9,529 matches
-
lipsită de responsabilitate: bani de la buget, da, controlul ministerului, nu, introducând o formă arbitrară și nelegală de înțelegere a autonomiei universitare, ca drept al găștii de la conducere de a impune bunul plac în interiorul organizației. Și, last but not least, dreptul nesfârșit de a ține pe hârtie oricâte norme, la oricâte universitați, a dus la degenerarea calitații actului educativ. Băieți isteți, dar jalnic calificați, de regulă, puseseră laba pe viață pe câte o disciplină vitală, pe care o predau în viteză la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu îndrăznesc să spun cu glas tare că aici, în Balcani, legenda Meșterului Manole ar fi, poate, mai nimerită - date find exemplele dramatice de proiecte care se surpă la următoarea guvernare și de generații care se succed, rămânând mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor instituții, pentru proiecte de avangardă, pentru formare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acesta locuise câteva decenii, fusese blocată de "Fundația Cioran" de la Paris). Astfel încât, desigur, mahalagiii valahi din presa centrală vor tăia, ca de obicei, frunza la câini, cu presupuneri asupra misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate de recuperarea adevăratelor valori (că asupra întregii afaceri cu recuperarea, pe sume fabuloase, a pretinselor brățări dacice - despre care Dan Iosif lăsa să se înțeleagă într-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de cultură" http://ceascadecultura.ro/ServesteInterviu Aromat. aspx?idia=16, o serie de chestii culturale care îmi plac și am încercat să-i conving că merită să fie interesați de cultură (fie ea și cool-tură) măcar pentru faptul că e nesfârșită și că fiecare găsește ceva pentru sine în ea. Și maneliștii? Of course! Așa că luați de-aciulea addenda (mă rog, Matei Călinescu ar fi spus addendum, nu mi-e clar de ce, semn că mai trebuie să pun și eu mâna pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bun caz plați, previzibili, mediocri și harnici. Discipol strălucit al marelui violonist, profesor și manager Bujor Prelipceanu, Adrian Berescu a devenit rapid - nu numai prim violonistul cvartetului lui, ci și cel mai tânăr Concert Maestru al Filarmonicii ieșene. Pasiunea sa nesfârșită pentru muzică, talentul și dăruirea neobosită acordată studiului nu cred că mai trebuie amintite aici, tot așa cum pierderea ireparabilă suferită de familie și colegi e, omenește vorbind, indescriptibilă și de neconsolat. Altceva aș vrea să evoc acum. Într-un interviu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu îndrăznesc să spun cu glas tare că aici, în Balcani, legenda Meșterului Manole ar fi, poate, mai nimerită - date find exemplele dramatice de proiecte care se surpă la următoarea guvernare și de generații care se succed rămânând mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor lăcașuri de cultură, pentru proiecte de avangardă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Us, Ovo, Up etc.), care provoacă un cutremur în topuri și în vânzari, fiind, pâna astăzi, un exemplu de reușită comercială combinată cu o serie de compoziții inubliabile și rafinament armonic. Este genul de album pe care îl asculți la nesfârșit. La toate acestea s-a mai adăugat flerul lui Peter Gabriel pentru inovația tehnică în prezentarea clipurilor sale (reunite de altfel în excelentul DVD intitulat, cum altfel?, Play) dintre care Sledgehammer și Big Time fiind multipremiate internațional, primul fiind cel
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
adâncime, la sevă, prison blues-ul, doina dobrogeană și balada armenească sunt totuna? Că poți substitui, magic, eflorescențe sonore de la una la cealaltă sau că pe structura canava a ritmurilor primordiale, comune fiecăruia în incantația tragică, se pot broda la nesfârșit kilimuri sonore unice, neobișnuite, dar consecvent armonice între ele, indiferent de structurile din care provin inițial? Dar că poți cânta la pian ca la o harpă - cu mâna stângă îmblânzind, stenic, fundalul ritmic, cu volute aspre în timp ce, în picioare fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lirism viril și o sinceritate debordantă. La o privire superficială, mi s-a părut un fel de feminism "glossy", strunit în expresie, cu accente ușor patetice, "emo". Ei bine, mă înșelam. Deși fără studii de specialitate, Petronela Rotar, din iubire nesfârșită pentru efectul terapeutic al scrisului, iubire dublată de voință și de lecturi nesățioase încă din adolescență, s-a devotat, cu o energie irepresibil justițiară, jurnalisticii. Întâi celei scrise și apoi celei de televiziune, pasiune care i-a adus celebritatea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
anestezie, dar cu umor și sarcasm sau cu un hohot de plâns cu greu reținut în gât, tumori, maligne sau benigne, ale lumii în care trăim. Dă seamă, cu o excelentă privire critică, atât de frumusețea uitată a lumii, de nesfârșita iubire maternă, de extazul lecturii sau de omenia unor semeni, cât și, în egală măsură, de urâțenia aspră, iritantă a societății contemporane și a oamenilor care îi otrăvesc viața, urâțenie pe care o cauterizează exemplar cu fierul înroșit al verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
locuri, oameni, biografii) și nici nuanțele explicației istorice (legitimarea războiului, revanșă simbolică la un an de la raptul Basarabiei, montaj al SD-ului executat de români sau exacerbarea criminală a antisemitismului latent). Ieși din muzeu doar cu sentimentul buimăcitor al barbariei nesfârșite care se ascunde în interiorul oamenilor sub aparențe de onorabilitate și care așteaptă doar un brânci pentru a țâșni, viforoasă, la suprafață. Nu poți ieși decât tulburat dintr-o astfel de experiență. Săptămâna trecută, la Târgul de Carte Gaudeamus, Editura Curtea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ei ploios și marea drept fundal, murea, la rândul său, Într-un amurg veșnic, preludiu al aceleiași nopți ori al oricărei alteia, identică, o buclă interminabilă ce ducea centrul roții și pendulul oscilant al Istoriei până sus, În ceruri, la nesfârșit, ca să-l facă să cadă iar. Un pictor cunocut, afirmase vocea. Spunea mereu la fel, cu aceleași vorbe, pe când Faulques, care și-i Închipuia pe turiști țintuind turnul cu obiectivele camerelor foto, se Întreba de unde scosese femeia - bărbatul care vorbea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu lănci ridicate care se Înfruntau la poalele lui, și era brăzdat acum de linii deschise În evantai, creste și găvane ce păreau să pună la respect haosul doar aparent al lavei roșiatice - mai portocalie și mai cinabrie - care izvora, nesfârșită, ca o spermă gata să insemineze cu spaimă Întreg pământul. Când, la sfârșit, a lăsat deoparte penelurile și s-a tras câțiva pași Înapoi, ca să-și cerceteze roadele muncii, Faulques și-a arcuit buzele Într-un surâs satisfăcut, apoi și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a spus deodată Markovic. Ori apusului de soare. Pentru cine a trăit un război, zorii sunt semnul cerului tulbure, ai nehotărârii, ai temerii de ce-o să fie. Iar amurgul e amenințarea umbrelor ce vin, a Întunericului, a inimii terorizate. Așteptarea nesfârșită, mort de frig Într-o vizuină, cu chiulasa armei lipită de față. A continuat să dea din cap, afirmativ. Amintirile păreau să-i susțină argumentele. Țigara din gură se clătina la fiecare mișcare. - Ți-a fost frică de nenumărate ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În memorie totul despre el, toate imaginile acelei etape din călătoria lor lungă și ciudată, care era pe terminate. O călătorie al cărei bilet de Întoarcere ea Îl avea În buzunar. Faulques mergea cuprins de o tristețe și un frig nesfârșite. Ca să le ascundă, privise În jur: soldații care se depărtau, mergând spre răscruce, casa incendiată. Deasupra tuturor se Întindeau cerul senin, fără nor, și soarele care Încă nu atinsese Înălțimea incomodă pentru fotografiat și proiecta umbra lui Olvido pe pietricelele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
după ’45, verzi și proaspete în anii ’70, ambrate în zilele noastre -, cu atât parfumul devine el însuși un stil de viață, un mod de a fi, o oglindă a fiecăruia. Parfumul poate fi blazonul eleganței, esența feminității sau sursa nesfârșită pentru energia zilnică a fiecăruia dintre noi. Utilizând elemente din tradiția indiană, au fost create linii de parfumuri ce sunt în relație directă cu vechile tehnici de relaxare și eliberare ale spiritului. S-au născut parfumuri care dau prospețime dimineților
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
iar tuberoza, iasomia și lăcrămioarele o completează cu armonii complexe. Cele două surprize, care îi dau aerul de aventură mistică, sunt coriandrul de Rusia, cu boarea lui intensă de ierburi și mușchiul de copac din Balcani, ce amintește de păduri nesfârșite. Estée ademenește în călătorii, departe de lumea dezlănțuită, fără destinație dinainte stabilită, în care mintea să rămână deschisă noilor experiențe și gata să le accepte impactul. • Pleasures, parfum floral, cu buchetul său proaspăt de crini albi și violete, cucerește de la
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
moartea, scriitorul o gândește. El Își precizează propria poziție, descoperind În ea Însemnele identității. Specie hibridă - nici ficțiune sută la sută, nici document În Întregime -, jurnalul Își caută, inconștient, originile. Spre deosebire de autobiografie, În care jocul memoriei modelează și remodelează la nesfârșit formula scrierii, jurnalul se constituie dintr-o bătălie surdă cu timpul. Adică o bătălie cu moartea. În drumul jurnalului se ridică, invariabil, un obstacol de netrecut: propria sa origine. Ea limitează În dublu sens mișcările În timp ale autorului. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Rousset avansa ipoteza absenței destinatarului În cazul jurnalului intim 6, el viza, desigur, pactul secretului care, mai ales În secolul al XIX-lea, intra În regula jocului. Chiar În cazul jurnalelor intime necunoscute, păstrate de către autorii lor Într-o taină nesfârșită, ele participă la un enigmatic inventar al morții. Pomenind de insignifianță ca factor comun al jurnalului intim și al morții, aveam În vedere o anumită disperare, comună amândurora. Când, În 1905, Gide scrie: „Je m’impose d’y écrire n
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Jurnalului și, implicit, ale existenței sale. Ca În cazurile multora dintre sinucigași, Drieu e un melancolic. Asemeni lui Jean-Jacques, singurătatea și melancolia Îi provoacă indescriptibile bucurii. Element de primă importanță În constituirea precarului său echilibru mental, melancolia Îi dă senzația „nesfârșită și delicioasă, alcătuită din regretul a ceea ce nu aveam, necontenit anulată de plăcerea a ceea ce aveam”. Firește, melancolia singură nu poate fi blamată pentru finalul gest sinucigaș. De altfel, Drieu are un fel de voioșie mulțumită de sine atunci când face
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai degrabă un reflex autobiografic decât rezultatul unei analize obiective a problemelor de fond ale Franței. Jurnalul lui Drieu e, În final, documentul unei exasperări: de ce, se Întreabă el, de ce nu se termină totul mai repede? Ce rost are această nesfârșită tergiversare, această tragere de timp? Mă privesc cu un ochi care nu mai e decât În parte amuzat, În acest final de viață. Am de multă vreme sentimentul sfârșitului, or, iată că se tărăgănează. Îmi privesc caracterul repetându-și trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sau Înfrângerea Germaniei fiind În egală măsură de catastrofale. Prins ca Într-o capcană, e, tehnic vorbind, doublement foutu! Moartea e, o dată În plus, salvarea pe care o așteaptă cu un fel de liniște izbăvitoare. Își analizează și reanalizează la nesfârșit comportamentul și conchide: nu avea de ales. Ca mic-burghez, ca intelectual, ca artist, ca ființă pasională sfârtecată Între visele de viking rătăcit printre efeminații Sudului, știe că n-a avut nici o șansă de a se sustrage fascismului. Dar tocmai În numele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În Jurnalul Sylviei Plath vorbește, să nu uităm, o femeie tânără și, fizicește, sănătoasă. Problemele ei sunt, desigur, legate de creație, dar și de echilibrarea dorinței. O dorință pe care orice scriitor aparținând generației anterioare ar fi drapat-o În nesfârșite precauții lingvistice, Sylvia Plath o comunică În limbajul frust, pe șleau, al unei tinere dezinhibate, dornică să cunoască repede și intens plăcerile Împreunării trupești: Privindu-mă, În anii din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie să am o relație
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-mi scrii că nu vrei să mă vezi la Paris și că nu vrei să vii cu mine În Italia. Când m-am Întors la Londra, n-a mai fost altă cale, iar acum trăiesc Într-un fel de iad nesfârșit și numai Dumnezeu știe ce fel de ceremonii ale vieții și dragostei ar mai putea Îmblânzi dezastrul produs. Am avut multă grijă, dar n-a fost destul, ca să nu fiu complet distrusă. Spuneai că, m-ai anunțat „brutal” că, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autoportretul se va releva, așadar, numai prin accident. Ieșirea din cursivitatea cotidianului va avea loc printr-o fractură, prin violentarea (pe cale directă, ori prin inducție mediată) a linearității, a uniformității - prin absența asperităților, dar și prin monotonia Întâmplărilor multiplicate la nesfârșit ale existenței zilnice. Această ieșire din normă nu este asimilabilă Întotdeauna accidentului. Dar ea presupune de fiecare dată posibilitatea obiectivării autorului de jurnal. Deși ni-l imaginăm de regulă Într-o perfectă contopire cu pagina scrisă, el va fi având
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]