94,231 matches
-
du ministre de l'Intérieur 11, este o circulară redactată la două luni după legea din 28 pluviôse anul VIII (17 februarie 1800) prin care creează funcția de prefect , de Lucien Bonaparte, pe atunci Ministru de Interne (el se va retrage puțin după aceea din viața politică, atunci cînd fratele său a vrut să devină împărat). Ea fixează marja de acțiune a prefecților, care au ca unică datorie aplicarea exactă a deciziilor guvernului. Al doilea text este extras din Memorialul din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
studenți, funcționari, muncitori, mai ales tipografi, ridică baricade în cartierele de est ale Parisului. Armata numără mai puțin de 12.000 de oameni, puțin doritori să lupte împotriva poporului care arborează drapelul tricolor. După trei zile de luptă, armata se retrage din Paris. Ziariștii de la National și oameni politici liberali preconizaseră de cîteva luni o schimbare de dinastie și chemarea ducelui de Orléans, "prinț devotat cauzei Revoluției [...], rege cetățean", atașat tricolorului și Cartei. Ducele de Orléans acceptă din partea deputaților și pairilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acceptă din partea deputaților și pairilor locotenența generală a regatului. La data de 31, el se duce la primărie și apare la balcon, îmbrățișîndu-l pe La Fayette, înfășurat cu drapelul tricolor. Poporul îl aclamă. Orleaniștii escamotaseră victoria republicană. Carol al X-lea, retras la Rambouillet, s-a gîndit să salveze dinastia abdicînd în favoarea nepotului său, ducele de Bordeaux, Henric al V-lea, și numindu-l pe ducele de Orléans regent. Zadarnice decizii. O coloană din gărzile naționale se îndreaptă spre Rambouillet. Carol al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la o democrație socială foarte distanțată de realitățile timpului. Societatea epocii este într-adevăr dominată de contrastul dintre elite și popor. În sînul elitelor, aristocrația își pierde rolul politic în 1830. Dar, adesea, nobilii legitimiști care abandonează serviciul statului se retrag pe pămînturile lor, întărindu-și astfel influența locală. Marea burghezie deține un loc din ce în ce mai important în stat și în societate. Dar banca și industria sînt departe de a fi determinante în promovarea burgheziei. Funcția publică, proprietatea funciară, sursă de respect
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ar fi încercat diferite soluții, nu ne-am mai fi făcut iluzii. Astăzi trebuie să ne aruncăm în voia sorții, fără studiu, fără pregătire, cu riscul de a ruina statul, averile personale și munca însăși care scade imediat ce încrederea se retrage... "[Un] lucru totuși mă liniștește, acela că acest popor care se înscăunează îmi pare mult mai luminat, mai moral, mai nereligios decît burghezia căreia îi succede..." Frédéric Ozanam, 6 martie 1848, in Lettres de Frédéric Ozanam, t.3, Paris, CELSE
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al Franței. Germania voia să sfărîme Franța pentru a se întrepta apoi către Rusia. Victorioasă în Belgia, armata germană pătrunde adînc în Franța și trece Marna, cu scopul de a a încercui armata franceză. Joffre, care a știut să se retragă în ordine, lansează la 5 septembrie o contra-ofensivă: bătălia de pe Marna îi împinge pe germani în Champagne. Pe frontul occidental se deschide atunci un război de poziții extrem de costisitor, niciunul dintre beligeranți nereușind să străpungă, nici să uzeze adversarul. Eșecul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
iulie 1918, să ajungă la spargerea decisivă a frontului, dar patru ofensive succesive eșuează. Generalul Foch, general șef al armatelor aliate din 17 aprilie, trece la ofensivă, mai întîi parțială, apoi, în septembrie, generală. Trupele germane sînt constrînse să se retragă și nu mai ocupă decît o mică suprafață din teritoriul francez cînd Germania (ai cărei aliați bulgari, turci, austro-ungari au încetat deja lupta) cere armistițiul. Acesta este semnat la Rethondes, în pădurea Compiègne, la 11 noiembrie 1918. Încheierea conflictului. Conferința
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Criza economică și șomajul, scăderea salariilor funcționarilor sub guvernul Laval favorizează succesul electoral al Frontului popular. Desigur, totalul voturilor de stînga crește cu mai puțin de două puncte în raport cu 1932, dar raportul forțelor în interiorul stîngii este profund modificat. Radicalii se retrag, victime ale participării lor la putere, SFIO se menține, Partidul Comunist cunoaște o dezvoltare remarcabilă. La al doilea tur, retragerile candidaturilor se fac în favoarea candidatului de stînga cel mai bine plasat: Partidul Comunist trece de la vreo 10 locuri la 72
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
retragerile candidaturilor se fac în favoarea candidatului de stînga cel mai bine plasat: Partidul Comunist trece de la vreo 10 locuri la 72; SFIO și radicalii obțin respectiv 149 și 109 locuri. În sînul opoziției, care numără 220 de aleși, centrul-dreapta se retrage în favoarea dreptei intransigente. Victoria electorală a stîngii antrenează o mișcare, în bună măsură spontană, de greve fără violențe, cu ocupare de uzine. Liniștită după grevele de după război, clasa muncitoare speră ca prin schimbarea politică să aibă loc o revoluție profundă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care, odată împlinită, să constituie fundamentul unei Europe confederate, independentă de Statele Unite. De Gaulle era, pe de altă parte, ostil organizației militare a Pactului atlantic, care includea armata franceză într-un sistem dirijat de Statele Unite. Începînd cu martie 1959, el retrage forțele franceze din Mediterana de sub controlulul NATO. La 3 noiembrie 1959, într-un discurs la Școala militară, el anunță înființarea unei forțe naționale de descurajare, pentru realizarea căreia beneficiază de alternativele celei de-a IV-a Republici, începînd din 1954
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
politica Statelor Unite, fie criticînd intervenția militară în Vietnam sau în Santo-Domingo (în primăvara lui 1965), fie denunțînd situația privilegiată a dolarului în economia mondială de după 1945. La 7 martie 1966, de Gaulle îl anunță pe președintele Johnson că Franța își retrage forțele din comandamentul integrat al NATO și că ea nu va mai accepta prezența pe teritoriul său a elementelor militare aliate. Dar ea nu pune în discuție adeziunea sa la alianța atlantică. Centriștii și socialiștii atacă cu vehemență orientările politicii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi din această lume frumoasă sînt încă acoperite de apele lui. Prin ce se deosebește oare uscatul de mare, cînd un miracol petrecut pe cel dintîi nu este miracol și pe cealaltă? Spaime supranaturale i-au cuprins pe evreii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene, întocmai cum un pendul se mișcă, multă vreme după ce forța, care l-a pus în mișcare, s-a retras. înainte de a cădea într-o uitare deplină, băgasem de seamă că marinarii din vîrful arborelui-mare și din cel al arborelui-artimon moțăie, astfel încît toți trei ne bălăbăneam acum pe vergi, parcă fără viață, iar la fiece legănare a noastră răspundea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să ne mirăm de balenele astea „înnebunite“, fiindcă nu există nebunie a dobitoacelor pămîntului, care să nu fie întrecută cu mult de nebunia omului. Cu toate că numeroase balene păreau agitate, precum am mai spus, turma în întregul ei nici nu se retrăgea, nici nu înainta, ci rămînea pe loc. Așa cum se obișnuiește în asemenea cazuri, ambarcațiunile se despărțiră numaidecît, fiecare îndreptîndu-se înspre vreun cașalot rămas la periferia cîrdului. Peste vreo trei minute, Queequeg își lansă harponul; cașalotul atins ne împroșcă fețele cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mă-ntorc peste un minut. Și Stubb porni repede înapoi spre Pequod; văzîndu-l pe Ahab aplecat peste parapet, în așteptarea veștilor sale, Stubb își duse mîinile pîlnie la gură și strigă: Ă Nu, domnule, n-a văzut-o! Ahab se retrase atunci, iar Stubb se întoarse la corabia franceză. Băgă de seamă acum că omul din Guernesey, care coborîse între timp printre lanțuri, cu o sapă în mînă, își vîrîse nasul într-un fel de săculeț. Ă Ce-i cu nasul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ieșind din tine ca niște bile de biliard. Cît despre pîine - n-aveai încotro, trebuia s-o mănînci, fiindcă te ferea de scorbut - era singurul aliment proaspăt pe care-l aveau. Numai că, teuga nefiind prea luminată, puteai să te retragi lesne într-un colț mai întunecos, cînd o mîncai. Una peste alta, însă, de la pupa la prova, punînd la socoteală și dimensiunile cazanelor la care lucra bucătarul și cele ale propriilor sale fălci pergamentoase, Samuel Enderby era o corabie strașnică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi siguri că un alt țărm, mai ferit, a fost de curînd uluit de acest spectacol bizar. încă ceva; această specie de balene dispune de două fortărețe puternice, care vor rămîne, după toate probabilitățile, veșnic inexpugnabile. Așa cum elvețienii s-au retras în munții lor de gheață, ori de cîte ori le-au fost cotropite văile, la fel și balenele astea, alungate din savanele și poienile mărilor centrale, se pot refugia în citadelele for polare, unde, plonjînd sub barierele și zidurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru asta - dacă nu-i altă cale, închiriază-mi-o, te rog, numai pentru patruzeci și opt de ore, nu mai mult! Te rog... trebuie... trebuie să faci asta! Ă Feciorul lui! exclamă Stubb. Așadar, despre fiu-său e vorba! Retrag ce am spus în legătură cu hainele și cu ceasul... Ce zice Ahab? A, trebuie să-l salvăm pe băiatul acela! Ă S-a înecat împreună cu toți ceilalți, ieri noapte, murmură bătrînul de pe insula Man, care stătea în spatele celor doi secunzi. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd imensa frunte ridată se ridică din apă, la o înălțime de peste douăzeci de picioare, hula furioasă se sparse de ea, azvîrlindu-și și mai sus coamele de spumă scînteietoare. Tot astfel, pe vreme de furtună, valurile din Canalul Mînecii se retrag înfrînte din fața temeliei stîncilor din Eddystone - însă numai pentru a se năpusti, spumegînde, asupra creștetului lor. Reluîndu-și în curind poziția orizontală, Moby Dick înotă repede în jurul echipajului ambarcațiunii sfărîmate, bătînd apa pieziș, ca și cum s-ar fi pregătit pentru un nou
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ibrăileanu gestul, în Amintiri, "din combinații gospodărești". 1878 septembrie Garabet este înscris la școala din Bacău, dar e mutat curând la Roman, deoarece tatăl își găsise o slujbă de administrator la o moșie din apropierea orașului. Copilul se îmbolnăvește și este retras de la școală. 1879-1883 G. Ibrăileanu a studiat la școala primară din Roman. 1883-1887 Urmează cursurile gimnaziului Roman-Vodă, luând, din clasa a II-a, premiul întîi în fiecare an. 1887 septembrie Se înscrie în clasa a V-a a Liceului "Cordeanu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a poeziilor lui Eminescu ce va fi editată în 1930 de "Cultura Națională". În același an apar volumele: Studii literare și Privind viața. Tot din 1930, redacția "Vieții romînești" se mută la București, editată fiind de "Adevărul". 1933 ianuarie Se retrage de la conducerea revistei care va reveni lui M. Ralea, director pentru partea ideologică și politică, și G. Călinescu, directorul părții literare și artistice. În mai, apare romanul Adela. iunie I se conferă premiul național de proză. 1934 Boala se agravează
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
din Moldova, ca să se audă peste Molna, peste Milcov, peste Carpați: "Limba domnilor E... I... P...3 și altora nu e limba românească, și literatura de astăzi nu e 1 D. Onciul, în cursul său, susține că dacii s-au retras prin munții dinspre Moldova. Probabil în Moldova e și un element rutean, neexistent sau mai puțin însemnat în Muntenia. 2 Scrisori, p. 236 ăCătre Al. Popadopol-Callimach, oct. 1889. De fapt, aici e o glumă a lui Alecsandri. Descrie o zi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
, publicație apărută la București, lunar, între 15 ianuarie și 15 septembrie 1875. Grupul de adolescenți, cei mai mulți elevi de liceu, care participă la redactarea revistei, au oferit conducerea periodicului tânărului Al. Macedonski. Poetul se retrage însă după apariția primului număr, nefiind de acord cu „latinismul” excesiv al grupării. Era mai curând o tendință italienizantă în ortografia și limbajul acestor începători, între care se numără Demetru G. Ionnescu (Take Ionescu), Grigore Andronescu, George I. Ionescu, I.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
din urmă este că P. nu pune accentul pe limbajul fastuos, matein, ci pe dialectica ideilor și pe semnificația parabolei. Tema prioritară este sentimentul de culpabilitate, asociat cu frica, recluziunea, poziția intelectualului în lumea violenței moderne. Un profesor de istorie, retras în pustietate mai mult de frică decât din înțelepciune, își scrie viața și din ce scrie se înțelege că el se născuse „gata răstignit”. Este pregătit, vasăzică, pentru un destin tragic, iar demnitatea lui este, dacă nu să scape acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
tăierea voii proprii (cap. 4-6). Însă, atât cei ce trăiesc în deșert cât și cei ce trăiesc în chinovie pot ajunge la desăvârșire: unul prin răbdarea singurătății pustiului, iar celălalt răbdând în mănăstire slăbiciunea fraților. Unii dintre cei ce se retrag în pustiu prea de timpuriu, nefiind formați deplin din punct de vedere duhovnicesc, alunecă ușor în neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]