12,849 matches
-
realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un optimism puternic, se atenuează aici, căpătând o notă rezervată, aproape pesimistă. Dar cum iubirea, ca "zenit al subiectivității"72 "luminează poate cea mai semnificativă situare a omului în lume, devenind, în ultimă instanță, terenul unor relații decisive asupra condiției umane"73, resuscitând mediul diafan eminescian, Ana Blandiana rezervă o parte din spațiul acestui volum pentru adevărate ode închinate purității primare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
căutare de sine, căutare, care, poate, de data aceasta, are șansa unei reușite, dacă presupunem iubirea drept constanta nemuritoare, profundă, a ființei umane. "Căutarea cunoaștere se sprijină când pe dragostea cuplu, când pe singurătate, când pe elementele universului. Comun, au lumina care învăluie ochiul cunoașterii și dorința de a suprinde sensul, știut, dar încă nedescoperit, al lumii"95: "Boala este mai aproape de mine,/ Decât am fost eu vreodată./ Așa cum putrezirea/ E mai aproape de fruct/ Decât sâmburele lui./ Așa cum sâmburele așteaptă./ Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
crăpate,/ Arătându-și sâmburul gol,/ Înalță-n văzduhul pierdut,/Aburi mirați de alcool;// Miros vegetal de iubire,/ Sub soarele picotitor,/ În care plante de aur/ Răsar, dorm o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică,/ Încât stinge răul și binele// Într-o beatitudine/ Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.// Taci, mireasă, nu mai plânge/ Că a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara mireasă) Observăm o imagine apocaliptică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Eu încă mai visez o zi în care/ Din cimitiru-acesta mai vesel decât este/ Un om va ieși-ncet cu crucea sa-n spinare." (Cimitirul vesel) În intima congruitate cu opera poetică, Vina tragică (1978), inițial teză de doctorat, "îi luminează sensurile și îi fixează o viziune foarte personală despre viață și despre literatură, (...) propunând o anumită perspectivă asupra eroului tragic și a vinei, fără vină: tragicul e o valoare a vieții și, de aceea, exclude absurdul"190. Având un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Iar creația de vîrf nu este menită să răscumpere o viață orientată după cursul vremilor (cazul lui Arghezi, al lui Nichita Stănescu și al altor mari poeți români, salvați de operă). Biografia și bibliografia se susțin aici reciproc și se luminează printr-o serie de corespondențe, analogii, elemente de apropiere și contact, glisări și distanțări programatice. Aș spune că volumele Ilenei Mălăncioiu, în succesiunea lor cronologică, îi punctează nu numai traseul creator, ci și pe cel existențial; după cum, etape și episoade
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Întreg, să ajungă la cunoașterea de sine ca spirit, dar „societatea nu poate face pe oricine să se trezească la existența proprie ca spirit, ci cei mai mulți trăiesc o viață tulbure, asemenea animalelor, câțiva, excepțional Înzestrați, izbutind să se lumineze, să Înțeleagă rostul Împrejurărilor și astfel să ajungă și la conștiința de sine ca spirite”. Chiar dacă nu reușește să-i responsabilizeze pe toți indivizii, totuși societatea nu are dreptul I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Morală și politică
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
pentru a se reproduce singure și a evolua spre o complexitate mai mare. Viața pornise pe un drum care a condus, încă de acum 3,5 miliarde de ani, spre cianobacteriile unicelulare, verzi-albăstrui, care au prosperat în zonele de ocean luminate de soare. Mii de miliarde de asemenea organisme microscopice au transformat planeta. Ele au căpătat energia soarelui pentru a-și prepara hrana, eliberând ca reziduu oxigen. Puțin câte puțin, au transformat atmosfera în aer respirabil, deschizând calea pentru diversitatea formelor
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
nu reușesc să se elibereze de posibilele care le paralizează și care le împiedică să se urce iarăși la volan. Culmea ororii? "Micuții au fost drogați cu medicamente, înecați în cadă, uscați și îmbrăcați. Treptele de la intrarea în casă erau luminate de lumînări. Lîngă ceilalți copii ai ei, abulici din cauza medicamentelor înghițite, d-na B.L. explică: Dacă am omorît, am făcut-o din dragoste."6. La începutul lui 2000, d-na B.L. e judecată pentru asasinarea ultimilor doi copii, născuți la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
culorile și pensulele am muncit pe brînci, pînă la epuizare totală, după ce am realizat șapte studii. Într-unul e o mică figură, o mamă cu un copil la umbra unui copac uriaș, într-o armonie de tonuri pe o dună luminată de soarele de vară. Efectul e aproape italian. Practic n-am putut să mă împiedic, n-am putut să mă opresc din lucru. Voiam pur și simplu să-ți spun asta, simt că sunt apariții de culoare care răsar în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Infern ca să-i elibereze, stropește osemintele celor morți cu propriul sînge ca să-i readucă la viață. Lumea lor a cincea se naște la Teotihuacán, cetatea zeilor. Adunați în lumea tenebrelor, ei fac un foc uriaș și se întreabă: Cine va lumina pămîntul?". Pînă la urmă se aruncă în flăcări Nanahuatzin (un zeu minor plin de buboane) și Tecciztécatl (un zeu bogat împodobit cu bijuterii). Primul devine soare, cel de-al doilea lună. Numai că, ridicîndu-se deasupra orizontului, soarele rămîne nemișcat. "De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru omul modern ca imposibilul său să fie comparat cu cel a aztecilor, căci este imposibil ca bagajul său de cunoștințe să nu fie de ordin superior. Aztecii cred, omul modern știe. Aztecii sunt prizonieri ai miturilor, pe el îl luminează cunoașterea științifică: se sprijină pe calcule astrofizice ca să demonstreze că soarele se va stinge în cîteva miliarde de ani. E posibil ca soarele să nu mai răsară mîine. Această credință îl face pe omul modern să zîmbească. Știința ne spune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Legi, Agronomie, Inginerie, Zugrăvie și Literatură"14. Încât, și acest nou obiectiv se înscria pe coordonatele comportamentale și decizionale firești ale unui domn pe cât de autoritar, de lacom și de egoist în relațiile cu cei din jur, pe atât de luminat și de deschis inițiativelor legate de procesul modernizării în propria-i țară și de răspândirea învățăturii și a științei de carte în rândul tinerilor 15. La numai o lună de la precedentul referat transmis lui Vodă Sturdza, Epitropia revenea cu câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pur, fiind ușor de exclus spectatorii ce nu vor să plătească. În consecință, indiferent ce firmă privată administrează o sală de cinema, ea nu va avea dificultăți în a finanța difuzarea unui film (dacă e bun). În revanșă, farul care luminează un recif în plin ocean este un serviciu colectiv pur. Cum ar putea un producător privat să excludă de la beneficiile sale navigatorii privați care nu plătesc serviciile aduse? La fel, majoritatea marilor servicii publice (apărare, poliție, justiție, infrastructură rutieră etc.
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Simona Modreanu Lecturi infidele (c) SIMONA MODREANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Simona Modreanu Lecturi infidele EDITURA JUNIMEA IAȘI 2014 Celor care îmi luminează viața, de aici sau de dincolo Cuprins PORTIC 7 1. STUDII ȘI ESEURI 11 Locuri și nelocuri ale francofoniei 13 Identitate multiculturală în literatura francofonă. Cazul lui Atiq Rahimi 19 Limbă majoră, destin minor? Spațiul libertății francofone. Cazul lui Marius
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
regretă nu are inimă." Iar cel care nu poate pătrunde adîncurile acestor cuvinte nu va înțelege niciodată sufletul poporului rus. Un trup de citit Ea își alesese rozul, albastrul a fost însă ultima ei culoare. Albastrul cețos al girofarurilor ce luminau cu flash-uri întreaga scenografie a accidentului; albastrul regulamentar al uniformelor; albastrul me talic al Buick-ului; albastrul de lagună al garniturilor interioare. Al bastrul pal, de un azuriu impetuos, al unei rochii mini, tip Barbie, cu guler fronsat, nasturi din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmă, înapoi în țara abia părăsită. Pare schematic și caricatural acest triunghi amoros, cînd îl aduni într-o frază, dar finețea nuanțelor și, pînă la urmă, imprevi zibilitatea naturii umane în fața unor situații limită sunt abil încon deiate și discret luminate de autor, fără a le forța intimitatea, fără a încerca, omniscient, o analiză completă a tuturor unghiurilor și fațe telor iubirii, trădării, regretelor. Ceva, undeva se pierde pe drum. Dragostea alchimică și nebunatică a începutului lasă loc, treptat, inevitabilelor griji
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Răcoarea amurgului îi pune și pe ei pe picioare - sau, mă rog, pe picior - ca să fie aidoma fraților lor bipezi ce-și reînnoadă, prin bere legătura pierdută cu firea cu energia astrelor și galaxiilor. Din zbor de pasăre în fosa luminată de sub tei vezi măsuțe, halbe și guri țesând un bla-blá fără noimă ce rezonează hăt în Casiopeea. Răspunsurile la orice întrebări oricât de grele, oricât vor veni neîntârziat de acolo. Mai trebuie doar puțină bere: încă o halbă, încă un
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
funia și cu o buclă la capăt, dar nu cobori atît de jos încît să te pot ajunge de pe dușumea. ce mă fac, gălbioaro, că n-am scaun să urc să-ți încerc metalul și împletitura? o soră a ta luminează strada ziua-ntreagă și pînă pe la patru după-amiaza li se dă tuturor, chiar și acum cînd decembrie e pe sfîrșite. însă tu nu ieși în stradă și nu apui odată cu soarele. dar ce, parcă eu ies? cum să ies cînd
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
de lemn, lângă o tufă de lămâiță înflorită, în curte la doamna stănescu? }in minte exact nu numai imaginea, ci și aroma tufei de lămâiță, și consistența luminii din acea zi. Pe vremea aceea, nu-mi dădeam seama, dar sigur lumina intra vijelioasă în trupul meu și zbura în voie acolo, aidoma unor stoluri de păsări transparente și fericite printr-o biserică neterminată. Toată copilăria, mama, rudele și prietenele ei mă umpleau de sărutări, minunându-se ce copil frumos eram. Eu
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
omor. L-am văzut. [...] Ei bine! se vedea ca-n plină zi, dar eu nu mă văzui în oglinda mea!... Era ca sfârșitul unei eclipse. Ceea ce mă ascunsese nu părea să aibă contururi precise, e un fel de transparență opacă, luminându-se puțin câte puțin. Îl zărisem; mai tremur și acum de spaimă". Uciderea ființei este anevoioasă (20 august): "Să-l omor! dar cum, de vreme ce nu-l pot atinge?". Confecționarea de zăbrele la ferestrele casei nu pare o soluție de apărare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de tușe apocaliptice, ce fac apologia ironică a noului avatar, până atunci considerat indestructibil, al speciei dominante compuse din entități invizibile și aproape lipsite de materialitate: "casa nu mai era acum decât o vâlvătaie oribilă și superbă, un rug monstruos, luminând tot pământul, un rug unde ardeau oamenii și unde ardea și El, El, prizonierul meu, Ființa nouă, noul stăpân, Horla". Însă nu durează mult și îndoiala înfricoșătoare începe să-l roadă pe învingătorul aparent. Aceasta se transformă în certitudinea că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atare, nu-i este alături. Odată cu privirea mirată a Surei, unghiul de acțiune se limpezește și se canalizează în direcția dorită de narator: femeia "deschise oleacă fereastra; atunci auzi gemete înfundate la poartă. Înfiorată, coborî iute pe scăricică. Gangul era luminat. Ieșind pe gang, femeia fu izbită de o grozavă priveliște". Abia acum i se dezvăluie lectorului, și aceasta grație conștiinței reflectorii a unui personaj secundar, dimensiunile atrocității: "Zibal ține ochii ațintiți asupra unui lucru spânzurat, negru și inform, sub care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
recunoaște în căpitan pe fratele decedat. Acesta îl urmărește în tindă pe Stavrache, care, ajuns la limita rezistenței psihice, încearcă să-l sugrume. Efectul este însă contrar celui scontat: "Dar cu cât strânge mai tare, cu atât chipul căpitanului se luminează; cu cât el scrâșnește, cu atât militarul râde mai zgomotos și mai vesel". În cele din urmă, ofițerul pleacă împreună cu trupa, lăsându-l pe erou pradă unei noi crize nervoase: "Dis-de-dimineață, d. Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Dacă ar fi să dăm crezare iluminiștilor, precum că autoritatea se identifică cu supunerea oarbă, fără participarea rațiunii, astfel de răscoale nu ar fi trebuit să se manifeste din partea unor iobagi, de altfel plini de respect și supunere față de împăratul luminat de la Viena. Gadamer preciza însă că " Fără îndoială, autoritatea revine în primul rând unor persoane. Dar autoritatea unei persoane nu se întemeiază pe un act de supunere și de abdicare de la rațiune, ci pe un act de acceptare și recunoaștere
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]