3,716 matches
-
-mi-se în vene a fost ca o lovitură de bici. Apoi m-a luat de braț și am plecat, un cuplu bizar, prin zăpadă, în dimineața de iarnă. Am mers fără să ne spunem nimic. Câteodată, îi priveam chipul îmbătrânit pentru a regăsi trăsăturile fetiței care fusese odată. Dar nu rămăsese nimic din chipul acela. Mă lăsam purtat ca un copil. Aș fi închis ochii și aș fi adormit, în picioare, continuând să pun un picior înaintea celuilalt, sperând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
luase câteva înghițituri de băutură pentru a se-ncălzi, Mierck și Matziev o executară cu remarci usturătoare. Când încetară s-o mai bruscheze, ea lăsă capul în pământ, suspină lung și își privi mâinile umflate de frig și de muncă. Îmbătrânise cu douăzeci de ani în zece minute. A urmat un moment de repliere, ca după o partidă de cărți. Matziev își aprinse alt trabuc și făcu vreo câțiva pași. Mierck se lăsă pe spatele fotoliului, își băgă degetele mari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poza făceau din ea o lucrare somptuoasă și fragilă dintr-un muzeu pierdut. Chipul ei îmi amintea de alte chipuri, dar acestea se învârteau în cerc, mobile, fugitive, imprecise în trăsăturile lor care se modificau fără încetare, ba întinerind, ba îmbătrânind, atât de repede încât nu reușeam să opresc în această sarabandă pe unul sau pe altul dintre ele pentru a-l privi cu atenție și a-l recunoaște. M-am mirat că procurorul nu a dat jos tabloul niciodată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
știut să am răbdare, să vină de la sine, a trebuit să lupt pentru a avea o femeie, doar în ultima vreme, îmi spunea acum vreo doi ani, am început să am cuceriri involuntare... tu?, nu te cred, ia vezi... pe măsură ce îmbătrânesc, femeile devin tot mai frumoase și tot mai accesibile, sunt superbe, un prieten de-al meu zicea și el că, pe măsură ce-a devenit persoană publică, femeile care îl refuză sunt tot mai frumoase; asta cu refuzatul e treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are umor?, păi, sigur că are, iar eu am încercat să-l imit întru totul... Cât despre povestea aia trăită de el, povestea cu ziarista lui, m-a îmbolnăvit... îmbătrâneam în fiecare zi câte puțin... (Lumini, muzică, se schimbă în ținută ușchită, de serviciu, mini neapărat, cam femeie de afaceri, își schimbă și expresia, e orgolios-avântată. Nu are la încheietură funda albastră.) Vedeam uneori, asta după ce aproape a dispărut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu vreau apă, chiar nu vreau nimic, doar să vină Maestrul acasă, asta mi-ar da siguranță. — Să văd și eu minunea, adică să rămâneți liniștită, ați obosit, se vede, v-ați consumat grozav... nu vă supărați, dar chiar ați îmbătrânit puțin, degeaba v-ar judeca cineva, contează doar povestea... Și grădinăreasa face o pauză, continuă împletitul cepelor, apoi, o secundă, se uită lung la tânăra femeie, chiar că s-a schimbat!, își spune ea, coborându-și pleoapele împovărate de roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
brazi?, ești nebună, cred că ești ipohondră. În ciuda ideilor tale, nici nu-ți închipui cât de mult ești a mea. Fără tine nu pot, Lori e nevasta și tu ești iubirea. Dacă te dor picioarele alea frumoase, înseamnă că ai îmbătrânit (smile...), că ai obosit, muncești prea mult, stai prea mult în picioare, nu de brazi e vorba. Și nici de acele lor. Te duc eu la un doctor renumit, ce va zice ăla e sfânt, pe el o să-l cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de fâș la piept. Așa arăta el în mai 2005. Singur și speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear. Insomniac, lipsa de somn marcându-l, îmbătrânindu-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele albe, părul rărit și, evident, vopsit, dinții stricați, îi lipseau deja măsele. Iubitor de bani. Doar că strălucea pe scândura teatrului, ea îl aducea la tinerețea de începuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
septembrie, la începuturile sfârșitului, s-au ridicat de la masă obosiți, Maestrul era neliniștit, și asta se vedea, poate după drumul greu, aglomerat, de la mare până în București, așa gândea Loredana, dar mașina a făcut față drumului și soarelui arzător, tipul a îmbătrânit, uite ce privire pierdută are și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase urât, a bătrân, urât îmi e mirosul ăsta, dar!!! Frumoasa Neli le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Sărut-mâna! — Să te pupe mama. Îl ia de gât, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe un obraz, apoi pe celălalt, îi mângâie fața, ți-ai lăsat barbă?, pentru piesă îmi trebuie, că altfel n-o lăsam eu, mă îmbătrânește!, da, te îmbătrânește, se văd firele albe, ai un cap de bătrân, n-ai mai vopsit nici pletele, nici sprâncenele, așa trebuie în piesă, să fiu bătrân!, să intrăm în casă, ne văd vecinii, să ne vadă, dacă trăiam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pupe mama. Îl ia de gât, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe un obraz, apoi pe celălalt, îi mângâie fața, ți-ai lăsat barbă?, pentru piesă îmi trebuie, că altfel n-o lăsam eu, mă îmbătrânește!, da, te îmbătrânește, se văd firele albe, ai un cap de bătrân, n-ai mai vopsit nici pletele, nici sprâncenele, așa trebuie în piesă, să fiu bătrân!, să intrăm în casă, ne văd vecinii, să ne vadă, dacă trăiam eu pentru lume... își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și Loredana niște mâncăruri... gătește bine, că știi, nu-i place ei să plece, stă toată ziua la Snagov, în casă, și gătește, asta e, am o femeie de casă. — Știu, dragul mamei. Femeia se uită lung la el, a îmbătrânit băiatul meu, e bătrân și el, ce-o fi și cu mine?, se întreabă ea cochetă, ce privire tristă are... ce ai tu, băiete?, că n-ai venit numai așa, de vorbe. Veniși la Kogaion, să-ți dea înapoi tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atâtea aplauze... Ce-ar fi să te apuci din nou de casă, de câte aveți împreună și-ați realizat împreună, tu cu Loredana? Lasă fetițele, ele vin și pleacă. Pe asta, pe Tina, n-o mai suna. Îți ajunge. Ai îmbătrânit, uite ce barbă albă ai. Și părul e la fel. — Da’ nu și inima. — Promite-mi că n-o mai suni. N-o mai căuta. Ai nevastă, ai Teatrul, ce-ți mai trebuie? Până la premieră, n-o mai sun, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asculte și să se Încălzească la molatica lumină solară care circula Între ceilalți doi. Monsignor avea efectul razelor de soare asupra multor semeni; și Amory a posedat această calitate În tinerețe, ba chiar, Într-o oarecare măsură, și după ce a Îmbătrânit considerabil, dar spontaneitatea reciprocă de acum nu avea să se mai realizeze niciodată. — E un băiat sclipitor, a fost de părere Thornton Hancock, care văzuse splendorile a două continente și stătuse de vorbă cu Parnell, Gladstone și Bismarck. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vânt era cald În acel anotimp... Iar acum tu treci pe lângă mine prin ceață, o năzărire Cu părul răsfirat de ploaie, cu buzele ude-arcuite În timp, În ironia aceea sălbatică, În voioasa disperare Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ciupercă supărătoare între degetele de la picioare, și mai ești din când în când și poponar, îți mai vine să faci copii! Dacă mai erai tu, parcă mai era cumva, se juca și ăla micu cu cineva, veneam împreună în parc, îmbătrâneam și eu frumos, era altceva! Mariana cred că fură din casa de marcat, da eu mă fac că nu văd, își mai vopsește și ea părul, că cu trei miloane pe lună ce să facă, săraca. Te pupă Mișu. Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dacă n-am învățat când eram mic. O să am grijă de tine să faci. Contesa se roagă mereu să fii o fetiță cuminte și bună. Eu nu știu să mă rog, mai bine îți scriu ție, e greu când ai îmbătrânit să-ți schimbi concepțiile de viață, am observat din experiență, deși unii devin religioși la bătrânețe. Dar eu nu sunt încă așa bătrân, ca dovadă că uite, o să am o fetiță, adică pe tine. Te pupă tata. P.S. Azi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și mă simt fericit, am tot ce-mi trebuie de vreme ce am renunțat la ultimul vis posibil al teatrului, de a închega o trupă de teatru. A durat prea mult până am izbutit să construiesc teatrul acesta, au obosit actorii, au îmbătrânit și, mai ales, au venit peste ei, peste actorii mei, tot felul de cioflingari. Pe unii i-am cocoloșit mai mult decât trebuia și asta i-a demoralizat pe cei care au crezut în mine, iar acum, când aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fost de fiecare dată, am filmat vreo câteva zile și de fiecare dată, la fără un sfert, totul era gata. Aproape că îmi vine să cred că am visat, că, de fapt, chestia nu s-a petrecut. Acum, după ce am îmbătrânit, parcă îmi place să fac film, deși nu sunt chiar foarte convins. Mă duc la Institut, așa cum am mai zis undeva înainte, căci mă chemase Cotescu. Intru în biroul lui, era o dezordine artistică acolo, tot felul de reviste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ca să putem trăi, făcut pentru ei, spectatorii, dar și pentru noi, și pentru sufletele noastre, ale actorilor, căci și noi suntem oameni. S-au dus vremurile alea, cel puțin pentru noi, ne-am răzlețit, eu am plecat, ei au mai îmbătrânit. S-or mai fi jucând ei și azi, dar cred că niște vremuri au apus, din păcate. Ne-au lăsat savoarea unor clipe de neuitat, convingerea că am însemnat ceva, că Teatrul Național acela, așa cum era el, era pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și finalitatea va fi aceeași, deși poporul nostru pare să nu mai aibă vocația respectului față de muncă, dreptate, cinste. Sunt, de câtăva vreme, într-o foarte ciudată stare, mă uit în oglindă și nu pot să nu recunosc că am îmbătrânit teribil și, ceea ce este mai rău, mă simt ca un bătrân, am deja tabieturi și preocupări de om bătrân. Cred că sunt pe punctul de a mă pierde, am sentimentul că trebuie să reacționez repede până nu va fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să te extrag cu cleștele din slănina lui. Ai prezervativ? Mai am unul. Dar cum îl cunosc eu pe ăla, tipul umblă cu prezervativul la el de luni de zile fiindcă pândește de mult ocazia asta. Între timp cauciucul a îmbătrânit și s‑a mai subțiat și sigur nu mai e bun de nimic. Witkowski Anna, ești atât de bună să continui lectura de unde am rămas? Da, doamnă profesoară, Stifter ne învață că oamenii nu sunt liberi, că sunt sclavi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prietenii ei aroganți, l‑ar invidia, fiindcă ei n‑au voie să facă așa ceva. Preț de o clipă, timpul se oprește în loc pentru acest bărbat și această femeie și este o clipă favorabilă fiindcă, de regulă, timpul înrăutățește totul; săracii îmbătrânesc în timp, bogații reușesc să amăgească timpul puțin, dar nu definitiv, până la urmă tot îi ajunge din urmă. De fapt, timpul e democratic, ceea ce nu e cazul lui Rainer. Acesta detestă masele și de aceea se ridică simțitor deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu‑i nevoie să angajezi un star din străinătate. Asta‑i dovada că cei în vârstă mai au valori, iar tinerii numai frivolitate. Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune ca de atâtea alte ori, iar Maria Andergast cântă în duet cu cineva de care nu‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poate, în sfârșit, să explice totul în liniște. Întoarce lucrurile pe toate fețele, așa cum întoarce gândacul de gunoi bila de bălegar. Abia după ce o să ajungă nestingherit cineva, Sophie o să‑i înțeleagă și o să‑i aprobe motivele. După care or să îmbătrânească împreună, iar mai târziu or să râdă adesea când or să‑și amintească de planul ăsta idiot. Și mai târziu or să râdă cu nepoții. Sophie spune că vrea să atingă în sfârșit extazul. Din păcate, cei mai mulți nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]