10,542 matches
-
inginer-șef, să-l ajute. Brîndușa a refuzat. De-atunci n-am mai discutat cu Vlad. Trei săptămîni după pornirea instalației Vlad a stat mai mult pe la combinat, apoi s-a întîmplat necazul cu Silvia și dintr-o dată m-am pomenit față în față cu noul Vlad, cel care mă măsoară lung cu privirea, pocnește din degete, ca apoi să mă lovească cu degetul arătător în piept, aruncîndu-mi o ironie ori vorbe în doi peri. Brîndușa mă cunoaște de la niște sfaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
brusc o durere apăsătoare în piept, deasupra inimii și, pentru o clipă, am din nou senzația aceea de prăbușire pe care am avut-o în biroul de la I.L.L., cînd mi s-a spus că nu-s pe nici un tabel. Te pomenești că nu știi despre cine e vorba, se miră Brîndușa, arătînd cu degetul spre mine. O colegă de-a mea, îi spune președintei, a venit după două tone de filamente, iar domnul, înainte de a-i da materialul de care avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
are de spus. Vezi, și-aici voiam să ajung, continuă doamna Cristina, în șapte ani, soțul meu nu a avut timp să citească, în liniște, o dată, de la un cap la altul, cele treizeci și două de poezii din volum. Nu pomenește nimănui că aș fi scris o carte, ba am impresia că-l stingherește, ca o căsătorie de-a mea anterioară. La început, n-am mai scris, orbită de dragoste, deși ar fi trebuit să se întîmple invers. Apoi a urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tot îi spui de ce..." Drept care, directorul a început să țipe, cei trei au ieșit din biroul lui, iar mai tîrziu, cînd directorul general a propus reorganizarea schemei de personal de la cîteva servicii, inginerul cel tînăr, cel cu îndrăzneala, s-a pomenit dat disponibil. Tînărul inginer a început să umble: a luat-o încetișor, ierarhic, hotărît să meargă "pînă în pînzele albe". Dar a fost chemat într-o zi la directorul tehnic și i s-a spus: "Tovarășe inginer, noi apreciem calitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sub o altă identitate: M-me Line Cristian, D-na Ioana Christesco, Ioana Catherine. Pe când participa la ședințele cenaclului „Sburătorul“, bu letinele din Viața literară îi semnalau prezența sub numele T[iti] Lovinescu; de altfel, în Agendele lui E. Lovinescu este pomenită numai cu acest apelativ familiar, Titi. O altă variantă onomastică este cea pe care o folosea pentru a semna unele articole didactice: Ecaterina Bălăcioiu ex Lovinescu. După divorțul pronunțat în 1934, semnătura ei oficială a devenit E. Bălăcioiu. Însă numele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prescurtat numele Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu (EBL) și al Monicăi Lovinescu (ML). Excepție fac cazurile în care Monica Lovinescu nu apare ca per sonaj, ci este citată ca autoare. Indicele de nume este alcătuit ținând cont de felul neoficial în care sunt pomenite majoritatea personajelor din scrisori: pseudonime, supranume, porecle, nume de alint. Anexa cuprinde fotografii inedite și fotocopii ale documentelor, în ordinea în care se face trimitere la ele în notele de subsol. Editoarea mulțumește: Doamnei Ioana Pârvulescu și legatarilor testamentari ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zile încoace, cărțile tale poștale nu mai împodobesc sugativa verde de pe birou. Dar cât timp vom avea cealaltă cale, chiar foarte rară, am să aștept, am să trăiesc. Mouette, dulcea mea porumbiță oacheșă, porumbiță albă a păcii de care se pomenește în toate discursurile democratice, nu mă condamna că n-am răspândit lucrurile din casă pe cine știe unde; să știi că, de câte ori încerci să plasezi un obiect, riști să se piardă sau să fii refuzat categoric. Și apoi, aveam o slăbiciune pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nimeni pe lume nu-și mai amintește de el, dar tu, sunt sigură, ai să le spui copiilor tăi (fie ei binecuvântați) numele meu, suferințele mele, dragostea mea pentru tine. Și ai să le lași moștenire îndemnul de a-mi pomeni veșnic numele împreună cu al tău. Mama c. p. 25 februarie [1950], sâmbătă [...] Nu ți-am spus destul de clar și n-am să pot niciodată să-ți spun de-ajuns cât de mult te iubesc, cât ești de prezentă în inima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toate astea nu mai au nici un scop? Ziua ta, cu perspectiva de a nu o mai petrece împreună, de a nu-ți putea auzi vocea, măcar în ziua aceea! Prima oară am putut vorbi cu tine, am putut să-ți pomenesc de cortina de fier, puteam să-ți vorbesc de toate astea, și acum aproape că mi-e interzis să-ți spun la mulți ani și să-ți urez viață fericită - fiindcă, în fond, când am fost de acord cu plecarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Luke. Dar, totuși. Acasă e acasă. În clipa în care ajung la etajul doi, se aude muzică venind dinspre apartamentul nostru și simt un fior de anticipație. Ăsta trebuie să fie Danny, care îi dă bice cu treaba. Te pomenești c-o fi și terminat deja! Rochia mea e gata! Danny Kovitz stă deasupra noastră, în apartamentul fratelului lui, și el a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei de când mă aflu la New York. E un designer nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a dreptul șocat. Suze, draga mea, ce spui tu aici? Șase — Ne-am gândit să-ți facem o surpriză! îmi spune Suze, după ce rumoarea stârnită de apariția lor s-a stins și Elinor și-a ținut toastul - în care ne pomenește pe mine și pe Luke o dată, iar Fundația Elinor Sherman de șase ori. — Așa, ca ultima nebunie din luna noastră de miere! Așa că ne-am dus acasă la voi... Și acolo s-au ciocnit cu mine, punctual ca întotdeauna... o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spre el, ca să o poată vedea. — Asta-i mama? Luke pare uluit. Nu mi-a zis că a fixat deja data apariției în ziar. Ia dă-mi să văd un pic. — Luke... Trag aer în piept adânc. Tu nu ești pomenit nicăieri. Și nici firma ta. Mă uit la el scanând pagina, crispată; pe fața lui se citește cel mai sincer șoc. Ziua de azi a fost și așa foarte grea, și până să descopere că propria lui mama l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În afară de un singur amănunt minor - am început pregătirile pentru o nuntă fabuloasă la New York, fără să-ți spun. Termină, îi poruncesc creierului, în clipa în care tati mă pupă și îmi ia căruciorul cu bagajul. N-are nici un rost să pomenesc despre asta chiar acum. Am să aduc vorba despre subiect mai încolo, când o să fim acasă, și când discuția ne va purta firesc în direcția respectivă. Ceea ce se va întâmpla destul de repede. — Ia zi, Becky, te-ai mai gândit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
priit vacanța. Și faptul că ți-ai văzut mama... că ai mai văzut ce se mai întâmplă pe acasă... Da, a fost... frumos! — Noua ta atitudine mi se pare de admirat. Christina ia o gură de cafea. Abia dacă ai pomenit o dată sau de două ori despre nuntă, de când te-ai întors! Ce zic eu, adevărul e că parcă faci tot posibilul să eviți subiectul! Nu-l evit deloc! spun, cu un zâmbet crispat. De ce aș face una ca asta? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avionul lor. Mi-au zis că poate ar fi mai bine ca locurile lor să fie ocupate de alte persoane. — Serios? Lui Robyn pare că tocmai i-a căzut cerul în cap. Vai, ce ghinion! În viața mea n-am pomenit o nuntă cu atâtea schimbări de ultimă oră! O nouă domnișoară de onoare... un nou cavaler de onoare... un nou oficiant... ce mai, s-a schimbat aproape totul! — Știu, spun pe un ton de scuză. Îmi pare foarte rău, știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
românește sub titlul neutru Balada spaniolă <endnote id=" (509)"/>. Pe de altă parte, semnatara prefeței la cartea lui Elias Canetti Die gerettete Zunge - roman autobiografic care descrie copilăria autorului În cadrul comunității evreiești din Rusciuc - reușește dificila performanță de a nu pomeni nici măcar o dată etnonimul (horrible dictu !) „evreu”, iar când nu-l poate evita Îl Înlocuiește cu cel de „sefard” : „alături de bulgari trăiau [În oraș] atâtea alte naționalități : sefarzi, turci, români, armeni, ruși” <endnote id="(325)"/>. În perioada august-octombrie 1919, Benjamin Fundoianu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de autoritățile habsburgice, evreii ortodocși din Galiția erau avertizați că nu pot călători În Rusia, pentru că acolo nu aveau voie să poarte barbă decât mujicii ruși. „Ușor se poate Întâmpla - comenta Mihai Eminescu această interdicție - ca evreul austriecesc să se pomenească În mijlocul uliței că i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului.” „Fericită Rusie !”, exclamă Eminescu, dar nu cu ironie, ci cu sinceră invidie (În Curierul de Iași, 18 iulie 1876 ; <endnote id="cf. 285, p. 181
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fie [nevasta] de altă lege, că necinstește neamul și pânea fiilor o dau cânelui. Feciorul de român să ia țigancă, ferit-a Dumnezeu : țiganul nu-i privit de român ca om. [...] Ori să ia românul jidancă, unde s-a mai pomenit una ca asta, chiar de ar fi bătută În aur și În petre scumpe, așa știe românul...” <endnote id="(99, vol. I, p. 150)"/>. Similar gândeau și ucrainencele din Bucovina : „Eu sunt ruteancă, fată de rutean”, spune un personaj dintr-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Joseph Sulzer - culegător de folclor românesc - scria despre „renumita frumusețe a evreicelor” din Bucovina și mai ales a celor din Cernăuți. El considera chiar că aceasta era atât de remarcabilă, Încât ar fi fost „singurul lucru care merită să fie pomenit În legătură cu Cernăuțiul”. Vorbind despre evreii din Bucovina și Moldova, Sulzer mai adaugă că „În majoritatea lor sunt Înstăriți” și că „se Îmbracă după moda evreilor polonezi” <endnote id="(124, p. 237)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, etnograful Dimitrie Dan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1821, secretarul domnesc din București, François Recordon, Încearcă să corijeze imaginea negativă a evreului cămătar, imagine cu care el Însuși era obișnuit În Franța. Vorbind despre „dragostea evreilor pentru muncă” și despre „inteligența lor”, Recordon conchidea : „Cu toate că evreii sunt pomeniți În proverbe ca cei mai josnici cămătari, nu trebuie crezut că toți indivizii acestui popor sunt lipsiți de orice probitate” ; exemple nefericite „se găsesc și la alte popoare” <endnote id="(109, p. 47 ; 535, p. 470)"/>. La rândul său, trecând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tot un simptom al demonizării evreului, pentru că - așa cum apar În descântecele românești - coordonatele acestui spațiu mitic extramundan sunt : „În talpa iadului”, „În gheena focului nestins”, „În fundul Mării Roșii”, „unde se duc toate apele” („Apa Sâmbetei”), „unde de Hristos nu se pomenește”, „unde popa nu toacă”, „unde clopot nu se trage” etc. <endnote id="(150, p. 125 ; 171, p. 473)"/>. În colindele românești, după crucificarea lui Isus, Sfânta Maria pleacă În căutarea fiului tot Într-o „lume de dincolo” (numită uneori „țările
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
străinul poate diferi de la o versiune la alta. În balada populară Codreanul, culeasă de Vasile Alecsandri la jumătatea secolului al XIX-lea, străinul din imaginea amintită este grecul, dar „unii dintre cântă reți - scrie Alecsandri Într-o notă de subsol - pomenesc de turc În loc de grec” (341, pp. 110- 112). Întâmplarea face că vlahii sud-dunăreni - Întâlniți de Benjamin din Tudela În secolul al XII-lea - aveau un comportament exact invers : „Ei [vlahii] Îi numesc pe evrei frații lor. Când se Întâmplă să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Ion Omescu , la ședința Asociației!). Scrisoarea mea ia proporții. Prin aceasta nu vreau să te oblig să-mi scrii lung... Răspunsul îl aștept repede. Ce face finul? Ce spune el acum! Dar Roxana? Sîntem prea mă guliți că ne pomenește mereu, nașii de la Iași... Ne este dor de ei. Din partea noastră, multă sănătate și noroc. Doamnei Any, liniște în apropiata vacanță. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan Campaniile lui Ibrăileanu au intrat la tipar. P.S. Răspunde-mi, pe puncte, la toate
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Dragă Costică, Pe data de 14 septembrie, ți-am expediat o lungă și importantă scrisoare. Văzînd că nu-mi răspunzi, pe 12 octombrie ți-am trimis o misivă scurtă. Exact în aceeași zi, 12, tu mi-ai scris, fără să pomenești ceva de scrisoarea mea din septembrie. Mi-ar părea rău dacă acea scrisoare nu ți-a parvenit. Mai mult: sunt îngrijorat! Ultima ta scrisoare, din 25 octombrie, nu-mi vestește nimic despre precedentele două ale mele. Deci nu sunt deloc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
au rost, dar înainte trebuie încercată medicația, adesea mai eficientă decît bisturiul. Vă mulțumesc pentru amănuntele în legătură cu cartea Svetlanei Matta. Păcat că nu mi-ați scris nimic în legătură cu Octavian Voicu și dacă-i cazul să-i trimit piesa de care pomeneam (de fapt, pe lîngă ea și cîteva piese dintr-un act). El a fost întotdeauna foarte prietenos cu mine, dar nu știu în ce măsură această bunăvoință se poate prelungi în alte relații, așa-zicînd, de serviciu. în ceea ce privește articolul despre cărțile lui Blaga
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]