerare ca și combustibil pentru generatoare termoelectrice cu radioizotopi. Un gram de Cm poate genera aproximativ 122 W de energie termică; timpul său de înjumătățire relativ scurt îl face însă nepotrivit ca sursă de energie pe termen lung. Cm este precursorul plutoniului 238, care reprezintă cel mai uzual combustibil pentru GTR
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
argint sau aur. Principalele zone de extragere sunt în Africa de Sud, în nisipuri de râu în Munții Urali, în America de Nord și America de Sud. Producția anuală este de doar 20 tone, cel mai important exportator fiind Africa de Sud, urmată de Rusia. În prezent, un gram de rodiu costă de cca. 6 ori mai mult decât unul de aur. Rodiul poate fi de asemenea extras din combustibil nuclear consumat, o tonă conținând cca. 400 g de rodiu. Rodiul astfel obținut conține însă izotopi radioactivi cu timpi
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
9 ani și de aceea trebuie depozitat într-o locație protejată timp de cel puțin 20 de ani pentru a se stabiliza. După 5 ani de izolare, rodiul de fisiune are încă o radioactivitate specifică de 8,1 ci per gram. Regulile de securitate a muncii prevăd că o cantitate mai mare de 1 ci este periculoasă. După 8 ani, radioactivitatea scade la 4,1 ci, după 11 ani ajunge la 2,2, după 14 ani la 1,1 ci, după
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
nucleare, cum sunt cele de la "Oak Ridge National Laboratory" din Tennessee, SUA sau "Research Institute of Atomic Reactors" din Dimitrovgrad, Rusia. Producția celui de-al doilea izotop important, berkeliu-247, implică iradierea izotopului sintetic curiu-244 cu particule nucleare alfa. Numai un gram din acest element rar a fost produs în Statele Unite din 1967. În plus, nu există aplicații practice ale berkeliului în afara celor ce fac referire la cercetarea științifică, astfel menționăm utilizarea la sinteza elementelor transuraniene mai grele și a transactinidelor. A
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
fatelor că Bk este un izotop mult mai stabil al berkeliului, producerea sa în reactoare nucleare este foarte neeficientă. Aceste fapt fac Bk cel mai accesibil izotop al berkeliului, care încă mai este disponibil în mici cantități (doar 0.66 grame a fost produse în Statele Unite în toată perioada dintre anii 1967 și 1983 ) la un preț ce s-a ridicat la 185 USD per microgram. Izotopul Bk a fost obținut în 1956 prin bombardarea unui amestec de izotopi de curiu
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
compuși ai berkeliului, precum bioxidul de berkeliu, fluorura de berkeliu (BkF), oxiclorura de berkeliu (BkOCl) și trioxidul de berkeliu (BkO). În anul 1962 a fost izolată o cantitate vizibilă de clorură de berkeliu (BkCl), cu masa de 3 miliardimi de gram. Aceasta a fost prima dată când s-a putut produce un compus de berkeliu, pur. Sunt cunoscuți doi oxizi de berkeliu, în care starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și +4 (BkO). Oxidul de berkeliu (IV) este un
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
ytriu. Încălzită între 350 și 600 °C, aceasta își transformă cristalele în trigonale. Cantități vizibile de clorură de berkeliu (III) (BkCl) au fost cercetate și apoi caracterizate în anul 1962. Cântărirea acestora a indicat o greutate de 3 milionimi de gram. Acest compus poate fi preparat prin introducerea vaporilor de acid clorhidric într-un tub de curaț evacuat cu conținut de oxid de berkeliu și supus unei temperaturi de aproximativ 500 °C. Acest solid verde are un punct de topire de
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
folosește vaccinarea BCG de rutină, datorită scăderii numărului cazurilor de tuberculoză si din cauza reacțiilor adverse, care pot fi grave. Vaccinul BCG se administrează în doză unică, intradermic, în regiunea deltoidiană, nou născuților cu greutatea la naștere mai mare de 2500 grame, între vârsta de 2-7 zile și 2 luni. În clasa a VIII-a (la vârsta de 13-14 ani) se administrează o nouă doză de vaccin BCG, numai dacă rezultatul testării IDR la tuberculină este negativ (sub 9 mm). Injecția este
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
inclusiv la cei vaccinați anterior cu vaccin heptavalent. Este eficace pentru o perioadă de 4-5 ani. Pentru asigurarea imunității pe termen lung este necesară administrarea unor doze de rapel la intervale de 5 ani. Neisseria meningitidis (meningococul) este un diplococ Gram negativ asociat, în general, unui portaj nazo-faringian asimptomatic, dar care poate provoca uneori infecții localizate sau invazive. Boala meningococică cuprinde un grup de boli de gravitate variabilă, de la bacteriemie ocultă la septicemie fulminantă și fatală. Are o distribuție universală, apărând
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
de diferite compoziții, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt-, la care se adaugă polen, flavonoide, secreții ale glandelor salivare ale albinelor. Compoziția chimică reprezintă un amestec de substanțe, în special: derivații flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv și Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici, acizi. Compoziția propolisului variază în funcție de specia vegetală de pe care s-
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt-, la care se adaugă polen, flavonoide, secreții ale glandelor salivare ale albinelor. Compoziția chimică reprezintă un amestec de substanțe, în special: derivații flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv și Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenți, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici, acizi. Compoziția propolisului variază în funcție de specia vegetală de pe care s-a cules, dar
Propolis () [Corola-website/Science/305452_a_306781]
-
fluviul Sf. Laurențiu, a folosit cunoștințele localnicilor pentru a salva viețile echipajului său, care murea de scorbut. A fiert ace de tuia pentru a face ceai, care, s-a dovedit mai târziu, conținea 50 mg de vitamina C la 100 grame. În expediția din 1497 condusă de Vasco de Gama, efectele curative ale citricelor erau deja cunoscute. Portughezii au plantat pomi fructiferi și alte plante comestibile în insula Sfânta Elena, pe atunci un important punct de oprire în călătoriile de întoarcere
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
asemenea, merișoarele și ardeii iuți sunt surse bogate în vitamina C. Cantitatea de vitamina C din alimente provenite din plante depind de: Următorul tabel arată abundența relativă a vitaminei C în plante crude. Cantitatea este exprimată în mg la 100 grame de fruct sau legumă: Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C. Prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza este obținută printr-o secvență de pași, bazați pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]