9,279 matches
-
ulterior de director tehnic al Direcției Generale a Apelor și-a adus o contribuție deosebită la organizarea inițială a activităților de gospodărire a resurselor de apă atât la nivelul central cât și în teritoriu, fiind partizan al organizării pe bazine hidrografice. Acest mod de organizare administrativă și-a dovedit eficientă și ca urmare a rămas în vigoare și în prezent după o perioadă de peste 50 ani. Din activitatea tehnică desfășurată în Comitetul de Stat al Apelor este de reținut, în special
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
că acest lucru s-a datorat unor probleme cu seceta, care sunt o consecință a încălzirii globale. În a doua jumătate a anului 2007 o mare parte din această preocupare a dispărut atunci când o ploaie torențială a căzut în bazinul hidrografic al fluviului Volta. În 2010, a fost înregistrat cel mai înalt nivel de apă care a fost atins vreodată la baraj. Acest lucru a necesitat deschiderea porților de inundații, și pentru mai multe săptămâni, apa a fost vărsată din lac
Barajul Akosombo () [Corola-website/Science/322022_a_323351]
-
cu mlaștini. Este mult utilizat pentru tranzitul de pirogi mari, care sunt tractate peste el de la râul Terni, și care ajung la Rio Negro printr-un râu mic numit Pimichin. Difluența canalului Casiquiare-Orinoco este o reprezentare a decalajului de apă hidrografic care delimitează separarea între bazinul Orinoco și bazinul Amazonului. (Bazinul Orinoco este orientat spre vest-nord-nord-est până în Caraibe; bazinul Amazonului este orientat spre est până la Oceanul Atlantic de vest, nord-est extrem al Braziliei). În esență, divizarea râului, este un curs spre vest
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
un curs de apă, afluent al râului Crișul Repede. Cursul superior al râului, amonte de confluența cu râul Răchita este adesea denumit Râul Șeran. Depresiunea este străbătută de râul Borod, afluent de dreapta a Crișului Repede care dezvoltă un bazin hidrografic cu o suprafață de 116 Km² și care are o lungime de ~14 km și care își culege apele începând de la poalele Munților Pădurea Craiului și de pe versanții sudici ai munților Plopiș și terminând la vărsarea sa în Crișul Repede
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
este drenată de valea râului Borod și de principalul său afluent Răchita care izvoresc de pe versanții sudici ai Plopișului. Deasemeni mai primește afluentul Chicera, iar mai în aval primește râul Cetea care izvorește din dealurile de la poalele munților Plopiș. Rețeaua hidrografică se caracterizează în general printr-un regim variabil cu viituri pluviale în timpul anului și ape mari de primăvară de proveniență mixtă. Există o rețea torențială bine dezvoltată. Valea principală este puțin adâncă, pe alocuri meandrată cu caracter asimetric. În amonte
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
rezervație naturală de tip geologic și peisagistic) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Vrâncioaia. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în partea estică a Carpaților de Curbură în centrul Depresiunii Vrancei, ocupând bazinul hidrografic al văii "Zmeului" ("pârâul Algheanu") în partea nord vestică a județului Vrancea și cea vestică a satului Poiana, lângă drumul județean (205L) care leagă localitatea Vrâncioaia de Năruja. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
o suprafață de 1268 kmp. Teritoriul dispune de un mare potențial turistic, materializat în obiective antropice precum: Dar și obiective naturale cum sunt: Pentru individualizarea acestei microregiuni sunt important a se determina mai multe elemente importante precum, relieful accesibil, rețeaua hidrografică densă, vegetația de pădure, un sol de mare calitate pentru activitățile agricole, rețeaua de așezări omogen și cel mai important resursa umană. Relieful din Țara Secașelor este tipic de podiș cu înălțimi ce încep de la 300 m în zona văilor
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
să apară pe traseul cel mai favorabil. Extrem de favorabile sunt și luncile râurilor din arealele marginale unde spațiu întins al acestora au făcut ca aici să se dezvolte cele mai mari așezări dar și cele mai productive spații agricole. Rețeaua hidrografică este destul densă și după cum spune denumirea este reprezentată de cele două râuri Secaș la care se adaugă în nord răul Târnava ca și colector principal în partea nordică. În sud Secașul Mic are ca afluenți râurile: Sângătin, Apold, Gârbova
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
râul Kosynthos (cu izvoarele în masivul Koula din munții Rodopi și o lungime totală de 55 km). La ieșirea din orașul Xanthi, râul străbate partea de nord a „municipalității” Avdira, pentru a se vărsa apoi în lacul Vistonida. O importanță hidrografică mult mai mare pentru întreagă acestă regiune o deține, însă, cursul inferior al râului Nestos. Deși se află în afara limitelor teritoriale ale „muncipalității” Avdira, frecventele sale revărsări și aluviunile depuse au modificat substanțial, de-a lungul istoriei, relieful și linia
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată cu înălțimi rotunjite și vârfuri conice, fragmentată în dealuri mai scunde (501 m altitudine maximă în Dealul Chicera Mare) la nord de pârulul Negel și, masivă și unitară
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
obârșiile Slatinei, Văii Budului și Cârligatei) unde apar câteva forme mai semețe. Fâșia de contact dintre abrupt și glacis - unde racordul se face brusc - este foarte fragmentată. Rocile slab rezistente la eroziune ale glacisului, au favorizat o evoluție a rețelei hidrografice care l-a fragmentat în diferite culmi deluroase și microdepresiuni de contact tectono-erozive și erozive: Slatina (tectono-erozivă, cu iviri de ape sărate), Trebiș (eroziva, pe cursul mijlociu al Trebișului), Osebiți (eroziva pe un afluent al Negelului), Sărata-Băi (tectono-erozivă, cu iviri
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
de până 35 km față de acesta. Arealul ZMBM include un teritoriu având o suprafață de (22 % din suprafața județului Maramureș), pe care se regăsesc formele de relief specifice județului (zonă montană a Munților Gutâi, zona depresionară și colinară Baia Mare), rețeaua hidrografică fiind formată din râul Someș și afluenții acestuia (râul Lăpuș, râul Săsar). Zona metropolitană Baia Mare funcționează sub forma unei asociații de dezvoltare intercomunitară (ADI), formată din 19 localități, rolul de centru polarizator revenind municipiului Baia Mare. Populația zonei metropolitane depășește 245
Zona Metropolitană Baia Mare () [Corola-website/Science/327390_a_328719]
-
Țigănușul ("Umbra krameri") este un pește dulcicol, bentopelagic, nemigrator, din ordinul "Esociformes", din apele stătătoare mici, cu multă vegetație și mâlite. Este o specie endemică a bazinului hidrografic al Dunării și Nistrului. Are o talia până la 10-11 cm. Corpul este ovalar, ușor comprimat lateral, cu spatele gros și este acoperit cu solzi mari. Capul comprimat lateral cu gura mică dispusă terminal care este prevăzută cu dinți mărunți. Ochii
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
mai subțiri decât femelele și au înotătoarele perechi (pectorale și pelviene), mai lungi ca la femele și o distanță mai mică între înotătoarele pelviene și înotătoarea anală. Există și diferențe morfometrice și în creștere. Țigănușul este o specie endemică bazinului hidrografic Dunării și Nistrului. Zona de distribuție cuprinde zona de câmpie joasă din bazinul Dunării, de la Viena până la deltă și cursul inferior al Prutului și Nistrului. Poate fi găsit în Austria (considerat a fi dispărut din 1976, dar redescoperit de Wanzenböck
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Daphnia pulex", "Artemia salina") la câteva zile după ecloziune și ulterior cu același tip de furaj pentru adulți, la granulația adecvată. Țigănușul figurează ca specie vulnerabilă (VU) pe lista roșie a IUCN. Specia are o distribuție geografică fragmentată în bazinul hidrografic al Dunării de la Viena până în delta Dunării și în cursul inferior al bazinului hidrografic al Nistrului. Specia a dispărut din mai multe locuri. Se estimează că populația a scăzut cu mai mult de 30% în ultimii 10 ani. Această specie
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
de furaj pentru adulți, la granulația adecvată. Țigănușul figurează ca specie vulnerabilă (VU) pe lista roșie a IUCN. Specia are o distribuție geografică fragmentată în bazinul hidrografic al Dunării de la Viena până în delta Dunării și în cursul inferior al bazinului hidrografic al Nistrului. Specia a dispărut din mai multe locuri. Se estimează că populația a scăzut cu mai mult de 30% în ultimii 10 ani. Această specie este în pericol de dispariție din cauza distrugerii habitatului, lucrărilor de irigație și dispariția canalelor
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
sunt formate în general din șisturi cristaline și calcare și, sunt înconjurate de dealuri din formațiuni sedimentare paleogene în est și neogene în vest, care închid o serie de depresiuni: Depresiunea Șimleu, Depresiunea Lăpuș, Depresiunea Baia-Mare și Depresiunea Almaș-Agrij. Rețeaua hidrografică este tributară Someșului. Principalele ape curgătoare sunt: , Lăpuș, Crasna, Zalău, Râul Agrij, Someș. "Măgura Șimleu" (597 m) - este situată la est de dealurile Crasnei și la nord și est de Depresiunea Șimleu, în bucla formată de cursul superior la Crasnei
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
Poienii" 1402 m, "Vârful Bunloc" 1187 m.). Sectorul sudic prezintă un platou acoperit cu pajiști și pășuni alpine, situat deasupra limitei superioare a zonei împădurite. Platoul este dominat de o impresionantă formațiune calcaroasă. Apele de suprafață ale sitului aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuri; astfel: Râul Chiva cu afluentul de dreapta Valea Pojaru; Râul Șipoaia; Râul Daschia; Râul Mușatul, afluent de stânga al Gârcinului; Valea Carierei, Valea Pietrele Mari Valea Timișului Sec de Jos, Valea Timișului Sec de Sus și
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Lostrița ("Hucho hucho") este un pește răpitor dulcicol, din familia salmonide ("Salmonidae"), din apele mari curgătoare de munte cu fund pietros din bazinul hidrografic al Dunării. Este o specie endemică în bazinul dunărean. În România este pe cale de dispariție, din cauză pescuitului, pentru care motiv lostrița este pusă sub protecția legii și se pescuiește numai cu autorizație specială. Carnea sa este foarte gustoasă. Are
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
desfășoară în regiunea de câmpie. În apropiere de orașul Brest, prin afluentul de pe dreapta, Muchaveț, râul Bug a fost legat printr-un canal, numit Nipru-Bug, de Pina, afluentul Pripiatului și acesta, la rândul lui, afluent al Niprului. O altă legătură hidrografică este aceea dintre Narew, afluentul Bugului, și Biebrza, ambele din Polonia, cu râul Neman și mai departe cu Marea Baltică. Întâlnește râul Narew la Serock, la câțiva kilometri în amonte de lacul artificial Zegrze. Partea din Narew între confluența cu râul
Bug (fluviu) () [Corola-website/Science/329092_a_330421]
-
Satu Mare (reședința județului ), Municipiul Carei, orașele Livada, Tășnad, Ardud și alte 26 de localități. Arealul ZMSM include un teritoriu având o suprafață de (50,95 % din suprafața județului Satu Mare), pe care se regăsesc toate formele de relief specifice județului, rețeaua hidrografică fiind formată din râul Someș,(râul Tur și râul Crasna). Zona metropolitană Satu Mare funcționează sub forma unei asociații de dezvoltare intercomunitară (ADI), formată din 31 de localități, rolul de centru polarizator revenind municipiului Satu Mare. Populația zonei metropolitane depășește 233.306
Zona Metropolitană Satu Mare () [Corola-website/Science/330928_a_332257]
-
reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică (continentală a Podișului Getic) aflată la poalele Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali), ce cuprinde bazinul hidrografic al Văii Vâlsanului (cu afluenții: Izvorul Dimei, Izvorul Popii, Robaia, Toplița, valea Bunești, Valea Zănoguța, Dobroneagu și Valea Cheii). Acesta include rezervația naturală Valea Vâlsanului. Arealul „Valea Vâlsanului” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
superior al râului Buzău, "Pasul Bratocea", "Dealul Cucului", "Culmea Buzăianu" și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu (1.502 m); Nivelul inferior (dezvoltat pe roci alcătuite din șisturi argiloase și marneoase din perioada cretacicului superior), reprezentat de bazinul hidrografic al râului Teleajen (cu afluenții Telejenel și Pridvara) și depresiunile Cheia și Poiana Stânii. Apele de suprafață ale sitului aparțin a trei mari bazine hidrografice; astfel: bazinul hidrografic al râului Buzău: Pârâul Feței, Strâmbu, Drăgoiu, Ciclău, Șibot, Chirușca Seacă, Pârâul
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
pe roci alcătuite din șisturi argiloase și marneoase din perioada cretacicului superior), reprezentat de bazinul hidrografic al râului Teleajen (cu afluenții Telejenel și Pridvara) și depresiunile Cheia și Poiana Stânii. Apele de suprafață ale sitului aparțin a trei mari bazine hidrografice; astfel: bazinul hidrografic al râului Buzău: Pârâul Feței, Strâmbu, Drăgoiu, Ciclău, Șibot, Chirușca Seacă, Pârâul Laptelui, Albele; bazinul hidrografic al Teleajenului (Pârâul Berii) cu râurile: Telejenel, Boncuța, Pârâul Cetății, Zăvoarele, Pârâul Alb, Șipotele și bazinul hidrografic al râului Tărlung: Babarunca
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
din șisturi argiloase și marneoase din perioada cretacicului superior), reprezentat de bazinul hidrografic al râului Teleajen (cu afluenții Telejenel și Pridvara) și depresiunile Cheia și Poiana Stânii. Apele de suprafață ale sitului aparțin a trei mari bazine hidrografice; astfel: bazinul hidrografic al râului Buzău: Pârâul Feței, Strâmbu, Drăgoiu, Ciclău, Șibot, Chirușca Seacă, Pârâul Laptelui, Albele; bazinul hidrografic al Teleajenului (Pârâul Berii) cu râurile: Telejenel, Boncuța, Pârâul Cetății, Zăvoarele, Pârâul Alb, Șipotele și bazinul hidrografic al râului Tărlung: Babarunca și Ramura Mică
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]