9,487 matches
-
criză mare de prinți de însurat, monșer! Sărmanele fete se simt distruse, trădate, abandonate, nenorocite... Dar dacă gândim la rece, audiență TV de două miliarde nu putea face decât o nenorocire, iar în privința asta monarhia britanică a devenit expertă. înmormântarea prințesei Diana a pus la televizor 2,5 miliarde de oameni. Acum cică pe puțin două miliarde. Nuți vine, nici măcar în glumă, să faci o comparație cu un amărât de miliard, scos de ultima finală de campionat mondial de fotbal. Vedeți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
chiar în același moment, în ambele părți ale lumii. La Londra, sutele de mii de oameni din asistență, se împing și se calcă englezește pe bătături, chiuind cu entuziasm și aclamând o caleașcă, încărcată corespunzător cu un prinț și o prințesă, în timp ce dincoace în România, miile de creștini năvălesc hăulind și scrâșnind, către un butoi plin cu apă de izvor, care cică ar fi tămăduitoare. Pentru ca s-ajungă la tot cartierul se mai și îmbuteliase mii de pet-uri cu apă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dragii mei de ce? Magie. Ambele mulțimi doresc să aibă parte în această zi de magie. Cei de la Londra, vor ca măcar odată în viață să simtă magia unei lumi inaccesibile, o lume de poveste adevărată cu nunți de prinți și prințese, iar cea românească, speră ca prin apa luată de la izvorul de la Târgoviște, să vindece printr-o minune cerească boala, pentru care alde Băsescu le-a închis spitalele. Și acum dragii moșului, dați-mi voie să încalec și eu pe-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cumătru de frate, sau mai știu eu, apoi nene, vine după tine cu toată familia-n păr, bașca și cu zmeii de la DNA, și nu se lasă, până nu se răzbună. Ceea ce este interesant și de reținut, e că nici prințesele nu se plâng de el. Nici una nu se plânge în vreo poveste "mamă, ce nasol era la zmeu, ce profita el de mine, împotriva voinței mele!" ? Pe naiba. In privința asta tac toate, chitic! Probabil zmeul era dotat cu tot
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
reiese din povești, că zmeul este plecat mai tot timpul în deplasare, departe hăt, pe la mama naibii. Și este extrem de grijuliu cu liniștea sa familială, fiindcă prin aruncarea buzduganului, anunță cu cel puțin o oră înainte că vine acasă, iar prințesa să șteargă toate urmele vreunei vizite clandestine, pentru a nu fi nevoită să ascundă eventualii musafiri prin dulap. Deci credeți-mă, dacă mi s-ar da de ales, zmeu aș vrea să fiu! La „Trebonalu’ suprem”, mâncați-aș... Am primit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spectatori pasivi la discuția celor din față. Ca să îmi afirm existența, îi arăt Maikăi vilele de pe marginea șoselei. Toate nou-nouțe. Îi arăt avantajele traiului în România, pentru ea. Păi cu salariul ei de 1500 de dolari, ar trăi ca o prințesă. În primii ani de după Revoluție, prețurile la case erau foarte mici în comparație cu cele din vest. He, he, ce vilă și-ar cumpăra în țara sarmalelor! Maiko râde. Nu înțelege tot ce-i spun, dar pricepe că e de râs. Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
construcție. O dezvirginase cu degetul. Oricum, himenul se refăcuse. Unicul bărbat adevărat din viața ei, Robert, se chinuise două luni până să reușească să o pătrundă. O duruse tare și cursese o mulțime de sânge. În general era adorata și prințesa tuturor. Robert o adulase. Îi spusese că ar vrea să o desfigureze, să rămână pe vecie a lui. Odată se arătase rece cu el, pe malul mării și, nici ea nu înțelege când și cum a fost posibil, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
închis definitiv câteva ceakre. Blocajul echivala cu un dezastru energetic, întrucât asfaltul magistralelor spirituale din corpul ei crăpase în câteva locuri, iar prana, acest plancton universal, derapa la curbele din zona respectivă. Coafeza, mama Adelinei, îi spusese la telefon că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci caiete groase, în care Adelina își nota orice afront pe care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să comunic. Așa că vorbeam până se înroșea firul telefonului. Cel mai des cu Botoșaniul, dar o lăsam și pe Adelina să sune la Constanța, căci marinarul și coafeza se isterizau dacă trecea o zi fără să știe ce e cu prințesa lor. În curând valoarea facturii ajunse la jumătate din prețul casei. Odată cu umflarea facturii telefonice trecea și vara. Nu știu în ce măsură telefoanele i-au făcut bine Sabinei, pentru că am simțit cum se înfierbânta din nou. Îmi vorbea despre viața liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de „prințesă”. Asta până la Adjud. După care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văzut negru în fața ochilor. Mă așteptam ca din clipă în clipă să dea buzna marinarul și coafeza, să-mi înfigă o frigăruie împănată cu șunculiță și castraveciori în piept, să-mi urle: mori, bigamule! ai vrut să o dezonorezi pe prințesa noastră! Mama prințesei însă văzuse multe la viața ei, era conștientă că, dacă Adelina nu se mărită curând, va auzi la știrile de la ora 5 că fusese violată în drum spre exorcizările de la mănăstirea Frăsinei. Semăna cu taică-su. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochilor. Mă așteptam ca din clipă în clipă să dea buzna marinarul și coafeza, să-mi înfigă o frigăruie împănată cu șunculiță și castraveciori în piept, să-mi urle: mori, bigamule! ai vrut să o dezonorezi pe prințesa noastră! Mama prințesei însă văzuse multe la viața ei, era conștientă că, dacă Adelina nu se mărită curând, va auzi la știrile de la ora 5 că fusese violată în drum spre exorcizările de la mănăstirea Frăsinei. Semăna cu taică-su. Și marinarul bătuse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
translatată în Apocalipsa-Dragostea mea, în stare să rămână gravidă numai cu lacrima, așa cum mărturisește Poetul: Mă punea să plâng în ea toată noaptea. Ea - moartea mea din flori. Eu - viața ei grea, împuțită, din flori. Ah, cucoană Apocalipsa, duduie - tristețe, prințesă, metresă - am obosit! Acum n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare după obicei. Ah, Apocalipsa, hai pe la mine-ntr
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Nu e asta. Oriunde te-ai duce, oriunde pe pământ, nu poți ieși din cutiuța ta pe roate, Naomi Ruth Fisher, se gândește în scaunul din față Plainjones. Ai vrea să ieși, dar nu poți coborî. O, ce tristă e prințesa, într-o lacrimă de sticlă. A invitat-o acum două luni să meargă împreună la un restaurant, să-i arate ce-i de văzut, totuși orașul își avea farmecul lui, chiar viața lui anume, secretă ca orice viață, dar fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce mai trece o clipă. Program de note Calendar 1995 1996, 97, 98... Lipsește timbrul tânăr de altădată, când iubeam cu întinderi largi, cu lună. Ascultam cum sună 7 iunie a praznic. Era ziua mea zveltă și frumoasă ca o prințesă spunea uneori Nichita, poetul nostru cel mare: paznic alb, grăbit, întins ca un arc. I-ascult glasul în fiecare an, bucuriile au îngălbenit, cu fiecare toamnă. În veacul măsurat de ceasuri reîntoarse în vârsta mea. Prințesa-zeiță! Doar ea mai râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
creșteau din cetate, ca o mărturie a unei alte galaxii, ce solomonie! Alt soare a cuprins apa curgătoare. fără durerile de aseară, când încă mai căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
balamuc total n-au fost omise nici secvențele de amor, sexy pînă la seppuku, cu gemete guturale, zale și ochii Închiși oblic de plăcere, de frig, din moși strămoși. În final Învinge binele și-al optulea samurai o duce pe prințesă, cu care tocmai se drăgălise-n lan Înainte s-o apuce-n cioc un șarpe mare și s-o transporte pînă-n brațele vrăjitoarei, pe o stîncă albastră, din polistiren, o duce așadar pe cal undeva, dar după ce distruge Castelul Răului omorînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vorbădouă de la tine. Altfel... Altfel? Vorbesc de unul singur... De data asta te iert pentru insinuare. Data viitoare... Până atunci, însă, te rog să-mi tălmăcești totuși acel „dar”. Atunci când „pecinginea roșie” a început să se instaleze și la noi, prințesa a fost nevoită ca la 13 februarie 1946 să semneze o hârtie prin care „declara„ că donează statului moșia și palatul de la Miroslava. Și nu a fost singura care a fost forțată să facă aceasta. Aș vrea să-ți spun
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spre palatul lui Verde Împărat și e foarte îngrijorată. O vedeți, copii? Desenați-o aici: Ce e cu Prințul acesta? E un prinț adevărat. PAM spune că s-a născut tare demult, într-o lume plină numai de prinți și prințese. Lumea aceea există și acum dar ochii noștri n-o pot vedea cu ușurință. Fiecare prinț și fiecare prințesă din străvechime își are tărâmul său fantastic, un fel de țară care se întinde pe tot globul. Vă puteți închipui cum
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
acesta? E un prinț adevărat. PAM spune că s-a născut tare demult, într-o lume plină numai de prinți și prințese. Lumea aceea există și acum dar ochii noștri n-o pot vedea cu ușurință. Fiecare prinț și fiecare prințesă din străvechime își are tărâmul său fantastic, un fel de țară care se întinde pe tot globul. Vă puteți închipui cum arată aceste tărâmuri? Nu sunt locuri obișnuite și nu seamănă unul cu altul, fiecare tărâm arată într-un fel
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un fel de țară care se întinde pe tot globul. Vă puteți închipui cum arată aceste tărâmuri? Nu sunt locuri obișnuite și nu seamănă unul cu altul, fiecare tărâm arată într-un fel anume, după ceea ce cultivă acolo prințul sau prințesa lui. Există, de exemplu: Tărâmul Sunetelor, Tărâmul Miresmelor, Tărâmul Liniștii, Tărâmul Surâsului, Tărâmul Gesturilor care contează. Prințul pe care-l caută Ana e stăpân pe Tărâmul Culorilor. Castelele și le înalță singuri prinții și prințesele, cu mintea și cu mâinile
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ceea ce cultivă acolo prințul sau prințesa lui. Există, de exemplu: Tărâmul Sunetelor, Tărâmul Miresmelor, Tărâmul Liniștii, Tărâmul Surâsului, Tărâmul Gesturilor care contează. Prințul pe care-l caută Ana e stăpân pe Tărâmul Culorilor. Castelele și le înalță singuri prinții și prințesele, cu mintea și cu mâinile lor, în acel loc de pe planetă în care vor să locuiască pentru că acolo se simt cel mai bine. Prințul Culorilor s-a stabilit în Carpați. La Castelul lui poți ajunge dacă te încumeți să urci
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tu ca din cronici, dragule? - l-a Întrebat Nicu. ― Vina o purtăm amândoi, fiindcă atunci când am terminat clasa a patra, am luat-o hai-hui prin Iași... Cred că Îți mai aduci aminte când ne-am oprit la statuia sculptată de prințesa Olga Sturza, și Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prințesa Olga Sturza, și Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa sculptor mi a sădit În suflet și dragostea de istorie. Și cum cele mai la Îndemână au fost Letopisețele Țării Moldovei, scrise de Ion Neculce, de Grigore Ureche și de Miron Costin, le-am citit din scoarță În scoarță de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cîinele-lup, ca mine, a făcut și războaie. Crezi că i-au dat vreo decorație? L-au lăsat tot afară. Abia la sfîrșit de Ev Mediu, cîinele a fost admis unde trebuia, în societatea înaltă. Au pictat lîngă el prinți și prințese. Eh, dacă aș fi trăit și io în Renaștere, altfel m-ar fi răsfățat italienii. Tu mă înfometezi cu ziua, 'ștele... Hai, vino încoa. Ne convertim la vegetarianism amîndoi. Mă gîndesc să mă angajez cîine de circ, să-mi capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]