10,694 matches
-
7 km de localitatea Teaca. Drumul județean DJ 162, aflat în modernizare, care trece prin localitate face legătura între localitățile Teaca, Stupini și Sânmihaiu de Câmpie. “În partea de nord-est a Câmpiei Transilvane înconjurat de dealurile domoale, cu căciuli de stejar și plete de pajiști înflorite, într-un amfiteatru natural își duce existența-i milenara satul Archiud.” - asa începea articolul ,Din viața Parohiilor„ dintr-un ziar local din anul 1980, articol semnat de către preotul Blaga Vasile. Un foarte scurt istoric al
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
canal are, în principal, rolul de colector al apelor superficiale și a celor provenite din zona piemontană și câmpia înaltă. În el își varsă apele și cele două pârâuri ale Cefei. În trecut, câmpia înaltă era acoperită cu păduri de stejar, cer, gârniță și gorun, dar și alte foioase ca ulm, frasin în alternanță cu pajiști stepice. În urma defrișării lor, astăzi au rămas doar trupuri de pădure. Faptul că pădurile au deținut cu secole în urmă suprafețe întinse este pus în
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
continentală, cu temperatura medie anuală cuprinsă între 5 și 6 grade, cu o maximă termică în iulie și o minimă în ianuarie, ce oferă condiții propice locuirii acestor meleaguri. Vegetația naturală e dominată de foioasele din primul etaj de altitudine (stejar, fag, carpen, alun) iar la pește 1.200 m altitudine se află coniferele (molid, brad). Una din cele mai frumoase podoabe florale o constituie rezervatia naturală "Poiana cu narcise de pe Șesul Văii Budacului" situată la sud-est de pădurea de stejari
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
stejar, fag, carpen, alun) iar la pește 1.200 m altitudine se află coniferele (molid, brad). Una din cele mai frumoase podoabe florale o constituie rezervatia naturală "Poiana cu narcise de pe Șesul Văii Budacului" situată la sud-est de pădurea de stejari din Șesul Orheiului. Fauna e renumită prin speciile de valoare cinegetica, printre care: ursul carpatin, cerbul carpatin, mistrețul, căpriorul, lupul, vulpea, cocosul de munte etc. În fiecare din cele trei sate (Satu Nou, Petriș și Orheiu-Bistriței) există câte o biserică
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
specifice zonei: agricultura bazată pe cultură plantelor și creșterea animalelor, industrializarea cărnii (în satul Orheiu Bistriței se află și al doile cel mai mare abator din Ardeal), debitarea și prelucrarea lemnului În teritoriul administrativ al comunei există o pădure de stejar situată în șesul localității Orheiu-Bistriței - unde crește floarea “Laleaua pestrița” ("Fritillaria meleagris") - specie ocrotita de lege - fiind considerată monument al naturii. În cinstea acestei flori și pentru protejarea ei, după terminarea perioadei de vegetație (10 aprilie- 5 mai), în a
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Există o climă temperată cu precipitații periodice, din ploi și zăpezi, vegetația fiind abundentă atunci când primăvara și vara nu sunt secetoase. Pe dealuri, în afara cultivării cerealelor și al ierburilor, cresc păduri de foioase, predominând fagul, mesteacănul, carpenul și mai rar stejarul, la înalțimi de 350-400 m, iar ca arbust alunul. Începând de la cota 800-1650 predomină rășinoasele ca molid și brad, iar ca o raritate tisa în special în muntele și mutarea oilor Baicu-munte al poienarilor în granița cu Maramureșul. Și fauna
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
dar prin osteneala preotului Gheorghe Hadârcă venit din Basarabia, cel care a fost și primul învățător din sat titularizat, din anul 1893. Pitorească era fosta bisericuță din bârne de pe Vale. Din descrierile contemporanilor, aceasta era construită într-un pâlc de stejari retezați și care au ținut loc de furci, masa altarului fiind construită dintr-un stejar foarte gros, retezat la înălțimea de un metru, iar podeala făcută din scândură cioplită cu barda, era la distanță de o jumătate de metru de
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
învățător din sat titularizat, din anul 1893. Pitorească era fosta bisericuță din bârne de pe Vale. Din descrierile contemporanilor, aceasta era construită într-un pâlc de stejari retezați și care au ținut loc de furci, masa altarului fiind construită dintr-un stejar foarte gros, retezat la înălțimea de un metru, iar podeala făcută din scândură cioplită cu barda, era la distanță de o jumătate de metru de pământ, astfel că dedesubt era gol, copiii din sat căutând ouăle găinilor care cuibăreau sub
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
înălțimea de un metru, iar podeala făcută din scândură cioplită cu barda, era la distanță de o jumătate de metru de pământ, astfel că dedesubt era gol, copiii din sat căutând ouăle găinilor care cuibăreau sub biserică. Ușa era din stejar cioplit din bardă, ferecată în fier forjat la covălie, geamurile erau din ochiuri mici de sticlă fără toc, unse direct în perete, iar acoperișul era din paie și stuf, în fiecare primăvară, înainte de Paște, tinerii din sat, flăcăi și fete
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
de Sus, trecând prin Șoimuș. Văzând că biserica cea veche este șubredă, la inițiativa notarului Ioan Baciu, locuitorii satului au adunat piatră și au ars cărămidă pentru a construi o biserică nouă. Biserica veche a fost construită din lemn de stejar și de brad și se afla peste pârâu, pe parcela cu nr. topografic 107. A fost demolată în zilele de 21 și 22 iunie 1880, pentru că era în starea jalnică de a se prăbuși, având o vechime de 166 de
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
de ani. Materialele rezultate din demolare au fost vândute parohiei din Friș (Lunca), care au fost folosite la construirea unei biserici noi. Atunci parohia din Lunca a fost administrată de preotul Ioan Baciu, originar din Șoimuș. De pe bârnele vechi de stejar s-au putut descifra următoarele inscripții: "„S-a clădit în anul 1714.“, „Această biserică s-a reparat în anul 1775“ și „Clopotul s-a făcut în anul 1859“". Începând din anul 1884, Șoimușul devine locul celor mai îndrăznețe acțiuni culturale
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
cuvânt hotărâtor și poruncește ca de îndată corjăuțenii să-și ridice biserica. Aceștia, în mare grabă, desfac biserica și în timpul nopții o transportă la Corjăuți, unde o reclădesc. Temelia și soclul acestei biserici sunt din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul inițial din draniță care deteriorându-se a fost înlocuit cu tablă neagră. Din cele relatate rezultă că această biserică este ctitoria familiei Bașotă din Pomîrla. Ca formă arhitecturală această biserică face parte din tipul bisericilor de lemn moldovenești
Corjăuți, Botoșani () [Corola-website/Science/300904_a_302233]
-
Strâmbei și a râului Fiad ,precum și alte izvoare din munți; Telcișorul izvoraște de pe versantul sudic al munților Rodnei și adună în avale o serie de pâraie că: V.Nisipului, V.Seacă, V.Poienii, V.Luștii,V.Tisei, V.Prisăcele, V.Stejarului și foarte aproape de vărsarea în Sălăuta celebra Vale a lui Stan zisă și Valea Dragostei. Localitatea Telciu dispune de o mare întindere montană și deluroasa Păduri de foioase, conifere, pășuni, fânețe, floristica. Fauna este reprezentată de câteva exponate de urși
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
O enumerare a dealurilor și văilor Comunei Telciu se găsește în cartea lui Simion Retegan, „Satele năsăudene la mijlocul secolului al XIX-lea” (2002). Ele sunt prezentate astfel: „10. Ridu: Pe Cruci; Sdiabu Popii; Staniștea; Între Ponoare; Ratu Stagarului (azi, al Stejarului, n.n.). 11. Ridu Trestea: Pe Față și În Fund. 12. Ridu Valia Stagarului (azi a Stejarului, n.n.): Ceita. 13. Ridu Capu Câmpului: Lunca lui Niag, Coasta Stagarului (azi a Stejarului, n.n.), Sdiabu Carpanului, Zapozile cele Mari. 14. Ridu Pe Valia
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
năsăudene la mijlocul secolului al XIX-lea” (2002). Ele sunt prezentate astfel: „10. Ridu: Pe Cruci; Sdiabu Popii; Staniștea; Între Ponoare; Ratu Stagarului (azi, al Stejarului, n.n.). 11. Ridu Trestea: Pe Față și În Fund. 12. Ridu Valia Stagarului (azi a Stejarului, n.n.): Ceita. 13. Ridu Capu Câmpului: Lunca lui Niag, Coasta Stagarului (azi a Stejarului, n.n.), Sdiabu Carpanului, Zapozile cele Mari. 14. Ridu Pe Valia Poienii: În Dos și În Față, Plopci cu Varvu. 15. Ridu: Pe Lunca; Leurda; Lazuletu; Lunca
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
Cruci; Sdiabu Popii; Staniștea; Între Ponoare; Ratu Stagarului (azi, al Stejarului, n.n.). 11. Ridu Trestea: Pe Față și În Fund. 12. Ridu Valia Stagarului (azi a Stejarului, n.n.): Ceita. 13. Ridu Capu Câmpului: Lunca lui Niag, Coasta Stagarului (azi a Stejarului, n.n.), Sdiabu Carpanului, Zapozile cele Mari. 14. Ridu Pe Valia Poienii: În Dos și În Față, Plopci cu Varvu. 15. Ridu: Pe Lunca; Leurda; Lazuletu; Lunca Bratae; Valea Cinii cu Dosu și Față; Lunca Rusului; În Laz; La Preluca Ursului
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
1977 se impune în peisajul comunei prezența lacului de acumulare de pe râul Prut în a cărui zonă adiacenta este situată și comuna Manoleasa. Vegetatia este reprezentata prin mici ochiuri de stepă destinate în general pășunilor și pâlcuri de pădure (de: stejar, cireș, soc, tei, arțar, frasin etc.).Vegetația intra zonală este reprezentată prin mici areale cu specii halofile și hidrofile. Fauna reflectă caracteristicile zonei de interferență a elementelor central-europene cu cele asiatice. Sub raport economic o importanță mai mare prezintă: căprioara
Comuna Manoleasa, Botoșani () [Corola-website/Science/300916_a_302245]
-
3,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. În comuna Păltiniș se află cel mai pur zăcământ de gips din Europa iar zăcământul ar putea fi exploatat continuu timp de peste 100 de ani, potrivit autorităților locale. Un grup de stejari seculari (datând din circa secolul XV) se găsește în pădurea Teioasa, la aproximativ 3 km NV de Păltiniș. Original, grupul era compus din patru stejari. Stejarii formau un dreptunghi cu colțurile indicând aproximativ principalele puncte cardinale (N, S, E, V
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
putea fi exploatat continuu timp de peste 100 de ani, potrivit autorităților locale. Un grup de stejari seculari (datând din circa secolul XV) se găsește în pădurea Teioasa, la aproximativ 3 km NV de Păltiniș. Original, grupul era compus din patru stejari. Stejarii formau un dreptunghi cu colțurile indicând aproximativ principalele puncte cardinale (N, S, E, V). Trei din acești stejari existau încă în 2013; cel de al patrulea există încă în 1999, dar a fost înlăturat mai tarziu, probabil datorită bolii
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
fi exploatat continuu timp de peste 100 de ani, potrivit autorităților locale. Un grup de stejari seculari (datând din circa secolul XV) se găsește în pădurea Teioasa, la aproximativ 3 km NV de Păltiniș. Original, grupul era compus din patru stejari. Stejarii formau un dreptunghi cu colțurile indicând aproximativ principalele puncte cardinale (N, S, E, V). Trei din acești stejari existau încă în 2013; cel de al patrulea există încă în 1999, dar a fost înlăturat mai tarziu, probabil datorită bolii. Stejarii
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
circa secolul XV) se găsește în pădurea Teioasa, la aproximativ 3 km NV de Păltiniș. Original, grupul era compus din patru stejari. Stejarii formau un dreptunghi cu colțurile indicând aproximativ principalele puncte cardinale (N, S, E, V). Trei din acești stejari existau încă în 2013; cel de al patrulea există încă în 1999, dar a fost înlăturat mai tarziu, probabil datorită bolii. Stejarii au cel putin 30 metri înălțime. Stejarii sunt cunoscuți în împrejurime că "Stejarii lui Ștefan cel Mare". Arborii
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
Stejarii formau un dreptunghi cu colțurile indicând aproximativ principalele puncte cardinale (N, S, E, V). Trei din acești stejari existau încă în 2013; cel de al patrulea există încă în 1999, dar a fost înlăturat mai tarziu, probabil datorită bolii. Stejarii au cel putin 30 metri înălțime. Stejarii sunt cunoscuți în împrejurime că "Stejarii lui Ștefan cel Mare". Arborii marchează aproximativ jumătatea drumului între Suceava (Scaunul de domnie al lui Ștefan) și Cetatea Hotin (acum Kamianets-Podilskyi, Ucraina). Cetatea Hotin era cea
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
aproximativ principalele puncte cardinale (N, S, E, V). Trei din acești stejari existau încă în 2013; cel de al patrulea există încă în 1999, dar a fost înlăturat mai tarziu, probabil datorită bolii. Stejarii au cel putin 30 metri înălțime. Stejarii sunt cunoscuți în împrejurime că "Stejarii lui Ștefan cel Mare". Arborii marchează aproximativ jumătatea drumului între Suceava (Scaunul de domnie al lui Ștefan) și Cetatea Hotin (acum Kamianets-Podilskyi, Ucraina). Cetatea Hotin era cea mai puternică fortăreața la granița de nord
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
E, V). Trei din acești stejari existau încă în 2013; cel de al patrulea există încă în 1999, dar a fost înlăturat mai tarziu, probabil datorită bolii. Stejarii au cel putin 30 metri înălțime. Stejarii sunt cunoscuți în împrejurime că "Stejarii lui Ștefan cel Mare". Arborii marchează aproximativ jumătatea drumului între Suceava (Scaunul de domnie al lui Ștefan) și Cetatea Hotin (acum Kamianets-Podilskyi, Ucraina). Cetatea Hotin era cea mai puternică fortăreața la granița de nord în Moldova medievală. Legendă locală povestește
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
de nord în Moldova medievală. Legendă locală povestește că Ștefan cel Mare a făcut popas cel putin o dată în acest loc; într-una din ocazii, patru ghinde au fost îngropate la "colțurile mesei lui Ștefan", din care ghinde au răsărit stejarii.
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]