10,163 matches
-
aflasem câte ceva de la democrații chilieni cu care mă întâlneam și de la unii din diplomați. Scandalul în legătură cu colonia și Schäfer a izbucnit la începutul anilor '90. După descinderi în colonie, audieri de martori etc., s-a început urmărirea penală împotriva "Unchiului veșnic". Acesta, prevăzător, a fugit în Argentina, fiind arestat la Buenos Aires, la 2 martie 2005, pe atunci în vârstă de 83 de ani. A fost extrădat în Chile și condamnat la 24 mai 2006, pentru abuzul a 25 de copii, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-i să se îmbrace "europenește", a declanșat în rândul acestora o teribilă epidemie de gripă care a făcut mai multe victime decât "gloanțele albilor"! Ca o curiozitate locală, am vizitat și "Cementerio municipal", istorie a localității, unde își au odihna veșnică, unii lângă alții, navigatori portughezi, spanioli, britanici, coloniști , pirați și aventurieri veniți din toate colțurile lumii, latifundiari patagonezi și indieni răposați după epidemia de gripă. În final la "documentarea" noastră am făcut o descindere la "Zona franca", ce oferea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici o ploaie "adevărată". Munții înalți, cu piscuri de peste 6000 de metri, pământul uscat te trimit cu gândul la planeta Marte, Atacama fiind pentru aceasta locul de filmare a multor pelicule S.F. (ca de exemplu "Odiseea spațială"). Lipsa precipitațiilor și cerul veșnic senin au făcut din Atacama și zona predilectă pentru instalarea uriașelor observatoare astronomice de ultimă generație. Și în acest pustiu, Creatorul sau hazardul a plasat două din marile bogății ale țării salpetrul și cuprul, asociat uneori cu aur și argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Planalto, palatul prezidențial. Trei realizări geniale ale lui Niemeyer, surprinzătoare prin forma lor și prin senzația de măreție și unicitate ce ți-o transmit. Am vizitat apoi Monumentul consacrat lui Juscelino Kubitschek, unde se află și locul de odihnă veșnică al ctitorului Brasiliei, înălțat în 1981 de Niemeyer, aceasta fiind prima lucrare aprobată pentru faimosul arhitect de către dictatura militară instalată în 1964. Am lăsat la sfârșit două realizări de excepție, La Catedral Metropolitana da Nossa Senhora Aparecida și la Ermida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ultimul rând, Bogota, capitala, se afla la o altitudine de 2660 de metri și avea o climă greu de suportat. Cu clima m-aș fi descurcat, nici la Rio de Janeiro, Madrid sau Berlin nu pot spune ca era "primăvară veșnică", dar nu-mi surâdeau zilnicele conflicte armate, ori cu insurgenții ori cu mafioții, fiind dornic să pot să mă deplasez și să acționez în toata țara, fără a mă teme că voi fi împușcat sau luat ostatic (așa cum s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și de peste hotare. Bogata sa activitate științifică s-a bucurat de o largă apreciere, printre care menționăm Premiul N. Bălcescu al Academiei Române (1964ă. Trecut în lumea umbrelor în ziua de 2 mai 1997, dr. Leonid Boicu și-a găsit odihna veșnică la cimitirul Eternitatea din Iași. Evocându-l, acad. Al. Zub nota: „Limpezimea privirii, fermitatea judecății, propensiunea pedagogică, în sensul larg al expresiei, erau calitățile lui cele mai evidente, puse la lucru într-un dozaj variabil și cu o stăruință ce
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fost custodele Rezervației geologice, paleontologice și floristice Dealul Repedea, aflată la 10 km de Iași și declarată ca atare în 1955, pe 40 de hectare. După o viață dedicată învățământului și științei ieșene, biologul Dimitrie Cărăușu a trecut la cele veșnice în ziua de 12 aprilie 1993 și a fost înhumat în cimitirul Sfinții Petru și Pavel din Iași. CĂRĂUȘU, SERGIU (1907-1997ă BIOLOG Continuator al operei hidrobiologice a prof. Ioan Borcea, al cărui discipol a fost, prof.dr.doc. Sergiu Cărăușu și-a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
sunt recunoscători. A participat la cel de-al doilea Război Mondial și a fost decorat pentru fapte de arme cu Steaua României, în grad de Cavaler cu spade și panglică de Virtutea militară. Profesorul Nicolai Colibaba a trecut la cele veșnice în ziua de 6 februarie 2000 și a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași. COMAROVSCHI, GHEORGHE (1928-1982ă INGINER AGRONOM Distins cadru didactic și cercetător, conf.univ.dr.ing. Gheorghe Comarovschi a slujit timp de trei decenii învățământul agronomic superior ieșean. S-a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
spus: „Inculeț a fost în Academia Română un exponent al științei și un reprezentant al potențialului de cultură al poporului român de peste Prut. El a fost chemat în acest for după alți străluciți reprezentanți ai acestui minunat popor. Îi vom păstra veșnică amintire”. Legăturile sale cu Iașul au început în anul 1918, când și-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu Ruxandra Cantacuzino, născută la 29 mai 1892, cu care a avut doi fii, din care unul, Ion I. Inculeț, actualmente inginer
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și deschis prieteniei, iubitor de lectură, spirit cultivat și discret, Victor Leahu avea deschidere către literatura universală. A fost organizatorul și animatorul a șase ediții a Sărbătorii liliacului, ce se desfășoară la Muzeul M. Sadoveanu din Iași. Trecut la cele veșnice în ziua de 12 aprilie 2002, Victor Leahu a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași. LEVIȚCHI, EMILIA WANDA (1916-1964ă PROFESOARĂ ȘI TRADUCĂTOARE Emilia Wanda Levințchi a fost o reprezentantă de seamă a învățământului superior și a vieții culturale din
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și II, Coloranți naturali și Cosmogonia. Era un om foarte blajin, atașat de studenți și prin vorba sa blândă îi cucerea și le capta atenția în timpul orelor didactice sau a orelor de consultație. Conf.univ.dr.ing. Gheorghe Lupușor a trecut la cele veșnice în ziua de 13 iulie 1997 și a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași. MANGERON, DUMITRU I. (1906-1991ă MATEMATICIAN Profesorul doctor docent D.I. Mangeron, membru corespondent al Academiei Române, face parte din pleiada marilor dascăli și oameni de știință care
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și în afara ei, relațiile bisericești ale poporului român cu popoarele vecine, studiul manuscriselor slave și românești, precum și al monumentelor istorice și de artă. După o viață lungă și bogată în realizări, preotul și istoricul Paul Mihail a trecut la cele veșnice în ziua de 10 octombrie 1994, la București. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Căldărușani. MIHUL, ANATOLIE (1923-1999ă INGINER CONSTRUCTOR Distins cadru didactic, creator de școală, prof.univ.dr.ing. Anatolie Mihul a fost un destoinic inginer constructor, inventiv și neobosit căutător al
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
reprezintă începutul perioadei când se puneau bazele științifice de culegerea și notarea muzicii populare. „Încântătoare, subtilă și afectuoasă interpretă de pian - în același timp, profesoară la Conservatorul ieșean”, cum o prezintă fiul ei, Ionel, Sofia Teodoreanu a trecut la cele veșnice la 21 decembrie 1951 și a fost înmormântată în cimitirul Bellu din București. TEODORESCU, LEONID (1918-1992ă MEDIC Figură proeminentă a școlii de medicină ieșene și a specialității de otorinolaringologie din România, prof.univ.dr. Leonid Teodorescu s-a născut al 3 septembrie
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
muzicală. Gozzi a lăsat doar zece piese, care, deși nu sunt „scrise“ după reguli convenționale, ci sunt doar pretexte pentru improvizații, lucrate În teatru, se dovedesc de o forță inepuizabilă. Spre deosebire de contemporanul său Goldoni, cu care era Într-o dispută veșnică, Gozzi nu credea că teatrul e obligat să reflecte realitatea străzii, a vieții de zi cu zi, ci Îl vedea ca pe un spațiu al imaginației și un prilej de căutare spirituală. Fabulele și basmele lui Gozzi sunt de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu interes, cu amuzament, rareori cu admirație sau scârbă), am fost expus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora un voal lung, verde) cu obișnuita consecință - cârje și capete bandajate. A, da! Mai era aeronava. Metri Întregi de mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să atrag somnul, deschizând ochii la fiecare câteva secunde pentru a controla licărirea tot mai firavă și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se ajunge micșorând lucrurile mari și mărindu-le pe cele mici, un punct cu o valoare artistică intrinsecă. 4 Ținând seama cât de multilateral părea Lenski și cât de amănunțit putea explica tot ce se referea la studiile noastre școlare, veșnicele lui tribulații de la universitate apăreau oarecum surprinzătoare. În cele din urmă, cauza lor s-a dovedit a fi totala lui lipsă de pricepere pentru problemele financiare și politice pe care se Încăpățâna să le abordeze. Îmi amintesc În ce fierbere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ținută strâns În mână pe gura Înfierbântată, Începea să evoce nostalgice ecouri ale Teatrului de Artă din Moscova, supunând câteva versuri celebre acțiunii - pe jumătate disecție, pe jumătate mângâiere - executate de vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al cărui glas se zbuciuma În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am făcut mare pomenire: patru zile am postit numai cu pâine și apă ca să mă pedepsesc că n-am murit, m-am umilit desculț și m-am rugat pentru odihna sufletelor lor. Am jurat că voi înălța o biserică întru veșnica lor pomenire. Și-apoi, se va așterne uitarea... "Dumnezeu să-i ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te cred, nu vor, nu pot să creadă... Pruncii se tot uită în susul drumului și taica nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aibă grijă de el. Eu... eu mă rog pentru el. Ce pot să fac alta? Și pentru domnia ta mă rog. Omul nu știe când îi bat clopotele, Doamne-ferește. Ar trebui să te mai pocăiești, să te gândești și la " Viața Veșnică", păgânule! "Viața Veșnică"? Parcă poți ști ce mare scofală o fi și-n Raiul mult lăudat? Nu s-a înturnat nimeni să povestească, ce și cum... Eu nu dau ciocârlia din mână pe papagalul de pe gard, cu toate penele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el. Eu... eu mă rog pentru el. Ce pot să fac alta? Și pentru domnia ta mă rog. Omul nu știe când îi bat clopotele, Doamne-ferește. Ar trebui să te mai pocăiești, să te gândești și la " Viața Veșnică", păgânule! "Viața Veșnică"? Parcă poți ști ce mare scofală o fi și-n Raiul mult lăudat? Nu s-a înturnat nimeni să povestească, ce și cum... Eu nu dau ciocârlia din mână pe papagalul de pe gard, cu toate penele lui colorate. "Ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tot nu costă nimic. Vând pielea ursului din pădure. Mahomed le promite celor ce mor în luptă, le promite tot ce n-au avut în viață: șapte cadâne pe un picior, toate bunătățile din lume pe săturate, le promite fericirea veșnică. Profeții mincinoase!! izbucnește Alexandru mânios. Îi vom distruge!! Îi vom nimici!! Din fericire pentru popoare, toți acești descreierați pierd simțul realității, și asta îi pierde mai curând sau mai târziu, ca broscoiul acela ce se umflă, se tot umflă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bodea. Crieri în tine nici cât într-o găină, îl zădărăște Luca. "Pe măgar îl recunoști după urechi; pe nătărău după vorbă", îl înțeapă Șendrea. Boierii râd, dar cel mai tare râde Mihail. S-o lăsăm baltă, propune Ștefan cu veșnicul său zâmbet mucalit. S-o lăsăm, încuviințează Mihail, parcă dezamăgit că Măria sa n-a încurcat cărarea, cândva, undeva... Bre Nichiperceo, n-ai de gând să-ți iei muiere? Nu de alta, da' ti-i mai potoli. Doar muierea să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i prea târziu -, care-i rostul tău în viață. El poate fi măreț sau mai umil. Important este să dai măsura puterilor tale. Să te dai pe tine însuți totul! Să nu uiți nici o clipă, Domniile-s trecătoare, Moldova e veșnică! rostește el cu o vibrație adâncă în glas și se strânge înfiorat. Ție ți-i frig, Alexandre? Nu... M-a luat așa, un fior... Se schimbă vremea, mă dor oasele. De fapt, e toamnă târzie... Să ne încălzim și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]