10,586 matches
-
iuți. Omul își vede de treaba lui, strecoară mai departe apa tulbure a râului prin pânza rară a crâsnicului. Mă întreb ce o fi fost râul ăsta când încă nu era râu? O fi fost o rigolă prin care se strecura apa de ploaie când ploua? Pe frunte mi-au căzut câteva picături. Am coborât podul arcuit să mă adăpostesc sub el. Pescarul unui singur pește s-a retras sub ramurile unui arin. Râul plescăie sub picurii de ploaie. No man
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
profund, nesfârșit, sosit din depărtări nebănuite. Turiștii "Doar în muzee e mai multă răcoare și în beciuri adânci săpate în piatră" Ușa încăperii, proaspăt vopsită în alb imaculat, era larg deschisă și soarele pătrundea discret luminând cu razele-i jucăușe, strecurate printre frunzele mișcătoare ale copacilor, rafturile pline de cărți ale bibliotecii. În apropierea clădirii, cufundată parcă într-o liniște desăvârșită, șerpuia neobosit râul tumultuos. Bibliotecara, femeie trecută puțin de vârsta tinereții depline, aștepta privind abătută crestele înalte ale munților. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
n-avea însă timp să răspundă nici la saluturile cunoscuților, ca om respectat ce era pentru munca pe care o făcea și o făcea totdeauna dezinteresat, cu zâmbetul pe buze. Tot udând și săpând mici rigole prin care apa se strecura la rădăcinile plantelor aici, arătăm că domnul A nu era un gospodar oarecare, primăvara avea grijă să întindă pe terenul din fața blocului, pe care-l vom numi grădiniță, un strat gros de pământ negru, adus în găleți grele dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de mii de kilometri de mers fără rost. La o poartă, pe caldarâmul cald, un câine dormita cu capul pe labele mari, negre. Am pășit pe lângă el fără teamă; n-a deschis ochii, n-a lătrat, mai departe drumul se strecura printre pete neuniforme de umbră și lumină. Căldura de vară se țesea în șiruri galbene, tremurate, aveam senzația că nu peste mult timp o fata morgana se va înfățișa la capătul străzii. Casa pe care o căutam era una dărăpănată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de la căpătâiul celui ucis, susținută de muzica dramatică. în roman, veghea în râpă a lui Gheorghiță are atributele unei probe inițiatice, topografia locului putând fi asimilată grotei și metaforic, unei recluziuni simbolice „Flăcăul nu înțelegea din toate decât o frică strecurată din pământ în el și începu să vorbească cu cânele și cu calul, adresându-le cuvinte fără noimă”. Gheorghiță din film, a cărui interpretare lasă de dorit, țipă, tremură ca un copil, speriat de pași iluzorii. Ritualul înmormântării (mai puțin
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
siguranța statului și am să-l raportez la șef că se ocupă cu astfel de lucruri. S-a înroșit musafirul nostru, a bâlbâit câteva cuvinte neânțelese, vecinul meu prezentându-mă ca fost colonel de securitate, iar Untulescu nostru s-a strecurat printre uși, dispărând pe șest. Iată cum se nasc poveștile de diversiune , cum sunt colportate și difuzate de la om la om,ajungând la posturile de informare, dar de fapt erau "dezinformare" a maselor populare, care, nefiind în cunoștință de cauză
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
gară singuri, trăiam încă sentimentul acela de spaimă, ne tot uitam spre ușă să nu vină mortul lui Nicu, cu cuțitul în spate. Pe mine mă tot încerca râsul, amintindu-mi cum am venit și cum olteanul meu se tot strecura mereu în față la 2-3 metri, în caz că ne urmărea cineva, eu să fiu primul care să cad prizonier. De fapt eu eram și mai vechi în armată, mai trecusem prin astfel de situații pe muchie de cuțit, nici nu-mi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nevoie de o monarhie puternică și liberă, lipsită de obligații față de oricare dintre partidele politice. Cu atât mai mult, aprecia el, monarhia, trebuia să fie ferită de "influențele dosnice și interesate, prin mijlocirea cărora, guvernul de astăzi s-a putut strecura în chip rușinos la cârma țării"651. Atacul liderului georgist era orientat spre camarila din jurul regelui 652, căreia noul guvern îi era îndatorat, la fel cum era îndatorat și unor puteri străine, compromițând astfel noțiunea de independență a statului național
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
linia tradițiilor liberale [...] PNL conștient de tradițiile glorioase al căror fir l-a reluat acțiunea noastră rămâne în mijlocul frământărilor și al nesiguranței generale stânca nezdruncinată a năzuințelor de astăzi și a înfăptuirilor de mâine [...] Pe potecile oportunismului mulți se pot strecura spre onoruri și demnități trecătoare, pe drumul greu, dar drept, pe care mergem, ne stau însă călăuză și țintă onoarea și demnitatea înaintașilor noștri. Organizarea generală a partidului Raportul d-lui Dimitrie Cioc fost prefect și deputat ( județul Teleorman) Comisiunea
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
fruntea sus și luptăm înainte cu neînfrântă hotărâre. Luptăm împotriva guvernului Duca pentru că nu este vrednic de numele Partidului Național Liberal. Marii noștri conducători au știut întotdeauna să vorbească țării cu încredere și străinătății cu mândrie. Acest guvern s-a strecurat la putere în chip rușinos, cu ajutorul mijlocitorilor necinstiți care au ridicat un zid între rege și țară. Nu de acum, ci de doi ani am făcut să se audă un strigăt de prevestire. El nu a fost ascultat. Acum târgul
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de o mișcare națională [...] Au primit cârmuirea în astfel de împrejurări, încât viața primului-ministru n-a putut fi asigurată. Au primit puterea, nu prin izbânda capacității și a devotamentului lor pentru țară, ci prin umilință și prin tranzacție. [...] s-au strecurat la cârmă printr-o politică de compromisuri și de sărut mâna. Dar mă veți întreba, ce este acest sistem despre care vă vorbesc, ce sunt aceste metode împotriva cărora [...] ne ridicasem cu atâta hotărâre. Care sunt acești adversari invizibili, împotriva
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pe aerodromul Popești-Leordeni s-au opus fără încetare aviației germane. În dimineața zilei de 25 august încă mai așteptam ordinele, legăturile cu Înaltul Comandament fiind întrerupte. În acea dimineață, spre ora 9, o mașină a reușit, în ciuda bombardamentelor, să se strecoare și să ajungă la aerodrom. În mașină se aflau generalul Ermil Gheorghiu, noul ministru al Aerului, însoțit de D-l Rică Georgescu, noul secretar general al Ministerului Economiei Naționale. Mașina venea de la Palatul Regal, în subsolul căruia avea loc ședința
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în parte de frig. Mi s-a părut că mi-a apreciat gestul căci mi-a mulțumit călduros. Astfel echipat, colonelul, ajutat de personalul avionului, a intrat cu capul înainte prin trapă, trăgând apoi restul corpului și reușind să se strecoare și să se întindă în lungul fuselajului. Placa de închidere a fost așezată la loc și s-au strâns cele patru șuruburi. Motorul a fost pus în funcțiune, apoi cockpit-ul a fost închis. Un ultim salut din partea lui Bâzu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
relieful în această parte a Europei este foarte variat, atât în Austria, cât și în Germania, pe hartă aveam marcate destule terenuri de aviație ce puteau fi folosite. Și cum vremea se arăta destul de frumoasă și calmă, puteam să mă strecor pe firul văilor și cât mai aproape de punctele de concentrare a prizonierilor. IPS mă asculta cu atenție și-mi arăta toată încrederea în ceea ce aveam de făcut și, cunoscându-mă, mă asigura că voi avea desigur satisfacții, oricum cauza pentru
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mare măsură istoria, atât internă cât și pe plan extern, îmi provoca vădite îndoieli. Voi avea desigur ocazia să vorbesc încă mult despre acest subiect. Optimismul meu, bazat pe marea mea credință, lua naștere, așadar, din ce în ce mai mult și mi se strecura în suflet o doză de încredere, de liniște, de curaj. Adevărul este că nu mai trăisem vreodată o asemenea situație. Am trecut prin momente foarte grele, dificile, dramatice, dar recunosc că totul depindea de mine, de inițiativa și hotărârile mele
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
desfac: un pulover gros de lână gri, pachete de biscuiți, pachete de țigări "Naționale" românești, două pachete de lame de ras și nu mai știu încă ce, în schimb, nicio scrisoare, nici un rând. Bineînțeles că o liniște totuși mi se strecură în suflet, deci se știe acum de mine, trebuie să am răbdare, totul se va aranja. Am luat un pachet de țigări și am oferit tuturor. Țigări proaste, recunosc, dar acum îmi făceau plăcere. Și apoi erau dovada indiscutabilă că
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
populară. Realizez imediat că sunt culcat pe o masă, mă debarasez de toate lucrurile puse pe mine și cobor. Rămas numai în haine, am resimțit din nou frigul și am reînceput să clănțăn. Dar o rază de speranță mi se strecură în suflet: în sfârșit misterul se va desluși. Începea să se crape de ziuă, parcă începeam să disting geamurile. Îmi dau seama de direcția ușii și mă îndrept spre ea. În adevăr se deschide și o siluetă apare în prag
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sală pe la etajul doi, cu scenă și cortină (albastră) adevărate, unde țin minte că s-a cântat romanța lâncedă și siropos melancolică Santa Lucia de Tosti. Spre deosebire de Strada Călugărițelor, în Kogălniceanu toți copiii eram români și cineva chiar ne-a strecurat în suflet un dram de șovinism, învățându-ne să strigăm în cor „ungur bungur țap în cur“ - „să nu te mai prind în gură cu porcăria asta, că te stâlcesc“, mă amenința tata. Când, într-o bună zi, „șeful“ a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
astfel atacați și spre necazul părinților mei, care nu izbuteau să-și disciplineze impertinenta odraslă nici cu vorba bună, nici prin metoda contondentă. Mai mărișor ceva, am învățat și să-mi programez „naivitățile“. Eram elev de școală primară deja, când - strecurându-mă nebăgat în seamă printre invitații noștri (de obicei, îmi era interzis accesul) - am pus tam-nesam întrebarea: „Tată, ce-i aia adulter?“ A urmat o palmă zdravănă și un „marș afară!“ dintre cele mai dureroase. Mi s-a întâmplat chiar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era mascat din loc în loc de mari tufe de soc, grele de inflorescențele lor albe ca bulgării de zăpadă, de ciorchinele lor vinete apoi, iar la poalele lui năpădeau primăvara ghioceii, viorelele, lăcrămioarele și prosperau fragii (toată această vegetație joasă se strecura poate, pe sub gard, de la vecinul care o îngrijea cu sistemă). Mai puțin paradiziacă decât cea din Călugărițelor mi se părea această grădină, fie pentru că era pusă la punct și deci lipsită de mister, fie că eu mai crescusem și veneam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
erotice, în schimb cu escapade clandestine. Mă aventuram, fără știrea părinților, până în Piața Unirii, unde, în incinta palatului Bánffy (vestit monument baroc), se înghesuia, uzurpându-i curtea, cinematograful Corso și, profitând de pauza care era pe atunci de rigoare, mă strecuram înăuntru și rămâneam apoi, în continuare, să văd și jumătatea primă a filmului și chiar încă o dată partea a doua. Tatăl meu n-a fost niciodată amator de cinematograf, în schimb mama cunoștea toți actorii vestiți și mă lua des
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
metodele lui în prepararea lecțiilor mi-au servit cu folos și ulterior, ducând la o disciplină și o claritate a minții remarcabile; cu toate că severitatea lui era părintească și binevoitoare, îmi inspira teamă. La Galați, la școală, a început să se strecoare și instaleze în mine angoasa care nu m-a mai părăsit întreaga viață, un sentiment parcă al datoriei neîmplinite, al vinovăției fără vină (pentru că vina e prea adâncă spre a o sesiza, pentru că nici nu e chiar a ta, ci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lor, din garnitura destinată special mie și moștenită de mine, de care însă nu prea am profitat. Mi-au dat însă bucurii la locul lor firesc, în această copilărie chiar, când duminicile dimineața ori în alte zile de sărbătoare mă strecuram și eu acolo, în paturile părinților dispuși la această drăgălășenie. Tata avea obiceiul să mă ispitească, jucând cu mine o mică comedie, care, deși s-a repetat de nenumărate ori, nu înceta să mă intrige și să mă amuze când
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Ialomiței, am dat de un soldat care, așezat chiar lângă apă, privea dus pe gânduri cum se rostogolesc valurile. Era și arătos, dar n-am îndrăznit să intru în vorbă cu el, oricât de tare mă împingea dorința - ceea ce a strecurat în mine, pe multe zile, o melancolie pătrunzătoare, tăindu-mi pofta de mâncare. După cum se vede, nu l-am uitat nici azi. Revistă tot am scos apoi, la Aiud, cu titlul neînțeles de pueril de Harap-Alb, unde am publicat o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
le știa pe dinafară, uluindu mă. Tanti Ana era găzduită pe vremea aceea într-o aripă a frumosului Spital Brâncovenesc, unde ființa un azil de bătrâni aproape luxos, pus la dispoziția protipendadei (probabil așa prevăzuseră ctitorii) și unde dânsa se strecurase prin „relații“. De la fereastra înaltă a camerei ei ce da spre curtea interioară, sora bunicii ne explica: aia e prințesa cutare (în mintea mea, capotul ce-l purta baba - doamnă Chiajna la pensie - se transforma în strai bogat de domniță
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]