95,170 matches
-
Petrescu, Gabriela Adameșteanu, Paul Georgescu, George Bălăiță, M.H. Simionescu, Costache Olăreanu, Augustin Buzura, Radu Cosașu, Maria Luiza Cristescu, Mihai Sin, Virgil Duda, Al. Paleologu, Lucian Raicu, Al. George, Mircea Iorgulescu, Mircea Martin, Ion Vartic, Octavian Paler. Nume noi, după o privire comparativă globală a două generații („60” și „80”), tot cu ample enumerări, se opresc la: Ștefan Agopian, Mircea Nedelciu, Ion Iovan, Alexandru Vlad, Gheorghe Crăciun, Adina Kenereș. Cărțile În cauză au apărut (sau au fost comentate În volume de critică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Noica) a rămas la nivelul unui modernism agonic. «Profeții negativi», pe care nu i-au asimilat suficient pentru ca să se poată despărți de ei Într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta... Ca niște oameni atât de «deștepți» să adoarmă sub privirea hipnotică a unui magician minor precum Nae Ionescu (ca să nu mai vorbim de fascinația exercitată asupra lor de Codreanu) este greu de Înțeles. Cu atât mai puțin pot Înțelege și mai puțin Încă admite atracția pe care mișcarea legionară a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la restaurantul mizer, câțiva metri, drumul Însemnase, pentru infirm, o expediție apocaliptică. Abia Își trăgea sufletul, efortul părea să-i rupă, În orice clipă, arterele și pneuma. „Dom’ Paul”... Se apropiase, umil, un bătrânel al locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a lui dom’ Paul se mărise, scăpăra de curiozitate. Altădată, la Pietroșița, la vila lui M.H. Simionescu, unde ajunsesem În mașina și sub șofatul lui Bălăiță, casa pe colină a lui MHS dublase supliciul, apoi Îl triplase prin scările
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Târgului internațional de carte de la Ierusalim, duminică, 20 iunie 1999, orele 20 punct, apăruse, Împreună cu câțiva dintre colegii români, la manifestarea care Îmi fusese dedicată. Gârbovit, albit, Îmbătrânit, obosit. Părea totuși, paradoxal, neschimbat! Vocea aceeași, la fel lucirea șugubeață a privirii, luciditatea afectuoasă, glumeață. Îmbrățișarea noastră a fost spontană, o regăsire intimă, profundă, dar și un soi de instantanee regăsire a României În afara ei, la un târg internațional al cărții care ne reamintea ce Însemnase și continua să Însemne, pentru fiecare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
abces de fixație» al suferințelor). Și asta nu cu un sentiment de milă ori caritate, ci ca unica reacțiune «onorabilă» În fața imensei stupidități a durerii fizice”, Îi scrie Blecher lui Miron Grindea. Lacrimi pentru sine nu și-a Îngăduit Blecher; privirea sa albastră se umezea doar când vorbea despre părinți, Îngrijorat că ei s-ar putea considera vinovați de existența sa frântă, ca autori ai unei vieți blestemate, În afara normalității. Pe strada Costache Morțun, nr. 4, patul pe rotile era adus
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
29 de ani mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit un suferind.” Blecher a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrisoarea pe care mi-ați trimis-o prin Abaddón am regăsit obsesiile În jurul cărora s-au rotit, În condiții atât de diferite de ale dumneavoastră, multe dintre zilele și paginile mele. Aș fi preferat și eu, În locul unei scrisori, o privire sau o cafea Împărtășite În tăcere Împreună. Scrisoarea a realizat totuși mai mult... A confirmat că În momentele de cumpănă ale vieții- și ale creației - opera marilor artiști ne poate fortifica; suferința lor fraternă, izbăvită prin creație, Își dovedește astfel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cafeaua sau Îmbrăcându-ți măștile cotidiene, sau Înfrânt de ostilitatea concretului agresiv și duplicitar. De data asta, „străinul” era, Însă, un iubit maestru, depărtarea o anulaseră, de mult, cărțile care ne-au unit. Am recitit scrisoarea din Abaddón, urmărit de privirile spectrale ale unor prezențe familiare: Martin, Fernando Vidal, Marcelo, Nacho și Augustina. Evadam, regăsindu-mă, pe dâra fosforescentă a cuvintelor, În timp ce În zare fumega rugul Alejandra, iar În tunelul lui Juan Pablo Castel șerpuia orbitor fantoma Mariei ucise. M-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poată servi artistului În impas, șansă de regăsire, stimulare activă. În locul Alejandrei, visul l-a redat, Însă, doar pe Sábato, tânăr Înfricoșat, cândva, de rânjetul lumii, refugiat Între diferențialele și integralele analizei matematice, cum fusesem eu Însumi, demult, retras de privirile administratorilor și ale preoților cazoni Între copertele tratatelor de calcul algebric, ca Într-un sanctuar destinat să mă apere de orașul strâns ca Într-un sac și devastat de barbari. Teoremele se prinseseră, cândva, și de mine, precum delicatele infirmiere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a preluat de la un bătrân Înțelept, rabinul Moshe Loev: „Drumul În această viață este ca tăișul unei lame; de o parte, infernul; de cealaltă, infernul. Între ele: calea vieții”... Un prieten la Berlintc "Un prieten la Berlin" Dimineața, când ridic privirea spre o nouă zi, mă Întâmpină coroana de frunze a copacului. Un bun acord cu timpul. Îl privesc, Îmi reamintesc lecția pe care mi-o propune. Stabilitatea, statornicia unui echilibru venind din interioritatea naturii Înseși. Mă uit la ceas, aștept
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atâtea dicționare și antologii și care a ofensat, prin detalii mai puțin cucernice, sensibilitatea unui vestit critic. Camera respiră, pentru o clipă, altfel. Abia acum vede cu adevărat tabloul. Cupidonul, adică, așa cum Îl presimțise Cosimo. Zâmbește, poate, sau tremură, cu privirea mărită de Încordare. Se mișcă din loc, nu se mai poate stăpâni... Văzuse Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... n-ar fi trebuit s-o șocheze. Știa doar, demult, cum apare Cupidon În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am mai trecut demult printr-o situație atât de complexă și neliniștitoare ca aceea În care ne aflăm În prezent cu toții (expeditori, destinatari și... restul, deopotrivă). Senzația de izolare, de singurătate trebuie Învinse pas cu pas, cu Încordare și cu privirea ațintită spre viitor. Vrând-nevrând, aceasta se numește (paradoxal?) speranță, n-are alt nume. Aici, acasă, este așa cum știți. Ba, ceva și mai! Frig, frig, frig. Nu ne vedem aproape cu nimeni. N-avem nici chef, nici răbdare, nici condiții nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sa nostalgică față de solidarul franctiror care i-a animat copilăria și i-a energizat fanteziile lirice. S-ar fi putut imagina pe sine transformat, eventual, Într-un gândac, cum se transformase și tatăl său, când dispăruse, dintr-o dată, din câmpul privirii sale, dar ca o extindere, doar, și continuare a „jocului” pe care Îl Împărtășiseră. Așa cum nu uitase clipa când Își văzuse, pentru prima dată, tatăl transformat Într-un condor, „o pasăre uriașă cu gâtul golaș, cu capul Încrețit și plin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tocmai relația dintre entuziasmul juvenil față de barbarie și scepticismul statornic față de civilizație, progres, democrație. Nu s-a ajuns la astfel de prea complicate și importante chestiuni. Părea pregătit pentru o seară destinsă, mozartiană, ca primăvara drogată de frumusețe a Parisului. Privirea și gestica sa, cerând și dăruind admirație, se Îndreptase, cu delicată vibrație cavalerească, spre Cella... Conversația n-a fost lipsită, totuși, mai ales la Început, de sarcasmul care Îl consacrase pe filosof. În ciuda scurtei sale exaltări față de „Revoluția” anticeaușistă din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În vremuri revoluționare.” „New set of standards”, „revolutionary change”, „progressive”..., termenii aveau, desigur, alt sens pentru tinerii ascultători, decât cel Îndelung pervertit În Colonia Rino la care se tot gândea improvizatul profesor est-european. Zâmbea, Întrebător și superior și buimăcit, cu privirea pe foaia de hârtie liniată: noi-vechi cuvinte, „radicals”, „conservatives”, „conventionalism”, „duty”... - barbarisme sucite și răsucite și schimonosite În cazarma DADA, cu seceră și ciocan, să nu mai poată fi pronunțate decât la Circul Rinocerilor. „După ce fusese el Însuși un proscris
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de lagăr, desigur. Călătoria de câteva zile, iarna, a bolnavilor lagărului În vagoanele de vite, spre o destinație necunoscută, fusese precedată de distribuția minusculei porții de mâncare pentru drum. Povestitorul se afla depus pe o scândură, slujind drept brancardă, cu privirea țintă spre scheleticul bărbat care stătea alături, În picioare, și pe care cei din jur Îl strigau „Profesorul”. Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu izbutește totuși să stranguleze „bestia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fusese doar o Închipuire. Cu genunchii tremurând și ochii măriți de spaimă, captivul așteaptă să fie, ca altădată, lovit, umilit, anihilat. Înainte de a se prăbuși, cu pantalonii umezi de urina groazei, sub loviturile neamțului, prizonierul vede cum santinela Își Întoarce privirea binevoitoare spre el și Îi face un semn politicos să se apropie. Abia atunci Înțelege că, În realitate, soldatul era el, acum, cel care curăța spălătorul pentru fostul captiv. Zâmbetul său slugarnic exprima nerăbdarea de a-l servi pe sclavul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decât prin efectul pe care Întâmplarea Îl are asupra lui Spino (o ludică derivație de la Spinoza), „recepționerul” medical, obsedat de reconstituirea existenței decedatului. „Sugestiile privind enigma uciderii lui Carlito sunt spectrale, de importanță relativă. Adevărata enigmă se află În orizontul privirii lui Spino”, afirma un student. Avertizat asupra propriei sale mortalități, Spino se opune trecerii timpului, În care percepe vidul anonimatului și al ne-memorării. Motivează Încăpățânarea de a regăsi și reconstrui existența celui absent: „pentru că el este mort și eu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a poetului portughez, dar și propria sa viziune, despre poziția pictorului În celebra pânză a lui Velázquez LasMeninas. O magistrală demonstrație, făcând vizibil invizibilul, ascunsul, teritoriul Încă obscur, viețuind temporar În amnezică inerență. „Înțelegerea se produce abia când realizăm că privirii noastre i s-a răspuns, că ne-a fost returnată”, spunea Tabucchi. Reprezentarea depinde de autoreflecție și de relația pe care o stabilește cu „cealaltă față a psihicului”, cum afirmase Foucault. În teza de sfârșit de semestru la clasa dedicată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cealaltă față a psihicului”, cum afirmase Foucault. În teza de sfârșit de semestru la clasa dedicată lui Pessõa, o studentă a făcut, de altfel, legătura dintre ceea ce detaliase În acea seară Antonio Tabucchi și felul cum Foucault, obsedat de natura privirii, interpreta aceeași pânză. Referindu-se la pictorul din lucrarea lui Velázquez, Foucault scrisese: „El poate fi văzut Într-un moment static, În centrul neutru al oscilației. Întunecatul său torso și fața luminoasă sunt la jumătatea drumului Între vizibil și invizibil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Foucault scrisese: „El poate fi văzut Într-un moment static, În centrul neutru al oscilației. Întunecatul său torso și fața luminoasă sunt la jumătatea drumului Între vizibil și invizibil ( Între a fi blocat de pânză și a fi posedat de privirea noastră)... Ca și cum pictorul nu ar putea În același timp să fie văzut În pânza În care este reprezentat și să și vadă ceea ce el Înfățișează acolo. El domnește pe pragul acestor două vizibilități incompatibile”. Studenta adăuga: „Antonio Tabucchi pare decis
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
convenții”. Nu pare surprinzător acest ecou prelungit pe pagina unei teze universitare al acelei fascinante seri de vineri, prelungită dincolo de limitele prevăzute... Simțisem, cu toții, că participam la o extraordinară incursiune În misterul artei, așteptând, ca frumoasa din pădurea adormită, revelatorul, privirea știutoare, În stare să activeze tainicele valențe ale viețuirii. * Dezbaterile celor trei romane ale lui Tabucchi au fost urmate de vizionarea filmelor inspirate de ele, produse În Italia și Portugalia. Autorul se retrăgea Într-un colț din fundul sălii, unde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să mângâie, În răstimpuri, o mare pisică invizibilă. Lenea ei lascivă Îi tempera, fără să-i blocheze, locvacitatea. Eram un gasteropod scăpat dintr-o grădină nu doar neliniștită, ca În poemul său dedicat lui Leopardi, ci și părăginită, Estul socialist. Privirea fixată asupra vorbitorului. Fascinat În aceeași măsură de ceea ce auzeam, ca și de ceea ce vedeam fără să văd. Prin treimea de sus a ferestrei gonea, grăbit, un nor. Pisica Diderot apărea, dispărea, iar apărea, fără ca nimeni s-o vadă, lenevind
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]