9,370 matches
-
mixt), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al comunei Malaia. Aria naturală se află în partea nord-vestică a Munților Căpățânii, în apropierea limitei nord-vestice a județului Vâlcea cu județele Sibiu și Hunedoara, în partea sud-vestică a satului Ciungetu, în lunca dreaptă a râului Latorița la o altitudine cuprinsă între 800 și 1350 m. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", se întinde pe o suprafață de 7,10 hectare, reprezintă o zonă de protecție
Pădurea Latorița () [Corola-website/Science/326301_a_327630]
-
cel de la Castelul Peleș și mai multe săli de bal destinate oaspeților dornici de distracție. Grădină din fața palatului, desenată de peisagistul francez Emile Pinard după modelul parcurilor ""à la française"" cobora în mai multe terase de la bazinul astăzi secat, înspre lunca Prahovei. Din bazin, apa se scurgea în trepte într-un canal cu apă, care traversa tot parcul și poate fi urmărit și astăzi, desi secat, până la vărsarea în Prahova. Peste acest canal cu apă, se trecea peste mai multe podețe
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
cu viituri pluviale în timpul anului și ape mari de primăvară de proveniență mixtă. Există o rețea torențială bine dezvoltată. Valea principală este puțin adâncă, pe alocuri meandrată cu caracter asimetric. În amonte de confluența cu valea Răchita (cca 700m amonte), lunca este dezvoltată doar pe malul drept, aici în general terasele se pierd, fiind acoperite de depozite proluvio-deluviale și sunt fragmentate intens de torenți sau sunt îngropate sub depozite piemontane. Albia minoră a văii Borod din cursul superior prezintă un profil
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
mică de 7-8 m, cursul apei fiind tipic de deal, pe un pat de bolovăniș și de nisip grosier. Apa are o curgere relativ lentă. Curgerea apei pe tot parcursul văii Borod este caracteristică depresiunilor și culoarelor cu puternice aluvionări. Lunca internă este situată în imediata vecinătate a albiei minore și ea se ridică deasupra nivelului apei cu câțiva centimetrii (20 - 30 cm) în zonele în care cursul văii nu a fost amenajat, iar acolo unde a suferit amenajări, lunca internă
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
aluvionări. Lunca internă este situată în imediata vecinătate a albiei minore și ea se ridică deasupra nivelului apei cu câțiva centimetrii (20 - 30 cm) în zonele în care cursul văii nu a fost amenajat, iar acolo unde a suferit amenajări, lunca internă nu mai există, locul ei fiind luat de către gambioane înalte de până la 2-2,5 m. În funcție de structura geologică pe care se dezvoltă, versanții sunt afectați de procesul de șiroire, ravenare, solifluxiune, alunecări de teren. Astfel de fenomene se întâlnesc
Râul Borod () [Corola-website/Science/329523_a_330852]
-
pe un teritoriu de aproximativ 9000 km2. Începând cu anul 1987, instituția s-a mutat într-o clădire nouă, unde își desfășoară activitatea și în prezent. Din anul 1997 titulatura standard a fost înlocuită cu cea actuală Actualul sediu din Lunca Bârzavei a fost realizat după un proiect al arhitectului Șerban Antonescu. Construcția a debutat în anul 1975 și a trenat vreme de 12 ani. Dotările interioare și amenajarea expozițională s-au realizat abia într-o perioadă mai recentă, între anii
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
pînă la confluența cu Nistrul în regiunea Odesa. Malurile brațului sînt destul de abrupte pe alocuri, dar nu depășesc înălțimea de 7-10 metri, fiind alcătuite din soluri argiloase afînate. Vegetația, e constituită din arbori și arbuști iubitori de apă, tipici pentru luncile inundabile, sălcii, arini, plopi. Curgerea este vertiginoasă și rapidă la formare, încetinindu-se considerabil în aval. Pe tot parcursul său Turunciuc alimentează cîteva iazuri și lacul de acumulare de la Cuciurgan. Însă, ca urmare a reducerii nivelului său cu aproximativ 3
Turunciuc () [Corola-website/Science/329853_a_331182]
-
corespunde categoriei a I-a IUCN (rezervație naturală strictă de tip mixt), situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei Sfântu Gheorghe. Aria naturală se află în extremitatea central-estică a județului Tulcea (în partea sud-estică a Deltei Dunării) în lunca dreaptă a Brațului Sfântul Gheorghe, pe teritoriul vestic al satului Sfântu Gheorghe. Rezervația naturală cu o suprafață de 110 ha. a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.
Lacul Belciug () [Corola-website/Science/329867_a_331196]
-
-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă zonă lacustră (Lacul Babinții Mari, Babinții Mici și ) depresionară dintre lacurile Obretinul Mic și Gorgova, în lunca draptă a Brațului Sulina, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră. Rezervația găzduiește câteva specii de mamifere (mistreț, vidră, nurcă) și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: stârc roșu ("Ardea
Lacul Potcoava () [Corola-website/Science/329871_a_331200]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acvatic) situată în județul Dolj, pe teritoriul administrativ al comunei Desa. Aria naturală cu o suprafață de 200 hectare se află în Lunca Dunării, în extremitatea sud-vestică a județului Dolj, în partea sudică a satului Desa și cea estică a rezervației naturale Ciuperceni - Desa, lângă drumul județean (DJ533) care leagă orașul Calafat de Poiana Mare. Rezervația naturală suprapusă sitului Natura 2000 - "Ciuperceni - Desa
Rezervația Balta Neagră () [Corola-website/Science/329903_a_331232]
-
cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de graminee, mlaștini, turbării active, lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie. Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
află în partea central-vestică a țării în voievodatul Polonia Mare și cea nord-vestică a orașului Mosina, la 15 km distanță de municipiul Poznań (în sudul acestuia), capitala voievodatului. a fost înființat în anul 1957 și este o arie protejată (în lunca stângă a râului Warta) cu dealuri, morene, mlaștini, lacuri, insule, canale, pajiști, păduri și stâncării (ansamblu neregulat de formațiuni geologice - roci). Arie naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Parcul național dispune de mai multe tipuri
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]
-
este tributar râului Almaș. Izvorul este o fântână, în Gordana, denumită de localnici "Fântâna Satului". La izvor, în verile secetoase, este doar un firicel de apă, dar în cursul său, preia mai multe pârâiașe. Străbate satul pe lângă "Goliman" și prin "Lunci", iar aproape de extremitatea estică a satului, primește ca afluent principal, "Pârâul Citera". Până la punctul de întâlnire cu "Pârâul Citera", sătenii îl denumesc simplu "Părău". De aici și până la vărsare, în Râul Almaș, este denumit altfel "Valea Galpâii".
Râul Gălpâia () [Corola-website/Science/328160_a_329489]
-
văilor la peste 500 în punctele cele mai înalte din teritoriu studiat. Aceste înălțimi cu aspect domol face ca Țara Secașelor să fie foarte accesibile iar căile de comunicații să apară pe traseul cel mai favorabil. Extrem de favorabile sunt și luncile râurilor din arealele marginale unde spațiu întins al acestora au făcut ca aici să se dezvolte cele mai mari așezări dar și cele mai productive spații agricole. Rețeaua hidrografică este destul densă și după cum spune denumirea este reprezentată de cele
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
IV-a IUCN (rezervație naturală de tip faunistic, forestier, geologic, peisagistic și paleontologic) situată în județul Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei Reghiu. Aria naturală se află în partea estică a Carpaților de Curbură, în bazinul central și ocupând ambele lunci ale Milcovului (afluent de dreapta al râului Putna), la confluența acestuia cu valea Reghiului, în partea central-nordică a județului Vrancea și cea nord-estică a satului Reghiu și este străbătută de drumul județean care leagă satul Adreiașu de Jos de Șindrilari
Pădurea Reghiu - Scruntaru () [Corola-website/Science/328238_a_329567]
-
în Parcul Natural Bucegi. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o mlaștină oligotrofa aflată în lunca stânga a pârâului Scândurarilor (afluent de stânga al râului Ialomița), ce adăpostește o mare varietate floristica de mușchi și ierburi, specifică turbăriilor. La baza desemnării ariei naturale se află câteva specii floristice (arbori, arbuști, ierburi) rare, enumerate în anexa I-
Turbăria Lăptici () [Corola-website/Science/328314_a_329643]
-
Cea mai mare parte a bazinului râului Iagorlâc este valorificată sub terenuri agricole, și doar partea superioară a râului este împădurită. Valea râului nu este șerpuită, având forma V-ului latin, cu o lățime medie de 1,4-1,8 km. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-200 m. Suprafața văii este netedă, uscată, cu vegetație de pajiște. În locurile unde se resimte remuul apei de la lacurile de acumulare, lunca este înmlăștinită, cu stufărișuri și desișuri de arbuști. Albia este puțin șerpuitoare
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
V-ului latin, cu o lățime medie de 1,4-1,8 km. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-200 m. Suprafața văii este netedă, uscată, cu vegetație de pajiște. În locurile unde se resimte remuul apei de la lacurile de acumulare, lunca este înmlăștinită, cu stufărișuri și desișuri de arbuști. Albia este puțin șerpuitoare, fără ramificații, cu lățimea de 0,5-2,0 m, până la satul Doibani, prezintă un șir de bălți, legate de un fir de apă. La gura râului, pe malul
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier) situată în județul Timiș, pe teritoriul administrativ al comunei Ghiroda. Aria naturală cu o suprafață de 19,90 hectare, se află în partea central-nordică a județului Timiș, în lunca stângă a râului Bega, pe teritoriul sud-estic al satului Ghiroda, în partea nordică a localității Moșnița Veche, la 12 km. distanță față de municipiul Timișoara. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind
Pădurea Bistra () [Corola-website/Science/328405_a_329734]
-
Depresiunea Ghimeș aflată în Moldova și Depresiunea Ciucului aflată în Transilvania. Șoseaua care traversează pasul, DN12A, face legătura între localitățiile Comănești și Miercurea Ciuc. Magistrală de cale ferată 501 care inițial vine paralel cu șoseaua dinspre est, înainte de Pasul Ghimeș la Lunca de Jos, o părăsește descendent - spre est.
Pasul Ghimeș () [Corola-website/Science/328408_a_329737]
-
în apropierea drumului județean DJ208R. Zona a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se suprapune sitului de importanță comunitară "Lunca Mircești". Aria naturală reprezintă o zonă acoperită cu pădure mixtă ("șleau de lunca"); ce are în componență specii de stejar ("Quercus robur"), frasin comun ("Fraxinus excelsior"), frasin de câmp ("Fraxinus angustifolia"), velniș ("Ulmus laevis") sau ulm de câmp ("Ulmus glabra
Lunca Mircești (Vasile Alecsandri) () [Corola-website/Science/327629_a_328958]
-
Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se suprapune sitului de importanță comunitară "Lunca Mircești". Aria naturală reprezintă o zonă acoperită cu pădure mixtă ("șleau de lunca"); ce are în componență specii de stejar ("Quercus robur"), frasin comun ("Fraxinus excelsior"), frasin de câmp ("Fraxinus angustifolia"), velniș ("Ulmus laevis") sau ulm de câmp ("Ulmus glabra"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (unele protejate la nivel european
Lunca Mircești (Vasile Alecsandri) () [Corola-website/Science/327629_a_328958]
-
și Republica Moldova. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă cursul (luciul de apă) râului Prut și lunca dreaptă a acestuia și a fost constituită în scopul protejării mai multor specii de pești din ihtiofauna României, în vederea reproducerii și dezvoltării puietului. Aria naturală asigură deasemenea și condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe specii de păsări migratoare
Rezervația acvatică Râul Prut () [Corola-website/Science/327699_a_329028]
-
și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în amestec, lunci mlăștinoase, terase și lunci de râuri) ce adăpoastesc o mare varietate de floră și fauna specifică zonei estice a Munților Carpați. Floră este constituită din specii arboricole de fag ("Fagus sylvatica" - specie dominantă), brad ("Abies"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în amestec, lunci mlăștinoase, terase și lunci de râuri) ce adăpoastesc o mare varietate de floră și fauna specifică zonei estice a Munților Carpați. Floră este constituită din specii arboricole de fag ("Fagus sylvatica" - specie dominantă), brad ("Abies"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), gorun ("Quercus petraea"), arin
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]