9,377 matches
-
de împărțire a politicienilor polonezi în două categorii: a celor care apărau restaurarea statului polonez pe baza fostelor teritorii ocupate în apus, pe de o parte, și a celor care erau apărătorii renașterii statului pe baza fostelor teritorii ocupate în răsărit, pe de altă parte. Principalul reprezentant al primului curent de la începutul secolului al XX-lea a fost Roman Dmowski, un adept al mișcării panslave, care era susținătorul definirii granițelor estice pe baza principiului etnografic și pe organizarea rezistenței împotriva unui
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
Uniunea Sovietică) și Holocaustul evreilor, populația poloneză sau a celor vorbitori de limbă poloneză a scăzut în mod considerabil. Orașele Wilno, Lwów, Grodno și alte câteva mai aveau încă o populație importantă poloneză în timpul războiului. După 1945, populația poloneză de la răsărit de noua graniță sovieto-poloneză a avut de ales între emigrare și deznaționalizare. Cercetări de dată recentă au demonstrat că la est de Linia Curzon au trăit aproximativ 3 milioane de polonezi, dintre care între 2,1 milioane și 2,2
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
Marie Ana Aurelia (Mariana) Drăgescu (n. 7 septembrie 1912, Craiova - d. 24 martie 2013, București) a fost una din aviatoarele Escadrilei Albe, calitate în care a evacuat pe calea aerului răniți de pe Frontul de Răsărit în perioada 1941-1943. A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei naziste. În timpul războiului escadrila a transportat peste 1500 de răniți. Fiică a unui ofițer și
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
și Rodelinda. Amalaberga a fost ulterior capturată de către generalui bizantin Belisarie și trimisă la Constantinopol, în timp ce Amalafrid va deveni general iomperial, iar Rodelinda se va căsători cu regele Audoin al longobarzilor. Regatul thuringian a luat sfârșit odată cu Hermanfrid. Regiunea de la răsărit de râul Saale a fost preluată de către triburile slave, iar nordul Thuringiei de către saxoni. Stingerea dinastiei thuringiene a devenit subiectul a numeroase opere epice, cea mai cunoscută fiind "Rerum gestarum saxonicarum libri tres" a lui Widukind de Corvey, un mit
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
oameni de știință sovietici au preluat și revizuit analiza inițială. Ei au încercat să refacă letopisețul prenestorian, compilat la curtea lui Iaroslav I cel Înțelept pe la mijlocul secolului al XI-lea. „” este unicul document care prezintă istoria timpurie a slavilor de răsărit. Relatarea sa cuprinzătoare a istoriei Rusiei Kievene nu este găsită în alte surse, deși trebuie spus că o altă cronică, Letopisețul Novgorodului, a adus corecții importante a datelor și faptelor. Această cronică este importantă și ca prim exemplu al literaturii
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. El era situat în partea de nord a Renaniei, pe ambele maluri ale Rinului Inferior, în jurul capitalei sale, Kleve și a orașului Wesel, fiind mărginit de posesiunile ce țineau de principii episcopali de Münster la răsărit și de ducii de Brabant în apus. Istoria sa este strâns corelată cu cea a statelor din vecinătate: ducatele de Jülich și de Berg, ca și cu Ducatul Geldern și comitatul de Mark din Westfalia. Teritoriul ducatului acoperea aproximativ districtele
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
împrejur. Tzvi Ilan a găsit ruinele de templu descrise aici în 1869 de Charles Warren de la Fondul pantru cercetarea Palestinei. Templul, zidit din pietre mari ,se afla la sud-est de stâncă și are dimensiunile de 10-10 metri. Pe partea de răsărit a stâncii se află o mică încăpere ca un fel de peșteră, purtând o inscripție în limba arabă din 1934. Pe munte Tzvi Ilan a descoperit obiecte de lut din Epoca elenistică și din perioada dominației bizantine. S-au găsit
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
în limba franceză: Duché de Juliers) a reprezentat un stat în cadrul Sfântului Imperiu Roman care a existat între secolele al XI-lea și al XVIII-lea. Teritoriul ducatului se desfășura în stânga Rinului, fiind situat între posesiunile electorului de Köln la răsărit și cele ale ducilor de Limburg la apus. stăpânea teritorii pe ambele maluri ale râului Rur, în jurul capitalei, Jülich - fostul castru roman "Iuliacum" - în Renania inferioară. Ducatul s-a unit cu comitatul de Berg de dincolo de Rin în 1423, moment
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
al contelui Balduin al V-lea de Flandra. Balduin i-a acordat lui Dirk Flandra imperială ca apanaj - inclusiv insulele din Frizia apuseană de pe râul Scheldt. Robert a devenit apoi tutore al fiului său vitreg, dobândind controlul asupra insulelor de la răsărit de Scheldt. Robert a reușit să cucerească Kennemerland (teritoriul din nordul Olandei), însă l-a deținut doar pentru scurtă vreme. Ca urmare, Robert era de acum conducător asupra întregii Frizii, atât în dreptul său propriu cât și în cele al lui
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
și în regiunile vecine din Kazahstan. Filmările realizate de amatori arată căderea unei mingi de foc pe cer, urmată la scurt timp de o explozie sonică. Evenimentul a avut loc la ora 09:20 ora Ekaterinburgului, la câteva minute după răsăritul Soarelui la Celeabinsk și cu câteva minute înainte de răsăritul Soarelui la Ekaterinburg. Uneori, obiectul a părut a fi mai luminos decât Soarele care răsărea, iar NASA a confirmat ulterior că bolidul a fost, într-adevăr, mai luminos decât Soarele. Obiectul
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
amatori arată căderea unei mingi de foc pe cer, urmată la scurt timp de o explozie sonică. Evenimentul a avut loc la ora 09:20 ora Ekaterinburgului, la câteva minute după răsăritul Soarelui la Celeabinsk și cu câteva minute înainte de răsăritul Soarelui la Ekaterinburg. Uneori, obiectul a părut a fi mai luminos decât Soarele care răsărea, iar NASA a confirmat ulterior că bolidul a fost, într-adevăr, mai luminos decât Soarele. Obiectul a fost filmat imediat după intrarea în atmosferă de
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
în 1866, Alphonse Daudet amintește, în scrisoarea "Leș Étoiles", de mai multe obiecte cerești, între care și de „leș Trois Rois”, referindu-se la "Centura lui Orion". Peste tot, sintagma "Cei Trei Regi" se referă la Cei trei crai de la răsărit evocați în Evanghelia după Matei (Matei 2, 1-12). Referindu-se la acelasi asterism, Daudet îl numește și „le Râteau” (pronunțat: [lɘʁato]), în română „Grebla”.
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
iar ducele Godefroi a fost capturat. Drept consecință a victoriei sale, lui Dirk al III-lea i s-a permis să își păstreze stăpânirile și să continue perceperea impozitelor. Ulterior, Dirk a reușit în plus să achiziționeze noi pământuri către răsărit din vechile sale domenii, pe seama episcopului de Utrecht. După moartea împăratului Henric al II-lea din 1024, Dirk a acordat sprijinul său pretendentului Conrad al II-lea pentru succesiunea în Regatul Germaniei. După moartea lui Dirk din 1039, armatele imperiale
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
de Sus, ctitorită înainte de anul 1529 de Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești și , ctitorită înainte de anul 1599. Biserica veche din Teiuș este o construcție în stil bazilical, alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, prevăzută la extremitățile de apus și de răsărit cu un turn clopotniță și o absidă semicirculară fără decroș, care constituie altarul. Transformarile făcute în timp bisericii se reflectă în structura construcției. În forma inițială biserica a avut o navă dreptunghiulară (12x7 m) la exterior, un turn clopotniță adosat
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
că ținutul din stânga Dunării unde locuiau slavii, era foarte bogat, plin de pradă din provinciile de la sud de fluviu. Afirmația aceasta ne interesează în mod deosebit, deoarece ea se referă la întreaga țară carpato-dunăreană, deci și la partea ei de răsărit, la aria viitoarei Brăile. Populația de pe aria Brăilei, atestată arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației autohtone pe locul Brăilei în secolele V-XII . În această
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
formațiuni sunt încadrate în noul stat și fiecare din ele e cârmuită de către un dregător al domniei, un pârcălab, având atribuții militare, administrative și judecătorești și o reședință cunoscută. Un asemenea județ a existat sub Basarab I, în partea de răsărit a țării, între județele Râmnicul Sărat, Buzău și Ialomița: a fost județul Brăila al cărui pârcălab și-a avut reședința, în mod firesc, în orașul ce a dat numele sau noii unități administrative. Trebuie relevat că în timp ce marea majoritate a
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
sud decât cea de azi. Spre apus se mărginea cu județele Râmnicul Sărat și Buzău, iar spre miazăzi cu județul Ialomița, a cărui capitală era la Orașul de Floci sau, cum i se spunea mai pe scurt, la Oraș. Înspre răsărit, hotarul îl forma Dunărea Veche, dincolo de care era Dobrogea; „balta” întra deci în întregime în componența județului Brăila. Ori de cîte ori Brăila e pomenită în cronicile moldovenești sau în documentele muntene cunoscute până acum nu i se dă niciodată
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
război, din cauza distrugerilor și prădăciunilor, pentru ca, apoi, să sporească iarăși. Astfel, de pildă, în harta raialei, ridicată de ofițerii ausrtieci în 1789, în timpul războiului ruso - austriaco - turc, găsim numai 35 de sate și siliști. Hotarul raialei Brăilei era format înspre răsărit de albia Dunării Vechi și de Dunăre până la confluența cu Siretul; înspre miazănoapte de albia Siretului până la un punct situat la vest de satul moldovean Sărdarul; spre apus, adică spre Țara Românească, hotarul era o linie conventională, care, pornind de la
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
care aparținea raialei, apoi, pe la vest de satul Osmanul sau Osman-Aga și de satul Tâmpu, ajungea la marele sat de mai târziu Odaia Vizirului, care rămânea în raia, în timp ce cele „Cinci Gorgane” aparțineau Țării Românești, pentru ca de aici, mergând spre răsărit, prin Movila Calului și prin movila satului Cuptoarele, tăind apoi Dunărea, să răspundă la Dunărea Veche, în dreptul satului Boul, care ramânea Țării Românești . Acest hotar n-a rămas însă statornic; turcii au căutat în mai multe rânduri să-și întindă
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
cereale din Numidia, olărie și produse de carne afumată sau sărată din Galia, de exemplu). Începând din secolul al III-lea, lumea romană, deși la adăpostul limesurilor, cu frontierele întărite, a fost, puțin câte puțin, năpădită de popoare venind din răsărit: este începutul marilor invazii. Ostrogoții, hunii, vizigoții s-au succedat pe o rețea rutieră de o calitate excepțională. Acest lucru a permis, prin urmare, accelerarea avansării acestor grupuri de oameni. Drumul roman, care a fost una din cheile expansiunii Imperiului
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Zglăvoaca sau zglăvocul (Cottus gobio) este un pește dulcicol, de 6-10 cm lungime (maximal 20 cm), din familia cotidelor. Poate trăi 10 ani. Este răspândit în centrul și nordul Europei, în bazinul Mării Baltice, Oceanului Arctic și al Mării Negre; spre răsărit nu trece de Urali. În apele României, trăiește în toate râurile repezi de munte: Bistrița cu afluenți, Trotușul cu afluenți, Argeș, Dâmbovița, Olt, Jiu, Crișul Negru, Mureș, Sebeș, etc., coborând și până la Dunăre, în regiunea Porților de Fier. În Republica Moldova
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
(18 - 22 ianuarie 1915) a fost una dintre bătăliile purtate în iarna 1914-1915 pe Frontul de răsărit al Primului Război Mondial, între armata Austro-Ungară și armata Imperiului Rus. Lupta s-a purtat în Bucovina pe valea Bistriței Aurii, în zona Cârlibabei și a cătunului Fluturica. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie a Dublei Monarhii, care a recucerit localitatățile
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
în ofensivă. Bătălia a reprezentat un moment important, deoarece câștigarea ei de către Dubla Monarhie a determinat oprirea avansării armatelor imperiale ruse către Transilvania. Deasemeni a deschis calea pentru reluarea ulterioară a inițiativei strategice în zona de sud a Frontului de răsărit de către austro-ungari, prin intermediul contraofensivei desfășurate de către "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Suplimentar, menținerea controlului coridorului de transport dintre Maramureș și Depresiunea Dornelor de către Austro-Ungaria a făcut posibilă consolidarea ulterioară a importanței militare și strategice a acestuia, prin construirea unei căi ferate de legătură
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca. Gara Cluj, limita nordică a peronului, fontul nordic al str. Căii Ferate, podul feroviar peste Someș, str. Răsăritului până la str. Ecaterina Varga, str. Ecaterina Varga, frontul estic, str. Petrila, frontul sudic de la nr. 14 la 2, Parcul Feroviarilor limita estică, Parcul Feroviarilor limita sudică, malul stâng al Someșului între Str. Deltei și Str. Spitalului, str. Decebal, de la nr.
Ansamblul urban „Centrul istoric al orașului Cluj” () [Corola-website/Science/334946_a_336275]
-
și progresele semnificative în domeniul filosofiei religiei, logicii și metafizicii. Deși de multe ori când se face referire la filosofia medievală, se vorbește doar de gândirea Occidentului acelui timp, Evul Mediu a dat și filosofia bizantină, apărută și dezvoltată în răsărit, în Bizanț. Epoca medievală a fost tratată cu dispreț de umaniștii Renașterii, care au văzut în ea o perioadă 'de mijloc' barbară, între epoca clasică a culturii grecești și romane și "renașterea" culturii clasice. Istoricii moderni consideră că epoca medievală
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]