1,358 matches
-
frumoasă... Era înaltă și-avea trup subțire și-și alesese, în sfârșit, un mire cu care-a hotărât să facă nuntă. Mai pune-o funtă și mai pune-o funtă, e prea săracă rochia purpurie, spre alta ochiul parcă mă îmbie, că e cu flori mai proaspete și-i nouă (ce-ar fi de le-aș purta pe amândouă?). Mai pune-o funtă și mai pune una.... Când a sfârșit, murea în zare luna. S-au risipit în patru zări nuntașii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
blând în taina nopții, până-n zori mă ține trează, Contopit cu raza lunii, pe cosițe mi se-așază. Și-n lumina aurie, uit de dor și lacrimi grele, De necaz, de bucurie și de multe zile rele. Luna blândă mă îmbie, să mă scald în marea albă Și la braț cu infinitul, să-mi pun stelele în salbă. Un miraj ne ține alături, până zorii se revarsă, Cu balsam pentru tristețe, îmi găsesc drumul spre casă. Noapte-adâncă, noapte-albastră și tu lună
?n taina nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83240_a_84565]
-
Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un anunț, scris cu litere mai mici: "De Paști și de Crăciun ospătare gratuită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În urma mea, Irina nu mai putea, la fiecare pas mă amenința plângător că rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul nostru, se aprindeau luminițe. Bisericuța se vedea distinct
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rară. Iubita nu s-a dat decât din capriciu sentimental, convinsă, de altfel, de adevărul dragostei. Este mai fără minte și mai grăbită să se omoare decât o mamă. O spumă fierbinte în veșnică fierbere. Tinerețea, simțirile proaspete, curiozitatea o îmbie să încerce. Lanțurile cu care i-a plăcut la început să se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și va iubi iarăși cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am scris între timp și o dată i-am vorbit la telefon, spunîndu-i mereu cu ce nerăbdare o aștept și cum toate frumusețile naturii nu pot fremăta în mine fără ea, parcă ar fi un disc (aceeași mînie) care strălucește alături, îmbie cu o mie de emoții, dar așteaptă încă diafragma pentru a-și spune întreg secretul. Nu avusesem ocazia despărțirilor dar oricum, totul nu era prea important, durase abia trei zile. Și, de altfel, întrevedeam pentru mai târziu despărțiri mai lungi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
găsit la familia Axente, mic de tot, și asist la transformarea lui de fiecare zi. Din primele zile l-am obișnuit să mănânce din farfurioară, ceea ce la Cavarna nu făcea decât rareori, când ceilalți voiau să râdă. La început îl îmbiam inutil, se apropia cu ezitări de lapte și se retrăgea cu frică. A trebuit să-l împingem de câteva ori cu capul, să se murdărească tot, și, pornind să se curețe cu vitejie, a descoperit că laptele din farfurie e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a venit în vizită celălalt. M-a găsit, înainte de a-mi fi putut lua un aspect mai calm, pe care el l-ar fi acceptat imediat, căci nu era un om pătrunzător în sufletul vecinului, sau instinctul de conservare îl îmbia să escamoteze realitatea pe cât posibil și să nu-și turbure sănătatea sufletească. M-a întrebat îngrijat: "Dar ce-i cu tine?" și am răspuns cu toata disperarea: "Sunt un temperament așa de nenorocit, încît mă gândesc cu toată seriozitatea să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în tină Cu glas de argintar. Și unde El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl știi Se stinge iute focul, În van îl mai îmbii. Atunci eterna noapte S-așterne peste tot, Amaruri îți vin coapte Și cel mai drastic vot. 18 mai 2004 TIMPII TOȚI TOTUNA SUNT Trecutul vine în prezent Spre a muri în viitor; Prezentu-n rol de repetent Departe-i de ce-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un anunț, scris cu litere mai mici: "De Paști și de Crăciun ospătare gratuită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
credința, dar eu știu că poporul meu a băut vârtos și atunci când avea credință și se Închina lui Dumnezeu. Între acum și atunci, În acest sens, aproape că nu e diferență. - Luați, vă rog, și o bucățică de sălămior, Îl Îmbie Mașa, văzându-l Încruntat și ambalat În această discuție care nu prevestea nimic bun. Sau serviți măcar un ou... - Nu te deranja, Mașenca, spuse vizitatorul. Dacă o să mi se facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Am crezut că veți dormi mai mult. Și apoi, m-am luat cu gândurile și nici n-am simțit cum trece vremea. Apoi, a mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câteva minute - sub privirea contradictorie a fetei - mai rămase din cele două bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să-l mănânc tot...!” „Chiar te rog...!” Îl Îmbie fata mai puțin convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În mod special. Această extremitate a peștelui, de regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totuși În prăvălie secondat de vânzător, căutând cu privirea cam ce anume i s’ar potrivi sărbătoritei. Se opri totuși În dreptul unui vas În care se aflau mai multe garoafe roșii, privindu-le admirativ. „Azi dimineașă au fot aduse...” - Îl Îmbie interlocutorul. „Alte culori mai pot găsi...?” „Desigur domnule. Ele se află imediat În dreapta dumitale puțin mai În spate. Vă rog priviți...! Albe, albastre, portocalii, vișină putredă, o varietate de culori care va Încânta În mod sigur privirea unei bune cunoscătoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
roșie, oferind vizitatorului imaginea unei splendide grădini ce nu o poți afla oriunde...! Colindândau orașul privind și parcă visau. O largă și abudentă variație a produselor de larg consum Îți stimula imaginația În timp ce exponatele electronice produse de firmele japoneze, te Îmbia să le iei În brațe, să le pipăi, sărutându-le...! Iar În momentul când, În interiorul unei rotiserii zăriră un perete de o mărime incredibilă care de fapt era burdușit cu rotofei pui de găină ce se roteau rumenindu-se datorită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil a fost șoferul lui Costello, al lui Lucky Luciano, spuse Wallace, zâmbind. În lumina interiorului capitonat, gri, fața lui Wallace era punctată de barbă. Ochii mari, Întunecați, adânciți În orbite Îmbiau amabil la amuzament. Când te gândeai cât de profund absorbit și preocupat era Wallace de afaceri, de probleme de caracter, de moarte, Îți dădeai seama câtă generozitate și câtă dificultate presupunea asta - câtă sforțare, cât tremur, câtă Înflăcărare, ce efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să fii un ram în basmul din livadă; măiastră te știam. Acum, ești înălțată, minunea mea dintâi, cuminte,-n umbra clipei, cu visul căpătâi; și cum în calea-ți lină s-ațin și demni, și mulți cei tineri brazi te-mbie cântarea să le asculți; Tu, într-o zi, spre piscuri, urcând, ai să mă lași prea singur sub arcade, ecou dormind sub pași; nisipul din clepsidră va curge tumultuos, luând cu el amarul și tot ce-a fost frumos... Magnolii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bani. Mâncarea era inclusă în prețul sejurului plătit de universitate. Băutura, nu. Chelnerii mă întrebau ce doresc să beau. Eu ziceam: simplement de l’eau. Franco-swițerienii mă credeau puritană și nu voiau să-mi rănească specificul cultural, așa că nu mă îmbiau la vinul lor. Petrit albanezul era mai spontan. Cerea ce voia și obținea. A cerut tot trusoul de școală pentru cei doi copii și l-a căpătat. De la cufărul lui de lemn a ajuns la 5 sacoșe elegante, de-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
portocale. Walizada ne-a privit cu ochii încărcați de reproș și ne-a spus: - Odată am gustat și eu șampanie și mi-a plăcut. - Dar gustați și acum! - Acuma nu, că nu v-ați gândit voi. Dacă vă gândeați, ne îmbiați, nu ne puneați în situația să vă spunem noi că am vrea. Da’ până plecăm, să știți că bem un pahar întreg. Jowida nu mai doarme fără somnifere. - Mi-a fost tare frică la început. E prima oară în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trebuia să mă țin de mână cu Fred Strigoiul. Eram doar doisprezece cu tot cu Leisl, dar datorită lumânărilor care pâlpâiau în camera întunecată și a gemetelor de violoncel, atmosfera părea confortabilă. Era cu siguranță un loc care i-ar fi putut îmbia pe morți să-și facă apariția. Leisl a făcut o scurtă introducere, urându-mi bun venit și spunându-ne chestii despre respiratul adânc și concentrare și sperând că „spiritul“ ne va dărui ceea ce ne lipsește fiecăruia. Apoi s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Balcicului, în alai, la saraiul ei. Trăia singur, într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei slabi cu duhul, căci a lor va fi Împărăția cerurilor... Iată că acești doi nebuni Încercau să aducă fericirea din ceruri pe pământ...” „Ce-ar fi să ridicăm o ulcică de vin În cinstea Domnului?” se Înduioșă starețul Pafnutie, Îmbiindu-l pe Bikinski să intre În chilia lui. „Când dai un prânz sau o cină”, cită el În gând din Evanghelia lui Luca, „să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plină câmpie, „rămășiță din uriașul codru al Vlăsiei“, cum le spunea Ana țâncilor ei din clasa Întâi. De obicei aducea cu el o sticlă de țuică de prune și, cât stăteau ei de vorbă și o degustau, el o tot Îmbia și pe Ana să bea. Ea gusta o singură dată, la Început, apoi refuza cu Încăpățânare. Alteori aducea Într-adevăr câte un iepure sau un fazan. O rugau pe Ana să-l prepare după indicațiile bătrânului, iar În acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]