93,155 matches
-
ale Moldovei și Țării Românești - d. 31 mai 1955, Monte Carlo) a fost un scriitor, compozitor, impresar și director de operă evreu - român. A fost un autodidact în domeniul muzicii, literaturii și limbilor străine. În 1875 a absolvit Școala de medicină din București, pentru ca în anii 1877/78 să participe la Războiul Ruso-Turc ca sanitar în armata Imperiului Rus. În 1881 a înființat o trupă de operă franceză la Moscova, cu care a dat spectacole și la Sankt Petersburg. La Moscova
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
ca centre de cultură și educație. Educația de masă era sprijinită de o rețea de biblioteci publice. Biblioteca școlii fondate de Mehmed-pașa Sokolović în Budin (Buda) conținea în afară de cărți religioase musulmane și lucrări de oratorie, poezie, astronomie, muzică, arhitectură sau medicină. Societatea otomană era caracterizată printr-o relativă toleranță religioasă. Creștinismul nu era interzis, dar creștinii erau tratați ca niște cetățeni de rang inferior. Orientalistul britanic Thomas Walker Arnold susține că islamul nu era promovat cu forța în regiunile cucerite de
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
a o pierde prin ejaculare. Cartea sfântă zoroastriană "Avesta", cu sublinierea curăției fizice, menționează masturbarea voluntară printre păcatele pentru care nu există iertare. Versetele 26-28 ale Fargard VIII, Secțiunea a V-a a stării "Vendidad" Unii profesori și practicanți ai medicinii tradiționale chineze, meditației taoiste și ai artelor marțiale chinezești spun că masturbarea poate produce un nivel mai scăzut de energie la bărbați. Ei afirmă că a ejacula reduce „chi-ul original” din dantian, centrul energetic care s-ar găsi în abdomenul
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
(n. 1848 - d. 1922) a fost un medic veterinar, președintele "Societății de medicină veterinară" și al "Asociației generale a medicilor veterinari", membru corespondent al "Societății Centrale de Medicină Veterinară din Paris" și membru onorific al "Colegiului veterinar din Londra". În anul 1879, sub redacția Prof. Al. Locusteanu, a apărut prima revistă de medicină
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
(n. 1848 - d. 1922) a fost un medic veterinar, președintele "Societății de medicină veterinară" și al "Asociației generale a medicilor veterinari", membru corespondent al "Societății Centrale de Medicină Veterinară din Paris" și membru onorific al "Colegiului veterinar din Londra". În anul 1879, sub redacția Prof. Al. Locusteanu, a apărut prima revistă de medicină veterinară românească, intitulată "Medicul Veterinar". În 1883, Școala Veterinară a trecut de la Ministerul Instrucțiunii în
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
medicină veterinară" și al "Asociației generale a medicilor veterinari", membru corespondent al "Societății Centrale de Medicină Veterinară din Paris" și membru onorific al "Colegiului veterinar din Londra". În anul 1879, sub redacția Prof. Al. Locusteanu, a apărut prima revistă de medicină veterinară românească, intitulată "Medicul Veterinar". În 1883, Școala Veterinară a trecut de la Ministerul Instrucțiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, iar a început demersurile pentru construirea unui local propriu al școlii. În urma noii subordonări, școala a beneficiat de anumite avantaje financiare. La
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
de 3 ha dintre Splaiul Independenței și strada Izvor, pe care s-a ridicat în anul 1885 clădirea pricipală a școlii, celelalte pavilioane fiind construite ulterior. La 28 martie 1883, Ministerul Instrucțiunii a decretat Regulamentul pentru organizarea "Școalei Superioare de Medicină Veterinară", prin care "Școala Veterinară" a fost transformată în "Școala Superioară de Medicină Veterinară", al cărei director a fost numit profesorul Alexandru Locusteanu. Prin noul Regulament, care a fost în vigoare până în anul 1909, se prevedeau cinci ani de studii
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
ridicat în anul 1885 clădirea pricipală a școlii, celelalte pavilioane fiind construite ulterior. La 28 martie 1883, Ministerul Instrucțiunii a decretat Regulamentul pentru organizarea "Școalei Superioare de Medicină Veterinară", prin care "Școala Veterinară" a fost transformată în "Școala Superioară de Medicină Veterinară", al cărei director a fost numit profesorul Alexandru Locusteanu. Prin noul Regulament, care a fost în vigoare până în anul 1909, se prevedeau cinci ani de studii, iar sediul s-a stabilit în actuala clădire a Facultății de Medicină Veterinară
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
de Medicină Veterinară", al cărei director a fost numit profesorul Alexandru Locusteanu. Prin noul Regulament, care a fost în vigoare până în anul 1909, se prevedeau cinci ani de studii, iar sediul s-a stabilit în actuala clădire a Facultății de Medicină Veterinară din Splaiul Independenței. În 1885, când a fost depus în Parlament proiectul privind reorganizarea serviciului sanitar care punea în inferioritate morală și materială medicii veterinari, profesorul Gavrilescu împreună cu profesorul Locusteanu au protestat și au demisionat din posturile deținute la
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
și materială medicii veterinari, profesorul Gavrilescu împreună cu profesorul Locusteanu au protestat și au demisionat din posturile deținute la Direcția Sanitară, care elaborase proiectul fără consultarea celor doi. În 1895, împreună cu Nicolae Filip, Alexandru Locusteanu a înființat, pe lângă Școala Superioară de Medicină Veterinară, primul "Institut de Zootehnie", care a fost desființat în 1900 și reînființat 30 de ani mai târziu ca "Institutul de Cercetări Zootehnice", care a existat pe lângă FMV București până la desființarea sa în 1970. În luna septembrie 1895 Alexandru Locusteanu
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
mai târziu ca "Institutul de Cercetări Zootehnice", care a existat pe lângă FMV București până la desființarea sa în 1970. În luna septembrie 1895 Alexandru Locusteanu împreună cu dr. Ioan Șt. Furtună, a participat la cel de al-VI-lea Congres Internațional de medicină veterinară ținut la Berna, unde cei doi au prezentat lucrări de o excepțională valoare teoretică și practică. Conform bibliografiei românești moderne, întocmită de Biblioteca Academiei Române, de la Alexandru Locusteanu ne-au rămas următoarele lucrări:
Alexandru Locusteanu () [Corola-website/Science/327999_a_329328]
-
sfârșit, vestea că a fost admis să înceapă instruirea în spațiu, află că nu are voie să se laude cu asta în fața prietenilor, ci trebuie să păstreze cel mai strict secret. Publicată pentru prima dată de Doubleday în volumul "A Medicine for Melancholy" apărut în 1959, povestirea descrie ultimele clipe dinaintea primului zbor spațial. Bradbury susține că ideea acestei povestiri i-a venit când a văzut ruinele unui montagne russe demolat de pe plaja din Los Angeles, ale cărui șine sugerau scheletul
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
de dezvoltare personală includeau meditația, respirația ritmică, tehnici de stretching și posturi. Wushu și T'ai chi ch'uan folosesc tehnici tradiționale chineze, ca respirația și exercițiile de control al energiei qi, meditația, artele marțiale, precum și practici strâns legate de medicina tradițională chineză, cum ar fi dieta, masajul și acupunctura. În Islam, care a apărut acum 1500 de ani în Orientul Mijlociu, tehnicile de dezvoltare personală includ rugăciunea rituală, recitarea Coranului, pelegrinajul, postul și "tazkiyah" (purificarea sufletului). Conceptul de dezvoltare personală s-
Dezvoltare personală () [Corola-website/Science/327127_a_328456]
-
Fundației Rockefeller, care avea ca misiune sănătatea publică, educația me-di-cală și artele. O altă fundație avea să poarte numele soției sale, Lăură Spelman. În total, se considera că familia Rockefeller ar fi donat 550 de milioane de dolari pentru susținerea medicinei și artelor. La moartea lui John D., în 1937, averea sa personală era de 1,5 miliarde de dolari, în condițiile în care PIB-ul Americii, la acea vreme, era de 94 de miliarde. A fost primul american a cărui
John D. Rockefeller () [Corola-website/Science/327157_a_328486]
-
Paul (I.) Oceanu (n. 27 iunie 1854, satul Topolița, județul Neamț - d. 31 decembrie 1919, București) a fost un medic veterinar, profesor de medicină veterinară la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București. Fiu al diaconului Ion Oceanu și al Elenei Oceanu, a urmat școala primară în Târgu Neamț, apoi gimnaziul Alexandru cel Bun din Iași. Din 14 septembrie 1874 a început studiile de
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
Paul (I.) Oceanu (n. 27 iunie 1854, satul Topolița, județul Neamț - d. 31 decembrie 1919, București) a fost un medic veterinar, profesor de medicină veterinară la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București. Fiu al diaconului Ion Oceanu și al Elenei Oceanu, a urmat școala primară în Târgu Neamț, apoi gimnaziul Alexandru cel Bun din Iași. Din 14 septembrie 1874 a început studiile de medicină veterinară la Școala Veterinară din
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
veterinară la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București. Fiu al diaconului Ion Oceanu și al Elenei Oceanu, a urmat școala primară în Târgu Neamț, apoi gimnaziul Alexandru cel Bun din Iași. Din 14 septembrie 1874 a început studiile de medicină veterinară la Școala Veterinară din București, care a fost închisă în 4 aprilie 1877 din cauza izbucnirii Războiului de Independență. Paul Oceanu a fost trimis în Basarabia pentru combaterea pestei porcine, de unde s-a întors în București în următorul an, pentru
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
După ce timp de patru ani a lucrat ca medic veterinar în județele Fălciu, Vaslui și zona Huși, a obținut primul loc la un concurs pentru o bursă de studii în străinătate, urmând astfel din decembrie 1883 cursurile de specializare în medicină veterinară în Franța, la Toulouse și apoi la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort. Aici i s-a acordat în 1885 o nouă diplomă de medicină veterinară și datorită rezultatelor foarte bune obținute i s-a oferit să-și
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
Fălciu, Vaslui și zona Huși, a obținut primul loc la un concurs pentru o bursă de studii în străinătate, urmând astfel din decembrie 1883 cursurile de specializare în medicină veterinară în Franța, la Toulouse și apoi la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort. Aici i s-a acordat în 1885 o nouă diplomă de medicină veterinară și datorită rezultatelor foarte bune obținute i s-a oferit să-și continue activitatea în Franța, dar a preferat să se întoarcă în România
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
de studii în străinătate, urmând astfel din decembrie 1883 cursurile de specializare în medicină veterinară în Franța, la Toulouse și apoi la Școala Națională de Medicină Veterinară din Alfort. Aici i s-a acordat în 1885 o nouă diplomă de medicină veterinară și datorită rezultatelor foarte bune obținute i s-a oferit să-și continue activitatea în Franța, dar a preferat să se întoarcă în România. După doi ani de medicină veterinară practicată în județul Ialomița, a fost numit director al
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
i s-a acordat în 1885 o nouă diplomă de medicină veterinară și datorită rezultatelor foarte bune obținute i s-a oferit să-și continue activitatea în Franța, dar a preferat să se întoarcă în România. După doi ani de medicină veterinară practicată în județul Ialomița, a fost numit director al Târgului de Porci din Turnu Severin, apoi, în 1888, director al abatorului din București, colaborând cu medicul veterinar Gabriel Demetrescu timp de 4 ani pentru modernizarea instituției. Mai târziu, în calitate de
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
medicul veterinar Gabriel Demetrescu timp de 4 ani pentru modernizarea instituției. Mai târziu, în calitate de consilier comunal (1912-1913) a instituit un regulament de funcționare al acesteia. În 1888 a fost numit profesor suplinitor și apoi profesor definitiv la Școala Superioară de Medicină Veterinară, la disciplinele de chirurgie veterinară (fiind considerat întemeietorul acesteia), anatomie topografică, obstetrică și arta potcovitului. În 20 mai 1894 a fost primul medic veterinar din România care a efectuat operația de castrare la vacă, iar în 6 iunie 1895
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
explică personalului din administrație și crescătorilor de vite noțiunile și principiile legii de poliție sanitar-veterinară. În perioada 17-23 octombrie 1912 a făcut parte din delegația care a reprezentat România la Primul Congres Internațional de Patologie Comparată desfășurat la Facultatea de Medicină din Paris. După o prodigioasă activitate profesională și administrativă în slujba comunității s-a stins din viață în urma unei lungi și grele suferințe, la 3 ianuarie 1920.
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
boală a oaselor. La plecare, Cucoaneș îl roagă pe narator să-i facă o vizită. În zilele următoare, inginerul a consultat un profesor specialist în tuberculoză osoasă care i-a spus că suferă de macrantropie, un fenomen cunoscut în analele medicinei, dar care se manifesta în cazul său cu un ritm neobișnuit. Profesorul i-a spus că posedă o glandă dispărută în pleistocen, "„pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi (...) ar fi abandonat-o pentru că mai mult le
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
timp”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 3, 22-28 ianuarie 2003.</ref> fiind avansată la un moment dat o explicație „științifică” a fenomenului macrantropic de care suferea personajul principal: "„Este, cum se spune, un caz unic nu numai în analele medicinei, adăugă el (Cucoaneș - n.n.) pe același ton debil sardonic, ci unic chiar pentru capacitatea de înțelegere a științei moderne. Profesorul pretinde că posed o glandă dispărută în pleistocen, o glandă pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]