9,719 matches
-
de el mai degrabă sensului contextual al cuvântului sau frazei decât înțelesului literal, cercetări recente au arătat că el combină tehnici de traducere literala și contextuala chiar în interiorul aceluiași text. Ne putem da seama cât de apreciat era Ḥunayn că traducător dintr-o relatare potrivit căreia, în perioada în care s-a aflat în serviciul fiilor lui Mūsă ibn Šăkir, el primea lunar 500 de dinari (aproximativ 24000 de dolari), iar califul al-Ma'mūn îi plătea în aur echivalentul greutății
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
aflat în serviciul fiilor lui Mūsă ibn Šăkir, el primea lunar 500 de dinari (aproximativ 24000 de dolari), iar califul al-Ma'mūn îi plătea în aur echivalentul greutății operelor traduse. Ḥunayn bin ’Isḥăq a fost renumit nu doar în calitate de traducător, ci și ca medic, ajungând doctorul personal al califului al-Mutawakkil (847-861). La un moment dat, acesta din urmă l-a condamnat la un an de închisoare pentru că a refuzat să prepare o otravă pentru uciderea unui dușman, desi i s-
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
(, "kităb 'alf layla wa-layla"; persană "هزار و یک شب", "Hezăr-o yek šab") este o antologie de povești culese de-a lungul secolelor de diferiți autori, traducători și literați din diferite țări. Această culegere de povești își are originile în vechea Arabie și Yemen, India antică, Asia Minor, vechea Persie (în special Imperiul Sasanid, Egiptul Antic, mitologia din vechea Mesopotamie, vechea Sirie și povestirile populare medievale arabice
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
datează din secolul al XIV-lea, iar cărțile de știință în general datează din 800-900 d.Hr. Nucleul acestor povestiri este format de o carte antică persană intitulată Hazăr Afsăn ,(în persană: هزارافسانه lit. "O mie de povești"). Compilatorul și traducătorul acestor povestiri în arabă este povestitorul Abu abd-Allah Muhammed el-Gahshigar, ce a trăit, aproximativ, în secolul al IX-lea. Istoria Șeherezadei ce servește de cadru celorlalte povetiri, pare că a fost adăugată în secolul al XIV-lea. Prima compilație arabică
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
lampa fermecată”, „Ali Baba și cei 40 de hoți”, „Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul”. Ironia constă în faptul că exact aceste povestiri nu erau parte din „Nopțile” în versiunea sa arabă, ci au fost incorporate în colecție de traducătorii europeni. Povestirea principală este despre Regele persan și noua sa mireasă. Regele, Shahryar, după ce a descoperit infidelitatea primei sale soții a executat-o și a declarat toate femeile ca fiind infidele. A urmat o succesiune de căsătorii cu virgine, doar
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
(n. la 12 noiembrie 1944, Siliștea Crucii, Dolj - d. 3 februarie 2005, Mureni, Mureș) a fost un traducător român, din literaturile franceză și germană. s-a născut la 12 noiembrie 1944, în localitatea Siliștea Crucii, județul Dolj, fiind fiul Ioanei și al lui Gheorghe Nemeș, morar. Mihail Nemeș a urmat școala generală în satul natal, apoi școala profesională
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
profesia sa de bibliotecar la Întreprinderea „Nicovala” din Sighișoara (1987-1991), profesor de franceză și română la școlile generale din Albești (1991-1993) și Archita (1993-1994, din 1999 până la moarte) în județul Mureș -, preocuparea permanentă rămănând, în tot acest timp, activitatea de traducător. Mihail Nemeș s-a stins din viață la data de 3 februarie 2005, în localitatea Mureni, din comuna Vânători, județul Mureș. A debutat cu o traducere din Iulia Hașdeu în „Amfiteatru” (1969), iar editorial, cu "Poezii" de Georg Heym (1986
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
lirica de expresie germană, de la romantici la expresioniști (Eduard Mörike, Conrad Ferdinand Meyer, Ricarda Huch, Hugo von Hofmannsthal, Richard Dehmel, Ernst Stadler, Else Lasker-Schüler, Oskar Loerke, Gottfried Benn), din Paul Valéry și lista poate continua. Mihail Nemeș este unul din traducătorii români de poezie franceză și germană care a mai pus pe muzica autohtonă o serie de poeme din literatura universală. Din păcate a apucat să-și vadă tipărite doar nouă din cărțile apărute. Dispariția prematură a lui Mihail Nemeș este
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
Goethe. Versiunea lui Mihail Nemeș este mai îndatorată lui Doinaș decât lui Blaga, fapt previzibil, de altfel, din cauza distanței istorice mai mari față de cel din urmă. Astfel, unele cuplete de versuri (mai ales dicolonii care nu lasă prea multe opțiuni traducătorului, datorită scurtimii lor: "Etern-femininul / ne trage în sus") sunt preluate întregi din Doinaș, semn că peste efortul acestuia nu se mai putea trece ușor. Totuși, Doinaș însuși l-a încurajat pe Nemeș în repetate rânduri - așa cum reiese din corespondența de
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
vizuale ("Vorlesungen uber Theorie und Geschichte der bildenden Kunste"), ținute la Berlin în 1827, au reprezentat un eșec. Schlegel s-a stins din viață la Bonn la 12 mai 1845. Ca poet Schlegel nu a fost prea strălucit, dar ca traducător are realizări valoroase. În ceea ce privește critica literară, a pus în practică principiul romantic conform căruia înainte de a judeca valoarea unei opere, trebuie mai intâi să o înțelegem și să o interpretăm corect. Împreună cu fratele său, Friedrich, introduce termenul glossă, ca formă
August Wilhelm Schlegel () [Corola-website/Science/310868_a_312197]
-
cu tradiția alchimistă greacă prin intermediul arabilor. Acest lucru se întâmplă pentru prima dată în Spania. Avem operele lui Gerberto de Aurillac, ce mai târziu va deveni Papa Silvestru al II-lea. În secolul al XII-lea, Gerardo da Cremona, important traducător de opere arabe care l-a interpretat pe Averroes, a tradus Almagesta și probabil și pe Rhazes și Geber. Tot în perioda secolului al XII-lea, Artephius a scris "Arta de a prelungi viața omenească" În 1144 asistăm la apariția
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
2. Textele maramureșene sau rotacizante denumesc patru cărți religioase: Codicele voronețean, Psaltirea scheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Autorii lor sunt originari din Maramureș, ceea ce explică fenomenul de rotacism: în cuvintele de origine latină litera n este înlocuită cu r. Pentru că traducătorii se țin prea aproape de originalul slavon, textele sunt greoaie, aproape de neînțeles. 3. Primele tipărituri. Cei mai importanți tipografi ai sec. al XVI-lea au fost: a) Macarie, care în 1508 tipărește prima carte în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
vinerea. Aria de difuzare a emisiunili acoperă Transilvania, Banatul și zona București. Prin Decretul nr. 439 din 6 noiembrie 2000 s-a conferit medalia comemorativă "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" ... mai multor critici, istorici literari, poeți, editori, traducători, între care, la numărul curent 54 este și " (Germania), excelent traducător al operei eminesciene în limba germană"; Când a fost întrebat, în cursul unui interviu, de ce l-a elogiat pe Ceaușescu în poeme, Liebhardt a răspuns că aceste texte le-
Hans Liebhardt () [Corola-website/Science/309574_a_310903]
-
București. Prin Decretul nr. 439 din 6 noiembrie 2000 s-a conferit medalia comemorativă "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" ... mai multor critici, istorici literari, poeți, editori, traducători, între care, la numărul curent 54 este și " (Germania), excelent traducător al operei eminesciene în limba germană"; Când a fost întrebat, în cursul unui interviu, de ce l-a elogiat pe Ceaușescu în poeme, Liebhardt a răspuns că aceste texte le-a confecționat numai din motive tactice, după ce fusese dat afară din
Hans Liebhardt () [Corola-website/Science/309574_a_310903]
-
după intrarea în lumea oamenilor, acesta îl urmează pe Ryuk pentru a primi înapoi carnetul. În lipsa unor traduceri oficiale în limba română, ne vom referi la "Death Note" în traducere că și "Caietul morții" sau "Carnetul morții", nume folosite de traducătorii și fan-subburile românești. Acesta este descris, în cel mai simplu mod, în primele apariții din serie, ca o unealtă a shinigami-lor de a ucide oameni, pentru a le lua timpul rămas de trăit în favoarea lor, astfel conferindu-le acestor ființe
Death Note () [Corola-website/Science/309597_a_310926]
-
(n. 1942), (n. 21 iunie 1942, București) este un italienist, critic literar, traducător și poet român. A absolvit Colegiul „Sf. Sava” și apoi cursurile Universității din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, unde i-a avut ca profesori printre alte ilustre personalități pe Nina Façon, Alexandru Balaci, George Lăzărescu, Doina Derer și
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
Stasi și Antonella Calzolari. În luna iunie 2009, invitat de directoarea Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistica din Veneția (Casă Iorga), Monica Joița, a participat la lansarea antologiei poetice bilingve Gellu Naum "A cincea esență. La quinta essenza" în calitate de traducător și exeget al operei marelui suprarealist român, ocazie cu care i s-a conferit la sediul Primăriei medalia orașului Veneția pentru promovarea relațiilor culturale și de prietenie româno-italiene. Au intervenit prof.univ. Silvana Tamiozzo și criticul Nicola Cecconi. De la Veneția și-
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești. Slujind în egală măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică și artă, ei sunt reprezentați în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Menționăm între acestea: "Omiliarul" din secolele XI-XII, "Molitvelnicul popei Bratu", "Cronica protopopului Radu Tempea II", "Parimiarul protopopului
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
Teatrul Național din Timișoara, în conformitate cu Decretul 2001/1971, unde a jucat până în 1987, când a decis să rămână în Germania Federală. Acolo a trăit experiența lagărului de imigranți, a debarasat mese într-o berărie din Munchen, a fost șofer și traducător. Dar nu s-a putut despărți nici de actorie, nici de România, așa că după 1989 a început “naveta pe invers”. În anul 2000 a redevenit actor al Teatrului German, iar mai apoi s-a reîntors și pe scena Naționalului. Este
Alexander Ternovits () [Corola-website/Science/310261_a_311590]
-
Macedonia, Armenia, Vietnam, Peru. Este distins cu Ordinul Național „Meritul cultural” în grad de Comandor în anul 2004. T"estament - Anthology of Modern Romanian Verse / Testament - Antologie de Poezie Română Modernă" - ediția a doua (versiune bilingvă română/engleză) - antologator și traducător Daniel Ioniță, cu Eva Foster, Rochelle Bews și Prof.Dr. Daniel Reynaud - Editura Minerva, Ianuarie 2015 - ISBN 978-973-21-1006-5
Horia Bădescu () [Corola-website/Science/309209_a_310538]
-
ea a dat viață multor personaje la teatrul radiofonic. a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; acesta este astăzi călugăr la Muntele Athos, purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr., „"Binefăcătoarea"”).
Valeria Seciu () [Corola-website/Science/309227_a_310556]
-
cei doi evangheliști ai slavilor. Deși prima traducere în limba latină a fost făcută de bibliotecarul Anastasius din Roma , influența sa imensă asupra gândirii scolastice se va datora traducerii lui Ioan Scottus Eriugena. Astfel, deși nu Eriugena a fost primul traducător al lui Dionisie, el a fost cu siguranță cel care l-a consacrat. În acest fel, Pseudo-Dionisie (prin Eriugena) reprezintă, alături de Boethius, o punte semnificativă între gândirea greacă și speculația teologică rațională a Occidentului medieval. Textele traduse de către Eriugena constau
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
(n. 16 februarie 1939, București) este un poet român, prozator, eseist și traducător, reprezentant al generației anilor '60. este fiu al textilistului Stan Constantin și al taxatoarei de tramvai Ralița Constantin (n. Constantinescu). Între anii 1953 și 1956, Ilie Constantin studiază la Liceul Sfântul Sava din București, apoi la Facultatea de Filologie - Universitatea
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
de uscat și marina, justiția și educația. Înființează școli unde se poate învăța latina, engleza, călăria și vânătoarea cu șoimi. Din ordinul său se înceape o "Cronică anglo-saxonă" unde sunt notate anual principalele evenimente. El însuși a fost scriitor și traducător. A tradus "Istoria ecleziastică" de Beda, "Istoria universală" de Orosius, "Regula pastorală" de Grigore cel Mare, "Mângâierile filozofiei" de Boethius.
Alfred cel Mare () [Corola-website/Science/310787_a_312116]
-
unor enciclopedii pentru copii, sau a unor albume de artă. În anul 2012, editura Rao a fost dată în judecată de către editură britanică Thames & Hudson pentru neplata unor creanțe.În același ani a fost dată în judecată și de către un traducător român, Lăură Frunză, care a tradus peste douăzeci de cărți pentru Rao. Motivul invocat în instanță a fost neplata mai multor traduceri. Acțiunea i-a fost respinsă "din cauza unui viciu de procedură". La rândul ei, traducătoarea a fost acuzată că
Editura Rao () [Corola-website/Science/310817_a_312146]