9,794 matches
-
unde era Horia Sima a venit Nicolae Petrașcu cu cererea lui Antonescu, transmisă de Fabricius ca acesta să întocmească lista noului guvern. Se părea că Antonescu își dăduse seama ca a pierdut partida. În după amiaza respectivă atmosfera se mai liniștise. Dar în noaptea 22/23 ianuarie apare pe la ora unu noaptea sau mai târziu, în locuința doamnei Polihroniade, Stoicănescu însoțit de Gunne ajutorul lui Bolschwing șeful SD (Sicherheitdienst) din România; venise să-i ofere posibilitatea unui adăpost sigur la sediul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
când v-ați întâlnit în casa Dr. Brancovici? Gh. Manu: în urma afirmației făcută de D-nul Petrașcu că legionarii vor intra în legalitate, m-am alarmat și am arătat obiecțiunile mele, la care D-nul Petrașcu mi a răspuns: Fii liniștit, legionarii vor lupta acolo unde trebuie la momentul oportun” (SS G. Manu) N. Petrașcu: Nu știu de acest lucru. (SS N. Petrașcu) Ce sarcini ați primit de la D-nul Petrașcu în consfătuirea pe care ați avut-o la Nelu Rusu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Horia Sima.>> Ajunși la Președinție, Turtureanu a luat contact cu Legația germană din București, cu Legația română din Berlin și cu Serviciul Secret de Informații, pentru a afla datele precise ale acestui fapt și cu acestea Mișu s-a mai liniștit.” Toți cei din echipa de nădejde a generalului Antonescu, condusă de Eugen Cristescu, care zădărniciseră orice încercare de reluare a colaborării Mișcării cu Antonescu au trecut alături de comuniști, în afara de colonelul Turtureanu, care cunoscând în închisoare pe legionari, își schimbase
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
despărțite, după învățătura Fericitului Augustin, trăitor cu două secole înainte, s-a dictat pedeapsa de excomunicare a sinucigașilor, din comunitatea creștină, pentru că omul face un astfel de gest, numai împins de diavol și astfel devine satanizat. Deci, dragul meu, fii liniștit și mulțumitor proniei divine, că ai fost ajutat să suporți și să treci prin această teribilă încercare.” Vocea blândă și fermă a lui Nea Pătru suna ca un oracol și s-a așternut ca un ulei sfințit pe sufletul zbuciumat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
așa că nu-mi dădeam seama ce era dincolo de ele, dar presupuneam că lumina care pătrundea în încăpere era totuși lumina soarelui. Ceea ce însemna că nu ne aflam într-o cameră subterană. Deci liftul a urcat, nu a coborât. M-am liniștit oarecum. Să fi fost doar imaginația mea de vină? Tânăra a făcut un gest din care am dedus că trebuia să mă așez. În mijlocul încăperii era o canapea din piele. M-am conformat și m-am așezat picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pot da detalii. În mare, cam așa stau însă lucrurile, continuă el. Te rog frumos să nu divulgi secretul. Dacă ajunge la urechile Simbolatorilor, e vai de capul nostru. — Stați liniștit. Noi, Computatorii, știm să păstrăm secrete. — M-am mai liniștit, spuse bătrânul, adunând cu muchia unei cărți poștale capetele de unghii tăiate. Le-a aruncat apoi în coșul de gunoi. Și-a mai luat un sandviș cu castraveți, a presărat pe el puțină sare și l-a mâncat cu poftă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-mi dreg glasul, dar a răsunat normal. Am luat briceagul și am bătut cu el în măsuță. Suna normal. După experiența pe care o avusesem cu desonorizarea, eram în gardă tot timpul. Am deschis fereastra de la balcon. M-am liniștit când am auzit zgomotul mașinilor și ciripitul păsărelelor. Ce bine! O fi evoluând lumea asta, nu zic nu, dar eu nu o pot concepe fără sunete. Am tăiat ambalajul cutiei cu briceagul. Foarte, foarte atent. Conținutul era acoperit cu niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
însă, ar fi mai bine să nu mă mai gândesc la asta. În timp ce priveam absent în tavan, fata și-a lăsat capul pe pieptul meu și s-a lipit de mine. Am luat-o în brațe. Deși m-am mai liniștit puțin în privința craniului, starea penisului era neschimbată. Se pare că pe fată n-o deranja, pentru că își vedea mai departe de niște desene imaginare pe care le făcea pe abdomenul meu cu vârfurile degetelor. 10 La capătul lumii Zidul Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
banc de nisip pe care creșteau sălcii. Se unduiau frumos în bătaia vântului. Apa era limpede precum cristalul și se vedeau peștișori printre pietre. Mi-a prins bine că am stat o vreme acolo pentru că am reușit să mă mai liniștesc. Bancul de nisip era legat de pod prin câteva trepte din piatră. Sub sălcii, o bancă. Prin preajmă se odihneau câteva animale. Am mai coborât și altădată până la bancul de nisip ca să le dau firimituri de pâine animalelor. Aveam întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
râului. În dreapta se vedea un defileu săpat de râu. După ce trecea de el, râul se lățea considerabil, o lua printre tufișuri și se îndrepta spre locul în care ne aflam noi. După ultima lui curbă, la capătul pajiștii, râul se liniștea brusc și devenea de un albastru închis. De rău augur parcă. Se umfla ca un șarpe ce digera un animal fără apărare. Acolo era vârtejul. Am luat-o pe malul râului spre el. — N-ai voie să te apropii! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-i facă o mică ciobitură, iar zgomotul produs de impact mi s-a părut de rău augur. Matahală a luat bricheta de jos și i-a dat-o posesorului ei. Pitic a băut și restul de Cola ca să se mai liniștească. Ori de câte ori dau peste umili sau fricoși, îmi vine să-i strâng de gât. — Ce contează o ușă sau două? Situația ta e gravă și la asta trebuie să ne gândim. N-avem decât să aruncăm în aer apartamentul ăsta, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puțină forță. În tot trupul. — Bravo! exclamă bătrânul punând lingura jos. E puțin cam amară, recunosc, dar o să scoată toate toxinele din tine. Mai dormi puțin și când o să te trezești, o să vezi că-ți e mult mai bine. Hai, liniștește-te! Stau aici cât dormi. Când m-am trezit, am constatat că se întunecase de tot. Ploaia bătea drept în geam din pricina vântului puternic. Bătrânul stătea la căpătâiul meu. — Cum e? Ți-e mai bine? Mult mai bine decât înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mă impresionaseră teribil lucrările acelea atât de rafinate făcute de Întunegri pe o asemenea beznă. Chiar dacă știam că ei văd pe întuneric, n-aveam cum să nu-i admir. Acum erau cu siguranță cu ochii pe noi și ne urmăreau liniștiți fiecare mișcare. După ce-am intrat în sanctuar, drumul urca ușor și plafonul era tot mai înalt, ieșind la un moment dat din bătaia lanternei. — De-aici o să pătrundem în inima muntelui, zise fata. Ai probleme cu urcatul? — Pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era prea densă. Dacă nu mă apropiam mai mult, n-aveam de unde să știu care era situația. Ceasul arăta patru și douăsprezece minute dimineața. La suprafață nu se luminase încă de ziuă, ziarele nu apăruseră, trenurile nu circulau. Oamenii dormeau liniștiți fără să-și bată capul cu probleme ca ale mele. Am respirat adânc, m-am prins cu amândouă mâinile de funie și am început să urc. 24 La capătul lumii Țarcul Umbrei Cele trei zile consecutive de vreme splendidă s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de-un steag! Fata s-a gândit un pic la cele afirmate de mine. Înotam mai departe. Tăcerea apăsătoare guverna suprafața lacului subteran. Unde-or fi peștii? Peștii aceia cu gheare trăiesc sigur pe undeva, mi-am spus. Oare dorm liniștiți pe fundul apei? Sau înoată în vreo grotă specială? Nu cumva ne-au simțit și se apropie de noi? M-au trecut fiorii numai la gândul că un asemenea pește m-ar putea prinde în ghearele lui. Știu că o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi încurcat-o. Mai aveam de urcat doar o scară de oțel care ducea la peron și de trecut o barieră. Totul era să nu ne vadă cineva. Am mai lăsat să treacă un tren de Ginza. Ne-am uitat liniștiți la pasagerii care coborau, la cei care urcau, la conductorul care a verificat dacă totul era în ordine. Apoi a dat semnalul de plecare. După ce nu s-a mai văzut trenul, au dispărut și asistenții de peron. Nici pe peronul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
somnul lor adânc. Am închis ochii și-am încercat să mă relaxez. Mi-am dus mâinile la obraji. Mai simțeam în vârfurile degetelor căldura emanată de cranii. Am rămas acolo până mi s-au limpezit gândurile și m-am mai liniștit. Timpul curgea mai departe, dar lumina ce pătrundea prin ferestruică nu-și schimba intensitatea și nu se mișca deloc. Mi-au zburat prin minte fragmente găsite în sufletul ei. Se amestecau cu ale mele și pătrundeau tot mai adânc. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
milițian tânăr, (ce căutați la miliție domnule?) mă bate pe spate admirativ : n-ați luptat în zadar! Nu înțelegeam nimic . Deși îl întrebasem pe milițianul care m-a scos din curtea închisorii, acesta a refuzat să -.mi dea explicații, mă liniștea că totu-i în regulă și “să merg la familie” . În stradă era nebunie, operele genialului zburau în bucăți, lumea scanda etc . Așa am părăsit , în amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ,Casa morților din dealul Copoului ...” Pag. 245 - Eu
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Ștefan Stoenescu. Începând să scrie versuri de timpuriu, F. este prezent în „Gazeta de la Turda pentru tineret” mai cu seamă cu critică literară, chiar sub genericul unei rubrici, „Prezentări literare”. Vasile Iluțiu, directorul ziarului, îl caracteriza într-o formulă adecvată: „liniștit ca o apă adâncă, așa cum îi este și gândirea, și talentul”. Bilanțul din acești ani de ucenicie include articole despre scriitori (Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, N. Caranica, Grigore Popa, George Boldea, Emil Giurgiuca, Al. Vlahuță, Octavian Goga, V. Copilu-Cheatră, Gib
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
transpusă într-un bogat registru imagistic. Poetul se răsfață într-un univers mirific, sideral, în care stelele, soarele, tăcerile, visurile și amintirile comunică obsesiv aspirația vibrantă spre înălțimi, frântă dramatic de limita condiției umane (Pământ și soare, Stele, Vis ultim, Liniști). Subtile acorduri lăuntrice transferă ambianței o melancolie difuză. Sentimentul apăsător al scurgerii timpului (Ornic ascuns), câteva aluzii erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar
FOCSENEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
bulgari). Spre sfârșit, această cronică a lumii care petrece, bagă intrigi, trădează, combină, face carieră și se destramă, este supusă de narator unei critici directe, vădit partizane. El renunță la stilul obiectiv, mult mai potrivit, de până acum și, ca să liniștească, probabil, suspiciunile cenzurii, condamnă propagandistic o clasă socială care dăduse, totuși, mari personalități. Valoarea estetică a romanului scade considerabil în asemenea momente. „Mă plictisesc de moarte! - strigă Ghighi Duca - Nimic de făcut. Whisky și pe urmă cavoul familiei.” „Căderea neamurilor
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
se dorește a fi una psihologică, atenția autoarei focalizându-se asupra prospectării și conturării caracterului eroinei. Între fosta dragoste, dovedită calpă, și comunicarea continuă și pură cu dragostea copiilor, Aurora Serafim trăiește un proces de autoregăsire, ale cărui volute se liniștesc în timp și tind spre o stare de înțeleaptă contemplare a vieții. Câteva povești și povestiri adresate copiilor, scrieri originale sau prelucrări, îi sunt tipărite între 1945 și 1955. Tonul acestor scrieri este simplu, stilul cizelat; subiectele, atractive și dinamice
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
fusesem recomandat de nimeni, celălalt mi-a pus la dispoziție biblioteca lui, cel din urmă m-a primit așa încât am fost rușinat de grija lui. Ziceam atunci că voi lucra acasă eu și cu geniul meu. Cum m-am mai liniștit, am scăpat și de înfumurare. Văd că Nicolai Hartmann e un cap sistematic poate fără pereche, plin de grija realității concrete, pasionat de problematica vieții etice, de la care pot învăța cu carul, tot lucruri pe care le‑am căutat. Lucruri
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
arată pasiune”. Să fim atenți la noile modele Audi cu o sămânță de simț animalic - capote puternice, aproape sculptate, grile ce amintesc de fălcile unui prădător și faruri amenințătoare. Pe străzile New York-ului se poate vedea puternicul BMW 7 torcând liniștit În trafic - un adevărat prinț teuton impozant turnat În metal, o declarație de putere care i-a scandalizat pe tradiționaliști. Toată lumea este de acord că designerii cu experiență europeană sunt cei care stabilesc ritmul revoluției, grație unui secol de istorie
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și din izvodul neamului său s-au lipsit, și aceasta nu dintr-altă pricină, precum mi să pare, au purces, fără numai din véchea și rânceda pizmăluire"7. El are, deci, îndrăzneala de a acuza de fățărnicie o hotărâre care liniștea apele agitate ale confruntării politice. Atent la nuanțe, Ciacalul știe că, deși nu lipsită de vină, Vidra a rostit totuși, cu toată ticăloșia sa înnăscută, adevărul: anume că întreaga șaradă nu era decât o strategie de a-l impune pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]