9,247 matches
-
după moartea scriitoarei). Acest roman prezintă etapele riguros calculate prin care frumoasa și înfumurata Coca-Aimée, fiica cea mică a Lenorei și a lui Doru Hallipa, începe să se impună în înalta societate a Bucureștilor. Locul principal al acțiunii îl constituie sanatoriul doctorului Walter, un refugiu final luxos în care mor în taină cocheta Lenora (de cancer) și industriașul Drăgănescu (de o boală de inimă). Ambițios și dornic de a parveni, tânărul medic Marcel Walter acceptase cu mai mulți ani în urmă
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
medic Marcel Walter acceptase cu mai mulți ani în urmă să devină amantul bătrânei și obezei Salema Efraim, văduva bogată a unui bancher levantin, moștenind la moartea acesteia întreaga ei avere. El organizase în palatul Barodin de pe Șoseaua Kiseleff un sanatoriu de lux pentru tratarea bolilor interne și nervoase ale noilor îmbogățiți. Dezgustat de propriul compromis moral, medicul își suprimă orice pornire sufletească și se căsătorește cu o pacientă (Lenora, fosta soție a moșierului Doru Hallipa, ce se internase acolo în urma
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
de dr. Walter află că are o boală de inimă destul de veche. Zbuciumul său sufletesc îi provoacă primele crize cardiace. După ce încearcă zadarnic să-și salveze căsnicia, deplasându-se în Elveția, George Drăgănescu moare la întoarcerea în țară în același sanatoriu. După ce-și ascunsese mult timp starea de sănătate precară, Lenora începe să se simtă tot mai rău, iar analizele medicale relevă că suferă de cancer uterin într-un stadiu avansat. Boala se agravează rapid în ciuda operațiilor și a unui
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Spania după aproape treizeci și opt ani de exil. María, cu toate acestea, suferea de maladia Alzheimer și nu a putut să-și recunoască nici măcar pe cei mai apropiați prieteni. Ea a petrecut ultimii săi ani de viață într-un sanatoriu montan din apropierea Madridului. A murit la 13 decembrie 1988 și este înmormântata în cimitirul de la Majadahonda, aflat în apropiere de Madrid. Pe piatră ei funerară se află cuvintele scrise de către soțul ei: „Esta mañana, amor, tenemos veinte años” (În această
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
din Polonia, a folosit acest local până în anul 1924. Casa aceasta fusese în trecut, în anii 1880-anii 1890 sediul teatrului de amatori sau „teatrului-tabacheră” Sekretarev („Sekretariovka”), unde în 1881 și-a făcut debutul însuși Stanislavski. Ulterior ea a găzduit un sanatoriu. Redeschiderea festivă a teatrului-studiou a avut loc în data de 8 octombrie 1918 printr-o „seară de lucrări de studiou” în regia lui Vahtangov, care a cuprins piesele „Sora cea mare” de Shalom Ash, „Incendiu” de I.L.Peretz, „Soare” de
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
eficiente”, care schimbă retroactiv realitatea. După un asemenea vis, noua realitate devine singura realitate pentru toți cei din jur, singurul care-și amintește realitatea anterioară fiind George. Abuzul de medicamente atrage atenția autorităților, care îl amenință cu internarea într-un sanatoriu în cazul în care nu urmează un tratament sub supravegherea unui psihiatru. George începe să participe la ședințele unui psihiatru ambițios, care desfășoară cercetări în domeniul somnului, pe nume William Haber. Deși la început crede că are de-a face
Sfâșierea cerului () [Corola-website/Science/332738_a_334067]
-
care sunt situate în apropiere de întreprinderi industriale, noduri de cale ferată, strcturi hidrotehnice, întreprinderi de producere și prelucrare a producției agricole, precum și localități pe teritoriul cărora se află instituții de învățământ mediu special și superior, instituții de cercetare științifică, sanatorii și alte centre curativ-reabilitative, care dispun de un fond locativ de stat și o populație mai mare de 2 mii de locuitori, dintre care cel puțin două treimi sunt muncitori, persoane în serviciu (militar, de stat) și familiile lor. Ca
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
și cu o istorie bogată. Din spusele localnicilor, după Cantacuzino, conacul a fost proprietatea unui oarecare conte german Scheider sau Schleder. În perioada postbelică, complexul de clădiri cu parc a servit ca orfelinat, azil de bătrâni, casă de odihnă și sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Conacul a fost loc de filmări pentru unele scene din filmul "Lăutarii". În prezent, monumentul se află în stare de degradare avansată; unii pereți ai clădiri principale sunt ruinați. Este în proprietate privată, la balanța Universității
Conacul familiei Cantacuzino din Poiana () [Corola-website/Science/333779_a_335108]
-
intervenții și clădirea conacului, iar acareturile inițiale și alte elemente arhitecturale din parc au fost demolate. Totuși, complexul de la Țaul este cel mai bine păstrat dintre conacele de la începutul sec. al XX-lea. În 1980 aici începe să activeze un sanatoriu care trata bolile reumatice și ale aparatului locomotor, care în prezent și-a sistat activitatea. În anul 2013, conacul și parcul adiacent au trecut în gestiunea administrației publice locale, iar în luna iulie a aceluiași a început proiectul de renovare
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
specii de arbori, arbuști și liane, dintre care peste 100 de forme sunt exotice. O mare parte din parc a rămas în patrimoniul Colegiului agricol, care se află în subordinea Ministerului Agriculturii. În 2003 toată suprafața parcului a fost transmisă Sanatoriului preventoriu de bază „Constructorul” aflat în gestiunea Ministerului Mediului.
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
sunt încununate cu atice și balustradă. Rezaliții sunt evidențiați clar. Parțial sau păstrat: îngrădirea metalică a terasei sudice, iar în interior parchetul și rozetele de pe tavan. De-a lungul istoriei complexul din Cubolta a suferit mari schimbări. Fiind transformat în sanatoriu, el a pierdut mai multe elemente din compoziția sa inițială. Au dispărut un șir întreg de construcții gospodărești: gardul din metal forjat, porțile de la intrare, având un ornament bogat, un anumit număr de sculpturi din parc. O parte din sculpturi
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
clădiri răspândite [care] sunt vopsite într-un galben distinctiv și pe care se cațără vița de vie", el este și un celebru loc de luat masa în centrul istoric al orașului Capri. Medicul britanic George Sidney Clark a înființat un sanatoriu în 1845, transformându-l în 1861 în . "Qui si sana" înseamnă "aici se vindecă" în limba italiană. Hotelul conține 148 de camere. Există opt săli de conferințe, dintre care una poate găzdui până la 500 de persoane. Restaurantul "La Colombaia" servește
Grand Hotel Quisisana () [Corola-website/Science/333151_a_334480]
-
19 decembrie 1889, Sucha, lângă Żywiec — d. 19 octombrie 1958, Liszki, lângă Cracovia) a fost un preot, militant social și alpinist de origine poloneză. În anii 1912-1914 a studiat la Universitatea din Innsbruck. Din 1917 a slujit în calitate de capelan la sanatoriul Crucii Roșii din Zakopane. În 1924 a devenit șeful Păzii Voluntare Montane din Zakopane. Între anii 1934-1939 a activat ca capelanul președintelui Republicii Polone, Ignacy Mościcki. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost internat în România, unde ca
Jan Humpola () [Corola-website/Science/333344_a_334673]
-
a anunțat că se retrage din activitate, din considerente medicale. După ce s-a pensionat în 2001, a început să se plângă de o slăbiciune avansată și de neputința de a-și mai simți corpul. El a fost internat la un sanatoriu din Praga până la moartea sa. Ulterior, el a fost diagnosticat cu o formă de boală demielinizantă, care a fost suspectat că ar fi sindromul Guillain-Barré sau scleroză multiplă. Acolo el a contractat o bronhopneumonie, care i-a înrăutățit starea de
Zdeněk Miler () [Corola-website/Science/334823_a_336152]
-
cu o formă de boală demielinizantă, care a fost suspectat că ar fi sindromul Guillain-Barré sau scleroză multiplă. Acolo el a contractat o bronhopneumonie, care i-a înrăutățit starea de sănătate. La 30 noiembrie 2011 Zdeněk Miler a murit la sanatoriu în urma unui stop cardiac cauzat de bronhopneumonie, cu doar două luni înainte de a împlini vârsta de 91 de ani. În ultimii 10 ani ai vieții sale, el a trăit într-un sanatoriu de lângă Praga. Aranjamentele de înmormântare au fost făcute
Zdeněk Miler () [Corola-website/Science/334823_a_336152]
-
30 noiembrie 2011 Zdeněk Miler a murit la sanatoriu în urma unui stop cardiac cauzat de bronhopneumonie, cu doar două luni înainte de a împlini vârsta de 91 de ani. În ultimii 10 ani ai vieții sale, el a trăit într-un sanatoriu de lângă Praga. Aranjamentele de înmormântare au fost făcute chiar de Miler. Descriind înmormântarea lui, Dicționarul Ceh preciza: „Miler a fost înmormântat într-un mormânt obișnuit, în conformitate cu obiceiul ceh contemporan, la Cimitirul Sf. Marx din afara orașului, pe 29 decembrie”. Miler a
Zdeněk Miler () [Corola-website/Science/334823_a_336152]
-
financiar cercetări privind acest trecut, Astfel, ea a contribuit la cercetarea și descoperirea unor importante rămășițe străvechi în castrul de la Bumbești Jiu și în ruinele din localitatea Telești. Arethia Tătărescu, împreună cu Gheorghe Tătărescu, s au ocupat și de construirea unui sanatoriu de boli pulmonare la Suseni - Dobrița a cărui piatră fundamentală a fost pusă în ziua de 02 august 1936, dată la care au fost inaugurate câteva pavilioane ale Spitalului din Târgu Jiu condus de doctorul Nicolae Hasnaș. Arethia Tătărescu a
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
speciale della giuria (Premiul special al juriului). Acțiunea filmului, o adaptare liberă după opera literară a lui Max Blecher, are loc în anul 1937, când Emanuel, un tânăr de douăzeci de ani, bolnav de tuberculoză osoasă, se internează într-un sanatoriu de pe malul mării. Din distribuție fac parte actorii Lucian Teodor Rus, Ivana Mladenovic, Ilinca Hărnuț, Șerban Pavlu, Marian Olteanu, Alexandru Dabija, Dana Voicu, Fernando Klabin, Adina Cristescu. ICR Berlin s-a implicat activ în susținerea prezenței românești în cadrul festivalului de la
Filme românești în Festivaluri Internaționale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104285_a_105577]
-
are loc în anul 1937 când Emanuel, un alter-ego al tânărului scriitor din România perioadei interbelice Max Blecher, care și-a petrecut ultimii zece din cei douăzeci și opt de ani ai vieții măcinat de o boală incurabilă, se internează într-un sanatoriu de pe malul mării. Pofta de viață există invers proporțională cu dezastrul fizic al trupului. Această estetică a suferinței este contrabalansată de un umanism covârșitor, o nostalgie absolută și de refuzul obstinat al personajelor de a-și abandona spiritul, la fel de puternic
Pe marile ecrane puteți viziona by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104360_a_105652]
-
de poet simbolist. Devine suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului, ajunge copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 este ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează. În 1914 se internează la sanatoriul de boli nervoase “Dr. Mărgăritescu” din București. În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul ‘Plumb’. În timpul războiului, în octombrie 1916, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare
George Bacovia, esența SIMBOLISMULUI românesc - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102139_a_103431]
-
CPU) Pentru furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu, respectiv îngrijiri paliative la domiciliu utilizarea cardului național de asigurări sociale de sănătate se face în fiecare zi în care se acordă îngrijiri. În asistența medicală de reabilitare medicală și recuperare, în sanatorii și preventorii cardul se utilizeaza la internare și externare. Pentru dispozitive medicale, este necesară utilizarea cardului de sănătate dacă dispozitivul medical se ridică de către beneficiar de la sediul lucrativ/punctul de lucru al furnizorului de dispozitive medicale. În situația în care
Cardul de sănătate. Reglementări privin utilizarea acestuia, începând cu data de 1 mai 2015 by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102170_a_103462]
-
lui Hoffmann a devenit în cele din urmă mai sobru și mai abstract și s-a limitat tot mai mult la structuri funcționale și la articole casnice. În 1906 Hoffmann a construit prima sa mare clădire la marginea orașului Viena, Sanatoriul Purkersdorf. Prin comparație cu Casa Moser, cu acoperișul său rusticizat, clădirea sanatoriului a fost un pas mare spre abstractizare și o îndepărtare de istoricism și de tradiționalismul mișcării Arts and Crafts. Acest proiect a servit ca un important precedent și
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
abstract și s-a limitat tot mai mult la structuri funcționale și la articole casnice. În 1906 Hoffmann a construit prima sa mare clădire la marginea orașului Viena, Sanatoriul Purkersdorf. Prin comparație cu Casa Moser, cu acoperișul său rusticizat, clădirea sanatoriului a fost un pas mare spre abstractizare și o îndepărtare de istoricism și de tradiționalismul mișcării Arts and Crafts. Acest proiect a servit ca un important precedent și o sursă de inspirație pentru arhitectura modernă, care s-a dezvoltat în
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
27 ani, în 1892, și-a deschis propriul său birou de arhitectură. La început a proiectat mai ales blocuri de apartamente, case de locuit și magazine. S-a făcut cunoscut, printre altele, prin proiectul clădirii Comitetului Comercianților din Viena și sanatoriul acestuia de pe Peter-Jordan-Straße. În 1909, împreună cu Alexander Neumann (1861-1947) a întemeiat un birou de arhitectură care a devenit unul din cele mai însemnate din Viena. În afară de construcția de vile, reședințe și palate, biroul a devenit specializat în construcția de bănci
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
și ajungând de acolo în Elveția la începutul lunii decembrie 1944. Mama Évei a recuperat jurnalul Evei la întoarcerea sa după război publicandu-l la Budapesta în 1948. Apoi, Ágnes s-a îmbolnăvit psihic și s-a sinucis într-un sanatoriu în 1951. Béla Zsolt a publicat în 1946 românul autobiografic " Noua valize" despre fugă să din ghetou. A murit în 1949, la Budapesta.
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]