95,170 matches
-
N-a rezistat să stea locului decît pentru un fum sau două, apoi și-a reluat căutarea. Dar, oare, căuta într-adevăr pe cineva? Pipa l-a obligat la o ușoară schimbare de ținută: i-a îndreptat umerii și capul. Privirea, care anterior părea că o evită pe a celorlalți, a prins altitudine și siguranță. La sunetul soneriei că pauza dintre acte s-a sfîrșit avea deja alura din fotografia cu care își ilustrează textele: lipită de piept, mîna stîngă își
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frate!). Mă întorc la tema acestei însemnări: cum de s-a năruit faima lui John Lubbock în doar două generații? Nu cumva chiar din cauza multilateralității sale? în fiecare din domeniile enumerate au venit alții și l-au acoperit. *Nevroza impune privirii urîțenia lumii. Pe ea o vezi întîi. Degeaba se străduiește mintea să-ți arate că totuși frumosul există, de la floare și fluture la cuplul tandru care se plimbă pe alee. Nevroza îți arată că floarea a și pierdut cîteva petale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hîrtia. Cînd modifici un lucru, trebuie s-o faci cu promptitudine. Există ceva pur fizic în procesul de creație artistică, dar și ceva catartic. E viteza potrivită. Cînd scrii încet te autocenzurezi, te corijezi imediat și poți avea dintr-o privire întreaga arheologie a scrisului”. Un autor de mari succese, J.L.C. evită „le Tout-Londres littéraire” (o lume pe care o consideră „confuză”) și aparițiile la televiziune, deși posedă „toate resursele șarmului englezesc”: „De fapt, eu am nevoie să reflectez în mod
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să nu mă mai gândesc la editură. Dar, pentru că acum iar sunt cu mintea liberă, tot la JUNIMEA mi-este gândul, și de aceea vă scriu, iar a Început să mă neliniștească lipsa de răspuns! Cât privește amabilitatea Dv. cu privire și la sora mea, Ada Medrea, vă comunic poate ceva ce ar putea să vă intereseze: Ada Medrea a 29 Întârzierea răspunsului de la editură, era o chestiune ce mă depășea. Ce a fost posibil - adică punctul de pornire , am făcut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lucrurile. Este mai trist pentru D-na Ciurea, care a rămas Încă În viață fără a... doua aripă! Am și fotografia grupului de elevi bătrâni cari l-au sărbătorit la 22 aug.105. Acolo Încă Îl arată fotografia cu o privire... parcă să străpungă viitorul, resemnat că va lăsa În urmă fapte de merit! Fotografia mi-a adus-o Remus Ciuntu. Aseară au venit la mine, Într-o Întrunire frățească, ca să Împrospătăm amintirea faptelor D-lui Ciurea, Dl. Colonel Ciuntu cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În suflet o mică recunoștință pentru tot ce ați făcut pentru mine. Aceeași recunoștință o port În sufletul meu și D-lui V. Ciurea, care m-a Îndemnat să fac bustul „Maior Ioan” pentru Fălticeni (...). meu, le-ar fi Încruntat privirile, le-ar fi adus aminte de ritmul muncii mele, ritm la care n-au visat niciodată, dar nici nu s-au străduit să-l atingă. 128 La 3 martie, s-a stins mama mea. O perioadă grea, când am suspendat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Opere: Marele fluviu Își adună apele (1961); Corabia cu un singur pasager (1962); Io, Mircea Voevod (1966); Într-o gară mică (1959); Fratele meu Culai (1963); Albastru deschis (1964); Cu tot soarele pe masă (1965); Drum bun, nene Esop (1967); Privire În lungul șoselei (1967); ștefan și Sihastrul (1967); Cabanierul (1968); Iscusitul Meșter Vreme (1968); Cred În oameni (1968); Hoțul perfect (1968); Cetatea de piatră (1968); Asklepios și Hippolit (1969); etc. 146 Casa de Cultură a Municipiului Brașov. 609 Vă dorim
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În toate părțile și la toate minunile ei: Dragomirna, Pătrăuți, Părhăuți, Arbore, Rădăuți, Putna, Sucevița, Vatra Moldoviței, Humor, Voroneț, Rarău. Am urcat Ceahlăul vara, toamna, iarna, am urcat scările la vârful Dochia și m-am uitat peste Moldova și Întors privirea spre Îndureratul meu Ardeal. Nu mi-am făcut note, am numai În mine emoția celor văzute și astea sunt bune pentru povești de taină prietenească, pentru scris prea puțin. Căsuța din dreapta, cum spuneți Dv. casei din dreapta de la Oprișeni, când veți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
romanul lui Cezar Petrescu), reg. Alexandru Tatos; „Moara lui Călifar” (după cartea lui Gala Galaction); „Privește Înapoi cu mânie”, reg. N. Mărgineanu, etc. Caracteristica personalității mele, după cronici, spune actorul, este: inteligența și trăirea intensă a personajului exprimate prin expresivitatea privirii. Tudor Olteanu, născut În anul 1943, la Timișoara, toată școala la București, liceul „Mihai Viteazul”. Facultatea de Limbă și Lit. Română, Universitatea București, absolvită În anul 1967, este reținut la Catedra de Literatură Comparată. I se acordă bursa Humboldt În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nici o Îndoială că este făcută de mână de meșteșugar. O dovedește clar-obscurul. Deasemenea nu există Îndoială În privința autorului, gir fiind cuvântul prof. Tempeanu, patriarhul de la Buftea. Îl voi Înrăma cum se cuvine și de fiecare dată când Îmi voi opri privirea pe el, Îmi voi aminti de Dl. Eugen Dimitriu, prieten al tatii, om de cultură, cu suflet generos și interesat de tot ce a fost, este și va fi românesc. Transmiteți Doamnei Dimitriu cuvenitele sărutări de mâini, iar Dvoastră, primiți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Noël Bernard și Vlad Georgescu, directori ai postului de radio Europa Liberă, victime ale Securității Introducere Despre ultimul deceniu comunist, prin scrisorile citite la postul de radio Europa Liberă Cu doi ani în urmă, am avut curiozitatea să aruncăm o privire asupra unor texte trimise postului de radio Europa Liberă în ultimii ani ai comunismului. Am redescoperit o sursă a cărei complexitate nu o putuserăm sesiza decât parțial la timpul respectiv. Nu aveam cum să realizăm, din succesiunea săptămânală a mesajelor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
trebui recuperat prin așa zisa muncă patriotică de duminică? Vă înșală și vă înșelați dacă credeți că acel ropot de aplauze provine din inima poporului. Aplauzele se datoresc faptului că animatorii stau la spate și trag cu ochiul îndreptându-și privirea asupra celor pasivi. [ ] Mă gândesc, domnule președinte, la presă și o compar cu presa mondială, bineînțeles, exceptând-o pe cea comunistă. Ce găsești în ziare, ce găsești la radio? în ziare sunt mereu preamărite numele dvs. și partidul, mărețele fapte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
atunci, Mihai Telescu, și a lui George Macovescu (pe atunci președinte al Uniunii Scriitorilor) problema aprovizionării orașului Timișoara, probleme ale moralității tineretului, a cerșetorilor, a regimului de pașapoarte etc. și când am fost întrerupt de trei ori de către primul-secretar, sub privirile stupefiate ale obștei scriitoricești, asupra căreia plutea un duh de bătrânețe și lașitate. De mult folos i-ar fi fost societății românești contemporane critica aspră și obiectivă, oricât de distructivă ar părea ea unor minți îmbătate de ideologie. Așadar, stimați
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în față pentru a conduce micile grupe de specialiști aflate la diferite standuri, grupe ce urmau să prezinte exponatele și să participe la mult așteptata consfătuire cu secretarul general, președintele republicii. Cu un și mai accentuat rictus al gurii, cu privirea dură, sfredelitoare, Ceaușescu, cu gura încleștată, trecea tot înainte, refuzând orice discuție, orice degustare a noilor bunătăți. În acest timp, începu să se lămurească misterul, dezvăluit pe șușotite de unii din suita președintelui. Ceaușescu făcuse dimineața o vizită centrelor de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sale, salută ca un boxer experimentat pe toată lumea și bâlciul începe. În dreapta lui, Elena Ceaușescu. Imediat după ea, Ștefan Voitec, mobila social-democrată necesară decorului. În stânga lui Ceaușescu, surpriză! Ion Gheorghe Maurer, albit și posomorât. Nu este învrednicit nici măcar cu o privire de la fostul său colaborator. De altfel, după numai 30 de minute, Maurer se va retrage pentru a nu mai apărea până la sfârșit. Exemplu urmat și de Voitec, mult mai târziu și tot pe nebăgate de seamă. În spatele conducătorului, nimeni. Nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fără minte. Au murit oameni prin infarct. Alții s-au sinucis. Aceste jertfe de sânge nu vor trece nescrise în cartea istoriei acestor ani și cineva va plăti pentru ele. Un spectacol mai tragic decât cutremurul din 1977 se înfățișează privirilor uimite ale trecătorilor. Ne întrebăm și-i întrebăm și pe sprijinitorii lui Ceaușescu: cum de se poate răbda așa ceva? Nu mai există în țara aceasta niciun om de bine? Oare tuturor le e frică că-și vor pierde bucățica de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și le dilată coardele vocale, ca într-un coșmar colectiv demn de cei mai temuți torționari ai închisorilor comuniste. în zilele acestui congres, e bine să nu ieși din casă decât mânat de nevoi absolute. E bine să ocolești și privirile uniformelor indigo, ca și pe cele ale civililor prea calmi de pe marginea străzilor, care fumează așteptând să se întâmple ceva. E bine să-ți lași mașina în fața casei și să renunți la cozile de la benzinării. Să mănânci pâinea de alaltăieri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fiicei lui Constantin Brâncoveanu, cu frumoasele grupuri statuare datorate lui Karl Storck și Ioan Georgescu, aflate pe lista monumentelor de artă plastică la pozițiile 43, 44, 45? Ele își așteaptă, împreună cu lăcașul care le adăpostește, probabil, lovitura de grație sub privirea indiferentă a Patriarhiei. În pericol se află și biserica Sfântul Spiridon Vechi, construcție din veacul al XVIII-lea datorată patriarhului Silvestru al III-lea al Antiohiei, martor al primelor legături româno-arabe. Condamnată este și biserica Sfinții Apostoli, ctitoria fiului învățatului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de decorațiuni interioare, instalații sanitare și de încălzire, multe importate, au dispărut sub dărâmături. Jaful, comerțul improvizat înfloresc acum la lumina zilei pe ruinele cartierului. Tot felul de inși se strecoară printre mormanele cartierului scormonind, furând, negociind uneori chiar sub privirea consternată a proprietarilor prada. În panica evacuării, locuitorii cartierelor demolate vor lăsa în urma lor, imobilizate în apartamentele asediate de buldozere, mobilier, îmbrăcăminte, agoniseala unei vieți întregi. Bătrâni azvârliți din locuințele lor moștenite din generație în generație vor fi strămutați la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
caracter, o vor împrejmui desigur în așa fel încât să o sufoce. Nu știu dacă se va reuși ocultarea ei, precum a Bisericii Olari, mutată astfel încât blocurile de la colțul nou, al Căii Moșilor cu Bulevardul Republicii, să o ascundă bine privirilor. Soarele apusese când urcam dealul Patriarhiei. De sus se putea vedea întinderea dezolantă a demolărilor în vederea noului Centru civic. În lumina care mai străjuia peste oraș se întrezărea colina golașă de pe care au fost rase zidurile de bătrână mânăstire ale
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
foarte mari, iar noi nu-i putem ajuta cu nimic. Ne-au întreținut o perioadă, dar deja nu mai putem să-i privim în ochi, căci s-au săturat și ei de noi. Suntem complet epuizați și cu greu suportăm privirile celor care ne adăpostesc, dar ce să facem? Nu putem ierna pe stradă. Nu găsim niciun serviciu, deoarece suntem scoși din toate drepturile de aici suntem pe nicăieri și ai nimănui. Poate să întrebați de ce nu dăm înapoi aceste pașapoarte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
primi în locuința sa pe alții sau nu, indiferent dacă era unul dintre cei bogați sau dintre cei săraci. A locui la bloc înseamnă, de fapt, a încerca să sădești în mințile oamenilor o conștiință colectivă. Înseamnă să trăiești sub privirea scrutătoare a vecinilor. Acest fapt reprezintă un nou mod de viață, în care comportamentul și cerințele colectivității sunt prezente la tot pasul și în orice moment. Se creează astfel o nouă ambianță socială, în care colectivitatea are prioritate asupra individului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și singurul dintre musafiri care a dat, instantaneu, glas gratitudinii și a rămas fixat În contemplarea transparenței care permitea luminii să ia forma perfectă a frumuseții. Admirația Îl separase de ceilalți, Înfrățit, cum era, cu gingașa minune cristalină, antropomorfizată de privirea exaltatului. Poate tocmai această obsesivă fixație admirativă a și produs dezastrul. Când a trebuit să revină din metalumea hipnotică a transcendenței În ritualul domestic, năucirea fusese prea mare, mișcările abrupte și stinghere. Radu a atins, fără să vrea, chiar obiectul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Noaptea când a rămas să doarmă la noi, pe canapeaua din „camera mare”, după ce pălăvrăgeala nocturnă cu vodcă și interjecții se prelungise dincolo de ora fantomelor. Seara la restaurantul din colțul blocului Unic, la mijlocul anilor ’80, urmăriți la masa de alături de privirea mare a unui Adrian Păunescu cu barbă de monah. Drogul tot mai salvator și tot mai năruitor al alcoolului... ca stimulent și Înlocuitor al poeziei sau iubirii. Al speranței, adică. Cele câteva convorbiri telefonice și câteva epistole de după 1989, când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Transnistria. Când am revenit la New York era Pesahul pe care, de obicei, cam uit să-l onorez. Am redeschis volumul Zestrea de aur. Fotografia de pe contracopertă readucea, În careul de zid al cărămizilor, același chip, cu zâmbetul abia schițat, aceeași privire țintind departele inaccesibil, dar și altă vârstă. Dedicația datată 19 iulie 2002 (ziua unei aniversări pe care, iată, nu o uitase) Își multiplica, acum, Înțelesurile: „Celei și lui Norman Manea, această drăgălașă zestre de care am scăpat. Cu dragoste, o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]