10,579 matches
-
și-am început să vorbim. Vorbeam atât de tare, încât n-auzeam ce spunea celălalt. Frica teribilă ne poruncea gesturile și mișcările. M-am uitat pe drumul alb care șerpuia către colină. Deodată, la marginea pădurii, am avut împresia că zăresc o haită de lupi. Sălbaticele fiare răsareau din zăpadă așa cum se ridică luptătorii din semințe în povestea Medeei. Mi se părea că văd foarte concret capetele lupilor acelora ce se înmulțeau vertiginos; le vedeam răsărind de peste tot. Concomitent, lupii ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nici o deosebire între lumea viilor și cea a morților. Individul călătorește în lumea cealaltă și, după o perioadă de timp bine determinată, se întoarce și își reia în stăpânire existența. Ovidiu Ovidiu, Numele meu, Era inscripționat pe nisip. L-am zărit, ieri, plimbându-mă pe plajă. L-a scris, în joacă, cineva care mă știe. Poate a fost acel copil singuratic. Azi, plaja redevenise anonimă. Se șterge și numele lui Ovidiu. Scrisoare de la Aia Dragul meu, Trebuie să-mi urmez destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
actuală ar fi izvorul tuturor izbânzilor. Chinul vine numai când vreau să-mi imaginez ceea ce va fi după. Nu trebuie să mă gândesc! Zidul interior Rămân închis în camera asta și urmez escaladarea interioară a zidului. Acolo, în ungherul acela, zăresc în permanență pe cineva care stă la pândă; simt că mă scrutează, ca să profite de momentul potrivit și să mă atace. Am călătorit îndelung ca să ajung până aici. Fiecare are propriul său zid și trebuie să-și ardă viața în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei județului MEHEDINȚI Descrierea stemei: Stema județului Mehedinți, potrivit anexei nr. 3, se compune dintr-un scut albastru încărcat cu un pod, având doi stâlpi de susținere și un grilaj dantelat, de aur. În fundal se zărește silueta unei hidrocentrale de argint, plutind pe două valuri ondulate, din același metal. În șef, pe azur, o albină de aur. Semnificația elementelor însumate: - podul de aur evocă construcția înălțata aici în antichitate de Apolodor din Damasc; - construcția de argint
HOTĂRÂRE nr. 791 din 27 septembrie 1999 privind aprobarea stemelor unor judeţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125561_a_126890]
-
aur, statuia lui Andrei Muresanu, așezată pe un soclu zidit, ambele de argint. În cartierul doi, pe câmp de azur, este reprezentată, tot din argint, o construcție etajata, terminată cu acoperiș ascuțit, dotată cu două fanioane. Deasupra porții cetății se zărește un scut cu stema Moldovei, capul de bour cu stea între coarne, flancat de roze în dreapta și de semiluna conturnată în stânga. Lateral, construcția este continuată cu un zid crenelat. În cartierul trei, pe fond roșu, ieșind dintr-un cartuș de
HOTĂRÂRE nr. 790 din 27 septembrie 1999 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125560_a_126889]
-
și neutralitatea Dunării. Exista totuși o putere care, asociindu-și propriile eforturi cu acelea ale Europei în vederea stabilirii unui regim legal definitiv, părea să aibă o poftă secretă de a vedea perpetuându-se această situație anormală, nedefinită, în care nu zărea decât niște perspective favorabile intereselor comerțului său și aspirațiilor politicii sale. Această putere era Austria. Ea nu avea a se teme de nici o concurență pe Dunăre din partea co-riveranilor ei. În partea de sus a fluviului, își exercita supremația asupra altor
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
-ți fericirea ta!"141 În Sticla aruncată în mare (La bouteille à la mer, 1854), Alfred de Vigny vede în șampanie chintesența mării-patrie: "X Apoi cu toți visară... Străfulgeră speranța De fericire-n vinul de Aï142... Ca-ntr-un atol, Zărește fiecare în fundul cupei Franța. Și Franța-i pentru toate din suflet un simbol. Își vede unul tatăl bătrân, la sobă-acasă, Absența măsurându-i, iar la păstor, la masă, Își vede sora tristă și-alături jilțul gol. XI Parisu-și vede altul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
mereu în mod simultan). Este o folosire a instanței critice, descrisă de Freud, dar în alt sens: am diminuat judecata de sine prin raportare la norme, înlocuind-o cu o judecată ce-și ia ca termen de comparație sensul existenței. Zăresc aici riscul unei circularități: sensul existenței devine a scrie despre sensul existenței. O pot depăși doar mutând atenția pe o alta: de unde vine nevoia de sens al existenței (și de sens în general)? Încerc să conturez răspunsuri posibile într-o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a ego-ului personal. Previzibilitatea suportă și o altă abordare, să-i spunem feminină: ea înseamnă fie plictiseală, fie spaima de monotonia ei, în condițiile în care aduce foarte mult cu moartea; dacă totul este încremenit atunci nu mai pot fi zărite urmele vieții. Previzibilitatea intră drept ingredient necesar și în ontologie, ea făcând diferența dintre viziunea parmenidiană (una masculină aș spune, forțând încadrarea în aceste tipare), statică, ordonată și ușor de înțeles, și cea heraclitică, în cadrul căreia totul curge, este schimbător
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
morți (pe stradă) în Italia, ca de altfel nici în restul Occidentului, semn că ceva din fericirea acestor societăți (poate și din hărnicia lor) depinde de o bună camuflare a morții, de izgonirea acestei permanențe în spatele panourilor publicitare. Încep să zăresc un sens tare în modul nostru de a marca moartea fiecărui membru al societății prin aglomerație, blocarea circulației, zgomot și slujbe. E un memento mori ce străbate, odată cu fiecare moarte, comunitatea. Mi-ar place să cred este principalul motiv al
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ci un imperativ. În schimb, ea dă naștere unor profesii ce nu se pot abține de la pretenția de științificitate, sperând că împrumutul de metode ar fi suficient pentru descrierea acestui domeniu drept știință. Capătul limită al pedepsei științifice l-am zărit în nazism și comunism; acolo utilizarea riguroasă a numerelor și aplicarea ad literam a teoriilor au avut pretenția exactității, ratând natura imperativelor. * Orice viziune morală poate fonda o societate, în cadrul căreia binele și răul își au locurile prestabilite. Întrebarea este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dar nu și în a celor sociale). Înclinația noastră de a persevera funcționează chiar și în cazul răului (semn că perseverența este o valoare contextuală). Dovada ne-o furnizează crimele secolului XX. * În succesul celor din generația noastră putem să zărim o măsură a propriei reușite. Este însă trist când nu reușim să vedem decât atât. * Posibilitatea crimelor comunismului și ale nazismului a fost deschisă de nașterea sistemului penitenciar în cadrul modernității, ele fiind o ducere la extrem a unor mecanisme preexistente
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a sinelui; poate și prin asumarea unor perspective sociale. ( Această asumare este cu atât mai dificilă cu cât neîncrederea în corecta funcționare a societății este mai mare. Un rol important îl joacă în acest sens ideea și sentimentul de justiție). Zăresc la domul G. Liiceanu un reflex creat de ideologia comunistă (fără a-l acuza nicio clipă de vreun gen de apropiere față de această ideologie): vinovatul trebuie să-și facă autocritica. Este un exemplu de automatism, din miile posibile, pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
noastră), derivată din dorința scuzării propriilor lipsuri. Am fi mai fericiți dacă ne-am răsturna această obișnuință, reușind să fim copleșiți de "chipul frumos" pe care ni-l oferă unii din cei ce ne stau aproape. Să începem cu a zări binele posibil pe care-l ocolim în mod cotidian. * Problema nu este când ne ia moartea, ci mai curând ce am făcut înainte de a ne lua. Putem să murim neîmpăcați doar în măsura în care mai avem ceva de făcut, în condițiile în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mână către altceva. Stau mărturie chipurile pe care Divinitatea le capătă în timp. * O insignă instituie legături dorite, lipind pe cel care-o poartă la o clasă de apartenență. Ea stă mai curând sub semnul dorinței decât al realității consacrate. Zăresc la purtătorul ei nostalgia unor însemne militare care să indice arma și gradul. * Sfârșitul oricărei răni este garantat de finitudinea "proprietarului". * Necazul oricărui discurs despre moralitate este că cere de la rostitor un comportament pe măsură. Pentru a te institui ca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
doar o scurtă punere în paranteză a ego-ului propriu, într-un elan ce izvorăște chiar din modul lui de a fi. * Boala aduce cu sine un element important: o mai acută conștiință de sine (chiar dacă una predominant negativă). Trebuie să zărim o bună parte din "conținutul" sine-lui profilat pe fondul durerii. Conturarea imaginii de sine în domeniul lui a avea (cu sensul lui contemporan de a consuma) oferă doar frânturi din ceea ce este sinele (ori ar trebui să fie). Faptul de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
eficienți și factori de erodare socială; cu atât mai periculoase sunt unirea sau apartenența lor la o comunitate. Mă întreb, în acest caz, argumentele de genul drepturile omului împotriva cui ar trebui să se îndrepte? * În aceste rânduri pot fi zărite și nervozitățile la care țin Semn că identitatea se constituie și pe trăsături considerate îndeobște negative. Dezavantajul oricărei închideri într-o teorie este dat de ceea ce nu-ți permite să vezi. * În societate legile au un caracter discret paradoxal: oamenii
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
folosească (ce constituie o aspirație la puterea absolută, dând seama de dorința omului de dominație totală). De aceea putem vorbi de tendința imperialistă a industrializării și informatizării, primul pas al acestui proces constituindu-l globalizarea. Dacă adăugăm rolul capitalului putem zări în viitor o umanitate care va stăpâni în mod absolutist Natura, fiind la rândul ei controlată de Consum; în această ecuație cine deține capitalul pare a avea controlul. Numai că în cazul capitalului este vorba tot de bani (de fapt
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
prin ceea ce simbolizează: faptul că nu suntem în apropierea vreunui pericol, nici un animal, mai mare ca noi, nu pândește să ne mănânce, pe noi și pe ele. Altfel spus, în frumusețea naturii citim semnele favorabile perpetuării noastre. Bucuria de a zări verdeața în jurul nostru ține de efectul liniștitor pe care prezența vegetației îl avea asupra strămoșilor noștri, sugerând bogăția unei recolte posibile și prezența vânatului și animalelor domestice. Frumusețea naturii trece, în mod inconștient, prin stomac. Absența acestor peisaje acționează în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
posibilitatea de a cădea până la limita de jos a civilizației fără ca aspirațiile totalitariste ale socialului să-ți anuleze această dimensiune a posibilului propriu. Să gândim repulsia pe care ne-o provoacă vederea și mirosul celor fără de căpătâi în sens invers, zărind noianul de condiționări sociale din perspectiva căruia judecăm. Poate că nu aparențele olfactive și vizuale ne deranjează în cea mai mare măsură, ci asumarea unui anume sens al libertății spre care nu vom avea niciodată curajul să ne îndreptăm, fiind
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lui M. Foucault, de o trecere la discursul ca formă de putere, deci de o fundamentare a puterii pe textul biblic. Suportă Biblia o interpretare în termeni de discurs și putere? Dintr-o perspectivă postmodernistă aș zice că da! Putem zări spre exemplu la Nietzsche analize ce trimit la o astfel de dezvăluire; numai că este vorba de o punere în relație (adică de o interpretare) a textului biblic cu instrumentele conceptuale moderne și postmoderne (în ce măsură aceste concepte își au originea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
textului biblic? În acest caz ar fi vorba de intenționalitatea divină. Constituie însă conceptul de intenționalitate un instrument adecvat pentru descifrarea voinței divinității (via Biblie)? * Trăim într-o societate marcată de dihotomia muncă timp liber. Urmele acestor teme le putem zări în modalitatea în care ne raportăm la timpul liber: avem o așteptare a lui, ne imaginăm ce-am face dacă am fi liberi în timp ce muncim etc.; timpul liber se petrece, în vreme ce perioada de lucru este un timp ce parcă stă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
efectele credinței religioase. * Existența zodiacului dă seama de una din cele mai eficiente încercări de ordonare a diversității umane după repere cvasi-fizice, generând conexiuni între diverșii indivizi pe baza datei lor de naștere, spre exemplu. Începutul oricărui totalitarism poate fi zărit în această primă încercare de uniformizare, ce intervine în donarea sensului existenței cotidiene chiar și în vremurile actuale. Poate că fără imensa doză de iraționalitate ce persistă în plin avânt al științei, politica n-ar mai fi posibilă, alegerile făcute
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
greșit. * Faptul că nu există un indicator al căinței a condus la pedepse ce au făcut uneori mai mult rău decât greșelile care le-au motivat. Semn că teama noastră de lipsa ordinii este prea mare pentru a mai putea zări păcatele pe care le înfăptuim în numele unei pretinse justiții. Judecata (și pedeapsa) sunt păcate esențiale ale omenirii. Această presimțire a fundamentat succesul creștinismului. Însă distanța dintre ideal și ceea ce a realizat demonstrează imposibilitatea izbăvirii de acest păcat. * Odată cu inventarea parfumului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
gânduri și printre visuri țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la sânul ei. Și deodată ideile se aștern pe hârtie, fără nici un efort. Scriu sub o lumină surie și tristă care mă face a zări literele mele ca printr-un văl subțire, atât este de densă negura ce a cuprins orașul, de mai multe zile. Copacii desfrunziți se înșiră înnegriți cu brațele ridicate spre cer, implorând o rază de soare. Spectacolul insuflă fiori și inspiră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]