9,813 matches
-
amâna cu bună știință momentul prezentării copilului Inei. Cum deschise Alex ușa, Ina întâlni ochii veseli ai soțului ei, radiind de bucurie. Starea lui euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate, soldându-se cu un zâmbet îmbrățișat cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale, o cuprinse grijuliu de mijloc, o sărută pe obrajii livizi și-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fiecare de treaba noastră... - Chiar faptul că tu ai fost promovată atunci, demult, în funcția de asistentă șefă, crezi că i-a căzut bine!? - Uite că nu ai dreptate! De cum a aflat vestea, a venit imediat la mine, m a îmbrățișat, m-a felicitat și mi-a urat să fiu dreaptă și bună cu toți cei pe care alții i-au nedreptățit. - Păstrând proporțiile, sună ca un fragment din discursul lui Kogălniceanu la instalarea ca domn a lui Cuza, nu crezi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acele cuvinte atât de așteptate de ea: - Da, Victore, vreau! Sper să nu greșim nici unul dintre noi. - Speri!? spuse el mimând alarmat surprinderea Olgăi, ceea ce îi dădu acesteia fiori reci. Speri, repetă el? Trebuie să ai certitudinea, pentru că altfel... Și îmbrățișându-se, izbucniră amândoi într-un râs de nestăpânit, după care, el continuă: - Eu vreau o soție fidelă, bună gospodină, să mi aducă sub acoperișul casei o droaie de copii. Vreau să las și eu o umbră pe pământ! Nu voi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trebuie minte. Nu aveți o casă? Asta în care stați a cui este, nu-i a voastră, că doar nu vom moșteni noi pământul? - Mamă, eu vreau să trăiți mult, mult de tot, să vă bucurați de liniște... și o îmbrățișă. - Hai, hai, termină cu dulcegăriile. Și ce-i cu gândul acesta de a avea o casă a voastră? Ina tăcu. Mama sa o privi cu reproș, ca mai apoi să lanseze provocarea: - Nu, nu, asta nu e ideea ta, mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e flămând! Nu știu când am să-l învăț să-și pună gentuța pe umăr. Uite la el cum o târăște. - Lasă-l, să nu-l cerți, îi cumpăr eu alta, și zicând acestea îi ieși nepotului în prag, îl îmbrățișă, îi ștampilă fruntea cu o sărutare și-l trimise la baie să se spele pe mâini. - Ți-a pregătit bunica ceva bun, special pentru tine...! - Ce anume, bunico? - Surpriză! Spală-te pe mâini și vino la masă! Ina nu mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
imaginară cum în camera alăturată se derula un eveniment. Nu dură mult timp că Mihăiță, cu vioara într-o mână și cu arcușul în alta, năvăli în sufragerie unde își găsi ambii părinți, care dădeau impresia că îl așteptau. Îi îmbrățișă și le mulțumi doborât de emoție pentru darul făcut. Din ziua aceea, după ce își făcea lecțiile, mergea la clubul copiilor, învăța după Metodă primele acorduri apoi, întors acasă, exersa mai multe ore pe zi. Deși se străduia din răsputeri să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
kilograme are... Un timp, nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Se priviră, ca mai apoi să izbucnească într-un râs zgomotos, buna lor dispoziție aducând-o în sufragerie și pe Ina. - Uite ce veseli sunt băieții mei! Tatăl îl îmbrățișă cu toată căldura pe băiat. Mama privi galeș scena aceasta de dragoste. Era fericită că Alex îl iubea într atât pe fiul lor. Între ei se cimentase o prietenie bărbătească care, în cele mai multe cazuri, era marcată de unele discreții ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în lume n-am să ajung până acolo să-mi pierd soția la cărți. - Victore, Victore, nu te juca cu focul...! El lua vorbele ei drept naivități. Și cum își făceau loc în casa lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
casa visurilor mele pe care le-am strâns într-un buchet pentru tine și Mihăiță! Uite, ai aici toate cheile! Ina, copleșită de eveniment, cu glas pierit, abia reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca un mânz nu se depărta niciodată de părinții lui. Abia stăpânindu-și emoțiile, Ina introduse cheia în ușa de la intrare. Uimirea ei nu se putea cristaliza în cuvinte. Străbătu încăperile, deocamdată goale, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
despre tine, despre băiat, despre Alex. Te voi ține la curent privind viața mea, trista mea viață, numai așa vei prețui fericirea ce ți-a fost dată: să ai un soț ca Alex și un copil normal, ca Mihăiță. Te îmbrățișează cu toată căldura sufletului ei năpădit de atâtea încercări ale vieții, care nu știu când și dacă se vor termina vreodată... Olga Ina puse scrisoarea pe noptieră, cu gândul ca seara, înainte de culcare, să o recitească. Trebuia să vină Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spuse sărut-mâna pentru masă, ceru voie să intre în camera lui să-și facă lecțiile. - Vino mai întâi la mama să te sărute! Așa o să-ți meargă lecțiile șnur, o să vezi, încercă ea să coloreze atmosfera. Mihăiță zâmbi binevoitor, o îmbrățișă pe mama lui și o sărută de mai multe ori. - Ce bună ești tu, mamă, cu mine! - Hai, hai tâlharule, cred că ai în plan să-mi ceri ceva, ai curaj: - Vreau să merg cu băieții la fotbal, spuse el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Lili. Își aminti că atunci când Lili îi aducea mapa cu corespondență, scăpa ca din greșeală mâna ei mică peste mâna lui, încercând, chipurile, să restabilească ordinea foilor care se răvășiseră pe birou. În una din zile, trecuse în spatele scaunului, îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili? o întrebase el. Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
scoase la iveală un buchet mare de crizanteme albe, semnificând puritatea. A cui? Poate voia să împrumute din nevinovăția florilor și să o transfere în comportamentul lui care se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe un ton de firească nevinovăție: - Parcă era vorba să te odihnești
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bine, vine domnul drac și-și bagă coada, și stică totul. În legătură cu eroii Vasilica și Vasilică momentul acesta a venit odată cu ieșirea lui din cadă, cu trupul gol, și, lipindu-se de al ei, tot gol, sub cearșaf. S-au îmbrățișat. S-au mai drăgălit, după care, el, aprins, a dorit să o pupe, pasionant, cum o făcea de obicei, și să urce deasupra. La care, ea, blând și inteligent, i-a răspuns: nu, dragul meu, în seara asta, și, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe la nimeni. Ca să nu fii, doamne ferește, și a altcuiva. și, dacă am hotărât astfel, i-am dat întâlnire aici. La Pisc. Ea, proastă, n-a prevăzut nimic. A venit la întâlnire. Când a întins mâinile către mine, ca să mă îmbrățișeze, eu am împins-o, de piept, în prăpastie. A zis, doar,a!, și gata. S-a dus. De-a rostogolul, mai bine de șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
El, cum să se ducă, la ea, așa gol cum era? I-a arătat prin semne, că... Lasă, i-a dat ea, tot prin semne, răspunsul necesar. Invitându-l, în continuare, setoasă, de mama focului. S-a dus. S-au îmbrățișat. Ea l-a și aruncat în nisipul petecuțului de plajă. și l-a frecat; și l-a învârtit; și l-a obosit; până l-a dat aproape gata. Pe urmă, l-a luat de mână și l-a purtat până
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am căzut la picioare; scuturat de hohote de plâns îmi întrerupeam tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat-o, de mai multe ori, pe numele adevărat, care avea o rezonanță deosebită. Dar, din inimă, repetam: „Târfă... târfă...“ Îi îmbrățișam pulpele având gust de miez de castravete, amar, dulce și acru. Am plâns. Cât am mai plâns! Când mi-am revenit, mi-am dat seama că plecase. Poate că îmi trebuise mai puțin de o clipă ca să încerc în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lidero maximo" printre ei. Așadar, fii liniștit! Peste o săptămână oricum pleci în America, la frate-miu și cumnată-mea. Transmite-le vestea asta faină și lor. Spune-le să nu-și facă griji. Mă descurc extraordinar de bine. Te îmbrățișează al tău fiu și-ți dorește multă sănătate. Semnat: Dan". Ei, cum să comiți o asemenea scrisoare? Și cine naiba ar crede ce-i scris acolo? Orice om normal ar zice că-i o farsă. Iar pentru bietul tata ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dar nu mi-a ieșit. Doar mă știi tu prea bine... În cazul în care te caută, spune-le că sunt plecat într-o călătorie de studii și atât. Alte amănunte o să-ți dau cu proxima scrisoare sau telefon. Te îmbrățișez cu drag. Dan" Am mai aruncat o privire lucrării și am oftat. Apoi m-am mobilizat din nou și am revenit la starea de un dinamism extrem cu care pornisem să rezolv marile probleme ivite dinaintea mea. I-am chemat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
masa de scris a înaltului universitar și se despărți de acesta înclinându-se ușor. Apoi părăsi încăperea, lăsându-l pe moș pradă celor mai negre presupuneri. Se întoarse în biroul lui cu o meclă tragică. Își luă pardesiul și diplomatul, îmbrățișând camera cu priviri nostalgice. Când să iasă pe ușă izbucni: "Poftim! V-am făcut hatâru', na! Sper că de-acu' o să mă lăsați în pace, că așa ne-a fost înțelegerea". Se uită înspre peretele pe care primise mesajele mele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scuzați!" Am tăcut îmbufnat. Ce să-i mai spun că apartamentul era la etajul patru? Restul erau doar amănunte. Evident, bagajul avea exact greutatea prescrisă, iar tata m-a privit cu un zâmbet calm. Toate erau în regulă. Ne-am îmbrățișat, iar el mi-a spus: "Am considerat chestia asta un soi de truism, însă acum, când ne despărțim pentru un timp, nu pot decât să te rog să ai grijă de tine! Cât despre, hm!, călătoria ta despre care m-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt că tu nu pe mine mă săruți, când săruți, că nu pe mine mă îmbrățișezi, când îmbrățișezi, și nu mie îmi mângâi părul când îți răsfeți mâna prin pleata acesta a mea... Sau zadarnic o faci, Gerard, dacă gândul îți este la o altă fată. Spune odată, ce te frământă! Da, cu toată tandrețea de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt că tu nu pe mine mă săruți, când săruți, că nu pe mine mă îmbrățișezi, când îmbrățișezi, și nu mie îmi mângâi părul când îți răsfeți mâna prin pleata acesta a mea... Sau zadarnic o faci, Gerard, dacă gândul îți este la o altă fată. Spune odată, ce te frământă! Da, cu toată tandrețea de care dădeam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă mai văzusem umerii aceștia delicați, prea grăitori și tentanți. Îi văzusem totuși la cineva? Da, îi văzusem aievea. Mi se părea că îi și mângâiasem. Încă puțină concentrare și deja puteam pronunța numele fericitei pământence. Îmi aminteam cum îi îmbrățișasem și cu câtă ardoare îi sărutasem. Dar cui? Sau îi admirasem, cu tot obstacolul (noroc uneori cu obstacolul!) pe care-l impun dresurile feminine, pur și simplu în tramvai sau în troleu, în tren sau la ștrand, în Cișmigiu sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]