9,562 matches
-
laturi de 6,30 x 6 m. De regulă, suprafața pereților gropii era numai "muruită" (fățuială de lut cu apă), dar constatăm că adesea fățuiala consta din lut amestecat cu pleavă și paie de grâu. Unele bordeie erau căptușite în groapă cu loazbe și scânduri de lemn (pe toate laturile sau parțial). Podeaua bordeielor era sumar amenajată cu un strat de lut bine bătut, amestecat în decursul folosirii locuinței cu cenușă; nicăieri nu a fost găsită pardoseală de lemn. În Rogojeni
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
pescuiau mai mulți moruni ca la cele de la Agigea sau Constanța, deoarece adâncimile mari sunt mai aproape de țărm la Caliacra decât la Constanța. Distribuția pe verticală este în funcție de prezența hranei. Iernează pe funduri foarte adânci (130-180 m) ale mării, în gropi cu fund tare și negru situate de obicei după un cot unde curentul lovește în maluri. Aici morunii stau aproape în letargie, hrănindu-se foarte puțin. În timpul iernatului se adună în grupe. În timpul migrației spre locurile de depunere a icrelor
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
depunere a icrelor morunul înoată pe fundul apei în cele mai profunde parți ale albiei râurilor. După depunerea icrelor se reîntoarce în mare, înotând foarte iute mai mult la suprafața apei. Unii rămân pentru a ierna chiar în Dunăre în gropi adânci alături de nisetru. Puii de morun se îndreaptă către mare în lunile iunie-septembrie, înotând încet pe fundul apei, oprindu-se din când în când să se hrănească. Hrana variază în funcție de sezon. Morunul este un peste prădător, foarte hrăpăreț și cel
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
incidental. Înainte de reproducere cega execută oarecare migrațiuni pe fluvii în sus. Cega trăiește în râuri mari cu apă adâncă și limpede (în cursul Dunării, Mureș și Someș). De regulă, stă la adânc, unde fundul este tare (pietros sau argilos), preferând gropile după care urmează un banc sau prag mai ridicat; aceste locuri sunt situate, de obicei, după coturile fluviilor, unde pescarii își așează instrumentele. Se apropie rar de maluri, în locurile unde malul este abrupt. În Dunăre, se ține în apropierea
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
locurile unde malul este abrupt. În Dunăre, se ține în apropierea malurilor numai atunci când acestea sunt abrupte. Așa se explică de ce la malul sârbesc și bulgăresc se prind mai multe exemplare decât la noi. Cega iernează în grupuri mari, în gropi adânci cu fund tare. Ea nu poate suporta apa tulbure, retrăgându-se la adânc când râul se tulbură mult. De aceea, când, după o ploaie, râurile aduc în Dunăre nămol, cega se retrage la fund, în locurile cele mai adânci
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
0 mg oxigen la 1 litru. Se hrănește cu larvele acvatice ale insectelor, crustacei mici, icrele altor pești. Hrana preferată a cegii o formează larvele de insecte, cum sunt chironomidele ("Chironomus", "Cryptochironomus"), trihopterele ("Hydropsyche") și efemeridele (rusaliile sau vetricele). În gropile adânci, cu pietre, se hrănește cu crustaceul amfipod "Corophium", care acoperă pietrele. Aceste locuri adânci sunt cunoscute de către pescarii care pescuiesc cegă. În partea superioară a zonei cataractelor Dunării (în amonte de Șvinița) cegă se hrănește mai ales cu amfipodul
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
bord. Dacă misiunea ar fi aselenizat generatorul nuclear ar fi fost utilizat pentru alimentarea pachetului experimental de la suprafața lunară și ar fi fost lăsat pe Lună. Generatorul a supraviețuit reintrării în atmosferă (așa cum a fost proiectat) și a aterizat în Groapa Tonga. Deși va rămâne radioactiv timp de încă 2000 de ani, el nu pare să emane conținutul de de plutoniu radioactiv. Casca costumului lunar al lui Jim Lovell se află la Muzeul Științei și Industriei din Chicago. Unele părți din
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
de comună în raionul Putila din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 389 metri, pe malul râului Ceremuș, în partea de nord a raionului Putila. De această comună depind administrativ satele Gropi, Ocolena și Tovarnițea. Localitatea Răstoace a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu
Răstoace, Putila () [Corola-website/Science/315618_a_316947]
-
Dintre toate țările europene, România reciclează numai 3% din întreg volumul de deșeuri pe care le produce, restul fiind aruncat la groapa de gunoi. La polul opus se află Belgia, care reciclează 94%. Anual, până în 2013, obiectivele de colectare selectivă și reciclarea a deșeurilor din ambalaje pe care le are România cresc gradual, pana ajung la standardele europene. Obiectivul de valorificare prin
Reciclarea în România () [Corola-website/Science/315712_a_317041]
-
și becurile cu vapori de mercur și din lămpile cu descărcare de intensitate înaltă (HID). În anul 2008, fiecare cetățean al orașelor mari din statele Uniunii Europene a produs 524 de kilograme de deșeuri, din care 40% au ajuns în gropile de gunoi, 20% au fost incinerate, 23% reciclate și 17% distruse prin descompunere. În anul 2007, cantitatea era de 525 de kilograme. Cei care au produs cel mai puțin gunoi în 2008 au fost cehii cu 306 kilograme, iar cel
Reciclarea în România () [Corola-website/Science/315712_a_317041]
-
prinși. Băiatul a fost luat la muncă forțată într-o topitorie. Pe un caiet primit de la un soldat a încropit un șir de desene care au documentat faptele groaznice la care a fost martor - execuții prin împușcare, cadavre aruncate la groapa comună, un kapo facând teroare la împărțirea supei etc. În decembrie 1943 au sosit în lagăr delegați ai Comisiei pentru ajutorarea evreilor din Transnistria (ce ținea teoretic de Centrala Evreilor din România), având sprijinul Crucii Roșii și permisiunea autorităților române
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
lăcașuri în anul 7000”" (1492). În zonele sudică și vestică ale pronaosului au fost identificate în 2001 un număr total de 16 morminte, în diverse stadii de conservare/distrugere, dintre care 5 în amenajări funerare din zidărie și 11 în groapă simplă. Înmormântările au fost realizate în trei etape distincte: două înainte de construirea bisericii, iar celalte în decursul secolelor XVI-XVII și în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după fondarea mănăstirii. În extremitatea estică a decroșului absidei nordice se
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
laba piciorului stâng al inhumatului este tăiată de zidurile bisericii. Biserica a fost înconjurată de un cimitir medieval care a funcționat din momentul construirii acesteia și până către mijlocul secolului al XIX-lea. Mormintele au fost practicate în majoritate în gropi simple, existând un număr mare de morminte de copii mici. În morminte s-a găsit un inventar funerar format din piese numismatice care datează în principal din cursul secolului al XVI-lea. În zonele periferice ale necropolei au fost descoperite
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
s-a făcut treptat pe fosta zonă unde s-a aflat locuința distrusă prin ardere. În timpul săpăturilor arheologice pentru lărgirea străzii Simion Florea Marian, din 1959, au fost descoperite monede moldovenești în grădina Tarnavschi de lângă Biserica "Sf. Nicolae" (într-o groapă de circa 1,50 m adâncime în care s-au mai găsit și fragmente de vase și de plăci ornamentale - cahle întregi și fragmentare, precum și în umplutura unui cuptor). Complexul arheologic a fost datat în a doua jumătate a sec
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
apă. Prin porțiunea de 15 m din terasamentul rupt, s-au scurs aproximativ 350 de milioane de litri de apă și a inundat o mare parte din "Katzwangul vechi". Puterea apei a fost atât de mare, încât a făcut o groapă de până la zece metri și a dus automobile, oameni și case. Mai multe persoane au fost salvate de elicoptere cu trolii de pe acoperișurile caselor. O fată de 12 ani, a murit la încercarea de a fi salvată. Valoarea pagubelor materiale
Canalul Main-Dunăre () [Corola-website/Science/316639_a_317968]
-
a fost denumit "Câmpul Martirilor" și încă din 1795 a fost ridicată o cruce de lemn pe acest amplasament, înlocuită de capela "Chapelle Saint-Louis-du-Champ-des-Martyrs", construită în 1846-1852. Săpături efectuate între 1862 și 1867 au pus în evidență existența a douăsprezece gropi comune. În 1894, cu prilejul comemorării centenarului masacrului, capela a fost mărită și au fost instalate cinci vitralii executate de Jean Clamens după desene de Victor Livache, prezentând scene ale execuțiilor din Avrilé. La 19 februarie 1984, papa Ioan-Paul al
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
au fost urmăriți de cavaleriști și sfârtecați cu sabia. Cei care au scăpat masacrului au fost arestați de N.K.V.D. din Adâncata și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc al acestui orășel și aruncați, de vii, într-o groapă comună peste care au turnat și au stins var. Conform listelor întocmite mai târziu, cinci persoane din Suceveni au cazut victime ale acelui Masacru de la Fântâna-Albă. Aceștia sunt: Dragoș Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăștean, Gheorghe Sidoreac etc. . Bucovina de Nord
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Un număr de 98 localnici au luptat în cel de-al doilea război mondial, 12 dintre ei murind pe front. În sat se află o groapă comună în care au fost îngropați 10 soldați, deasupra ei fiind construit un monument. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Lichtental în cea de Svîtlodolinske. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
neștiind ca domnitorul Dimitrie Știrbei și nici urmașii lui nu au fost înmormântați astfel împodobiți. Din cele 12 sicrie, în care odihneau descendenți și rude ale celebrului neam, au mai rămas întregi doar trei. În spatele capelei, într-un fel de groapă comună, sunt aruncate de-a valma fragmente de oase, mâini, picioare, un craniu intact, altul zdrobit, sicrie sparte, cărămizi, lemne, toate înecate în gunoi. Castelul de apă se află în partea de nord-est a parcului. A fost realizat în anii
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
XVII-lea (în jurul anului 1650), în timpul domniei lui Vasile Lupu (1632-1653). Vechimea bisericii este recunoscută de istoricul Nicolae Iorga (1871-1940), care descrie astfel satul Șcheia: ""În sus, drumul apucă spre Șcheia, sat bine întemeiat pe culmea unui deal săpat în gropi de către aceia care altă dată vor fi căutat piatră pe aici (...) De cealaltă parte a satului, pe culme, Vasile Lupu, pribeag în aceste părți, de frica tătarilor, a durat într-o vară o biserică de lemn pentru ascunzătoarea sa. Ea
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
este menționată în jurul lui 1400. Spre sfârșitul secolului al XIV-lea este atestată utilizare ceramicii smălțuite în construcții (la finisaje), lucru vizibil la Biserica Sfânta Treime din Siret și la Mănăstirea Cotmeana. Prin 1440 este consemnată exploatarea țițeiului în Moldova ("gropi de păcură"). În ceea ce privește tehnica militară: Tipografia: Primul orologiu în turn este atestat la Sibiu în 1494. În jurul lui 1500 este consemnată utilizarea, în minerit, a vagonului mergând pe șine de lemn, fiind utilizat în minele de aur din Brad. Este
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
cristalictite perlate. Este un fel de rezumat a tot ce vom întâlni mai departe în peștera. Culoarul acesta este înălțat față de podeaua de rocă a peșterii căci imediat dincolo de el planșeul care l-a constituit este prăbușit, făcând loc unei gropi de circa 8 m diametru și adâncă de 5 m, al cărui fund este ocupat de apă. Sală cu Gururi contrastează în mod izbitor cu splendoarea dinainte, având pereții goi, sfârtecați de coroziune, podeaua plină de nămol și argilă moale
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
circa 8 m diametru și adâncă de 5 m, al cărui fund este ocupat de apă. Sală cu Gururi contrastează în mod izbitor cu splendoarea dinainte, având pereții goi, sfârtecați de coroziune, podeaua plină de nămol și argilă moale. Dincolo de groapă se trece taraș printr-o poartă de numai 0,80 m înălțime într-o sală lipsită de concrețiuni. Apoi, pe sub o arcada de rocă cu perforații — semn al curgerii sub presiune de odinioară — se trece în Sala Albă, în care
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
din Apostol, Buzău, 1704, și cere: “să se știe când au ars biserica de la Cojocani, în anul 1765 meseța avgust ziua întâia, duminica, și 18 căși. În zilele împărătesei Maria Tereza și arhiereu Dionisie și mâna care au scris în groapă s-o putrezi, iar scriptul în veci va trăi, Ilie Popovici...”. Popa Ilie de la biserica Cojocani își întărește, în altă notiță, proprietatea asupra cărții. Nu este lipsit de importanță a completa plaiul de unde a sosit, aici în Munții Apuseni, tipăritura
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Adâncata și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. Conform listelor realizate mai târziu, din Dimca au existat 12 victime ale Masacrului de la Fântâna-Albă: Petre Jianu a lui Ion, Vasile și Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc etc. . Bucovina de
Dimca, Adâncata () [Corola-website/Science/316124_a_317453]