27,540 matches
-
fără să selecteze ideile, fără să caute formulări expresive, fără să se pună măcar de acord cu gramatica limbii române. Este mereu de o impolitețe flagrantă, făcându-te să te gândești la acei indivizi prost-crescuți care ies duminica în fața blocului îmbrăcați în pijama, nerași și târșâindu-și papucii. Așa stând lucrurile, îți trebuie o anumită doză de masochism ca să citești versurile din volumul recent apărut, Manifest anarhist și alte fracturi. Imediat după ce deschizi cartea te trezești împroșcat cu expresii dintre cele
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
din saloanele Alcazarului. Eroul, discret, este însuși pictorul lucrînd la un tablou. Astfel, el se iscălește în cadrul creat. E poate cea dintîi născocire, imaginea, invenția optică imortalizându-l pe autorul în plină acțiune... Lumina generoasă a Spaniei umple salonul Infantei îmbrăcată în roșu și argintiu. Rochie din care se reflectă în jur jerba de culori nuanțate pînă la incandescent... Cum exclama un mare critic: o perfecțiune ce exclude orice comentariu. Este artistul desăvîrșit ce a ridicat spațialitatea luminii pe treapta absolută
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
Teodosiu) cel care pare lovit în ce avea mai sfânt, cel care pare năucit de povestea pe care o aude, cel care împarte vinovății în stânga și în dreapta, ajunge spre final, prin închiderea cercului, să lepede costumul victimei și să-l îmbrace pe cel al vinovatului, pentru că și el este tatăl - fierar al unui copil rus. Revolta trece acum în tabăra nemțoaicei (Catrinel Dumitrescu) care dorește să răzbune femeile de fierar de orice naționalitate. Fierarilor nu le mai rămâne decât să-și
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
opinie, candidatul PDSR-ului ar cîștiga acum mai puține voturi decît partidul său. Or, lucru bine știut, PDSR nu e un partid de oameni săraci. Și mă îndoiesc că atunci cînd se duc la întîlniri cu alegătorii, fruntașii PDSR-ului îmbracă haine rupte în coate sau circulă cu mașini Dacia hodorogite. De fapt, și dl Iliescu și partidul său și-au început campania de recîștigare a voturilor pierdute încă din 1997. Și asta fără a folosi o strategie foarte savantă, ci
Ce mai zic sondajele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16760_a_18085]
-
la nivelul naționalului. Lipsită de suportul său etnic, mentalitatea obștească a putut fi mai lesne împinsă pe făgașul acceptării unei cîrmuiri despotice, cu urmări ce mai dăinuie și azi: După ce practicile amintite au dispărut, cămașa de forță pe care a îmbrăcat-o epoca peste mentalitatea basarabeanului se regăsește în modelul paternalist - în continuare, singura formă de autoritate legitimă în ochii "maselor largi populare" - și în inerțiile de comportament colectiviste. Această moștenire face ca în prezent să nu putem vorbi despre existența
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
Exclamațiile pe care i le stîrnesc peisajele și oamenii sînt nenumărate, iar extazul lui molipsitor. Misia de călător a lui Andersen devine explicită cu prilejul carantinei la Orșova: "Am cunoscut călători care zac în pat pînă la prînz; pînă se îmbracă, își pierd timpul și se lălăie, s-a și făcut după-masă. Apoi trebuie să scrie scrisori sau să noteze ce-au văzut la aceeași oră cu o zi înainte, cînd umblau prin galerii. Apoi au nevoie de-un an să
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
de radio și televiziune. Textul unei melodii care face ravagii icnește istambulic-mobilizator: "încă-un pic/ Dă din buric". Vulgaritatea de cort și nostalgia vieții în deșert s-au înstăpânit pretutindeni ca un blestem. Te și umflă râsul: fetițe ce se îmbracă din Occident, cântă și vorbesc ca la Kabul și, mai nou, Pnom Penh (pronunțat, desigur, "pom-pen"!) Mergi la plajă și rămâi șocat de "naturalețea" cu care copile de vârsta școlii generale expun o nuditate agresivă, făcând din "topless" alfabetul vieții
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
se duce în provincie în campanie electorală. Unul implicat într-o crimă face divertisment la tv, altul urmărit pentru furt dă interviuri candide la un oficios al hoților". După această sumară enumerare editorialistul se întreabă: "Poate Cătălin Botezatu să-i îmbrace și pe soliștii Festivalului George Enescu? Firește că da, dar cu riscul de a crede că în lumea noastră orice e posibil." Ar cam fi, crede Cronicarul, care simte un imbold să lungească lista exemplelor date de Nistorescu. Dar la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
la 25 de ani, are un necaz din dragoste și scrie Suferințele tânărului Werther. 30-35 de ani mai târziu, când devenise deja o personalitate oficială la Weimar, consilier secret al ducelui, constată că toți tinerii suferă din amor, băieții se îmbracă asemenea lui Werther, iar fetele ca Lotte și, ce e mai rău, se sinucid ca în roman. Această veritabilă epidemie culminează cu sinuciderea, împreună, în 1811, a lui Kleist și a Henriettei Vogel. În epocă, Goethe este acuzat ca fiind
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
se dă jos din camionul sovietic de campanie neajutată de nimeni, - observație a lui Petru Dumitriu, într-una din cărțile sale după ce evadează. Ana Pauker (observație primită din partea unor apropiați din epoca ei de succes: Taieur negru, la trei nasturi, îmbrăcat în mod vizibil direct pe piele (și nu se știe dacă poartă, cumva, chiloți, avînd în vedere les jupons de la revolution) fălcile ei puhave și albicioase de femeie voluptuoasă "călărind bărbații" ca una din activistele dezlănțuite care nu fac copii
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
în ultimii douăzeci de ani în limba română, îi are ca protagoniști pe câțiva copii care simt fiorul virginal al întâlnirii cu moartea și cu dragostea. Unul dintre copii, Claudiu, pentru care autorul are o preferință declarată, așteaptă în afara casei, îmbrăcat în costum și cravată (așa cum l-au obligat să se îmbrace părinții săi, interzicându-i totodată să intre în casă), să-i moară bunicul. Copilul folosește prilejul pentru a se juca nesupravegheat. El pleacă la râul din apropiere, unde își
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
protagoniști pe câțiva copii care simt fiorul virginal al întâlnirii cu moartea și cu dragostea. Unul dintre copii, Claudiu, pentru care autorul are o preferință declarată, așteaptă în afara casei, îmbrăcat în costum și cravată (așa cum l-au obligat să se îmbrace părinții săi, interzicându-i totodată să intre în casă), să-i moară bunicul. Copilul folosește prilejul pentru a se juca nesupravegheat. El pleacă la râul din apropiere, unde își întâlnește prietenii de joacă: un țigănuș, Feri, maturizat devreme, din cauza vieții
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
Constantin Țoiu Sept. 1975. Obsesia înmulțirii țiganilor. Restaurant Pescăruș. Orchestra. Toți îmbrăcați în negru, cu papion. Își încearcă instrumentele. Cacofonie interminabilă... Cel cu cavalul fumează; din cînd în cînd, se oprește, mai trage din țigare, apoi duce cavalul la buze și suflă restul de fum prin caval... Observația unui activist evreu inteligent
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
cum a ieșit. N-a ieșit nimic, - din contră... Să facă,... să facă mai repede italienii comunismul ăla al lor, cu Berlinguer, să vedem; dar pînă atunci..." * * * Tot B.S. La șaptezeci de ani, pe care abia i-a împlinit, se îmbracă mereu subțire, chiar și cînd e ger, cel mult cu un fîș pe el și cu capul gol. Tremură tot timpul. Uneori îl aud clănțănind din dinți. Veșnic emană senzația aceea de frig continuu pe care a trăit-o în
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
ger, cel mult cu un fîș pe el și cu capul gol. Tremură tot timpul. Uneori îl aud clănțănind din dinți. Veșnic emană senzația aceea de frig continuu pe care a trăit-o în cei șaptesprezece ani de detenție. Se îmbracă sumar totdeauna. De mîncat, mănîncă puțin, glumind că marii patroni capitaliști, ca Ford, erau abstinenți; abia dacă ciuguleau cîte ceva, alcool nimic, nici dulciuri prea multe. Lasă, și-o fi zis Ford (zicea B.S.) las' să mănînce cît o vrea
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
noi pălinca noastră, nici vinul nost cel bun pe băutura americanilor. Să și-o beie ei, dacă n-au ca noi ceva așe de bun. „ Am petrecut toată noaptea până ne-a toropit somnul și acolo ne-am culcat, așa îmbrăcați cum ne aflam. După-amiază, n-am apucat bine să deschidem ochii și să ne amintim pe unde ne aflăm, că s-a deschis ușa larg și a apărut celalalt Vasile, vecinul cu care petrecusem în ajun cu o zi înainte
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
un colț în altul al camerei ghirlande împletite, aprinde lumînările din brad, pune artificiile pe calorifer, îndreaptă încă o dată fundele cutiilor împachetate în inimioare și Moș Crăciun și brăduleți și reni și fulgi expandați de zăpadă, uite-atîta de mari. E îmbrăcat în smoching, are un papion cu fluturași movalii și șosete lila. Șampania are 40C. Se aud vocile colindătorilor și ale băieților negri din background. După ce toate sînt la locul lor, nea Gică se așează în capul mesei, uitînd să se
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
întinse pe un ziar, la uscat. Ella Fitzgerald cîntă Howw happy I would be if you believed in me" (Revelionul. Din ciclul Anotimpurile). La un moment dat, nea Gică, e pus să scrie jurnal: Astă-seară am ieșit pe balcon. Eram îmbrăcat în halatul alb și cred că aveam pe revere cîteva fire de păr de la clienți diferiți. De sub nămeți ieșeau parbrizele unor mașini diferite. Cu toate că mi-era frig, am rămas mai multă vreme afară pentru că-mi plăcea (și încă îmi plac
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
al SC ,,CMC Marmura Internațional" SRL Cărbunari. Pornit inițial dintr-un sentiment mai degrabă de disconfort în fața unui material nobil, cum este marmura, a cărui destinație era exclusiv una comercială, acest proiect a ajuns acum unul de o maximă coerență, îmbrăcînd și o riguroasă formă instituțională. Gîndită ca o fundație cu activitate muzeistică, avînd ca profil arta contemporană, această structură este și ea o noutate absolută prin faptul că proiectează prima instituție muzeală cu caracter privat din România. Așadar, cea de-
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra celeilalte/ și desenezi un cerc de lumină/ în cerc efigia unui rege" (Ghearele leului care nu mai fărîmițează). Aplicată asupra ființei umane, această violență
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra celeilalte/ și desenezi un cerc de lumină/ în cerc efigia unui rege" (Ghearele leului care nu mai fărîmițează). Aplicată asupra ființei umane, această violență declanșatoare de libertate constă în capacitatea
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
ea. "Pe lîngă toate ea era geloasă pe fata vitregă fiindcă aceasta era frumoasă și bună, în timp ce a ei era urîtă și respingătoare." Într-o zi de iarnă, cu ger și zăpadă mare, ea o trimite în pădure după fragi, îmbrăcată într-o rochie de hîrtie. Îi dă un colț de pîine uscată, sperînd că fata va muri de foame și frig. " Ajungînd în pădure, ea zări o căsuță la fereastra căreia erau trei pitici. Ea le dădu bună ziua și bătu
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
poverii libertății, a poverii gîndirii libere de pe umerii tuturor și delegarea conștiinței prin mecanismele terorii. România a devenit o țară a înlocuitorilor - democrația devenise democrație populară, inventatorii, inovatori, iar scriitorii, agitatori. Armata română ducea război în munți contra cetățenilor români, îmbrăcată în uniforme de împrumut, generalii erau de fapt politruci iar ofițerii, căprari, poliția și jandarmeria în locul ordinii publice profesau teroarea publică, iar proprietatea devenise o glumă, în schimb totul era proprietatea tuturor, iar de uzufructul ei se bucurau numiții, porecliți
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
zgomotul aparatului de respirație artificială. Personalul specializat din spital e pe cale să facă electroencefalograma victimei unui accident mortal. (Două persoane, plus Manuela.) Graficul apare pe ecranul unui monitor, și se imprimă pe o hîrtie care alunecă la infinit. Manuela e îmbrăcată în pantaloni largi, cu o bluză verde, poartă saboți și are părul strîns la spate. Are un aer obosit. O muzică discretă și intimă îmblînzește zgomotele sălii și creează o atmosferă de tandrețe și mister. B. Biroul Centrului Național de
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
aerul că iese din gura actorilor, caracteristic dublajului epocii; Céleste Holm, prietena lui Margot, ajunge la teatru pe un fel de alee rezervată artiștilor. Ca în fiecare seară, o întîlnește în ploaie, rebegită de frig, pe Eva Harrington. Eva e îmbrăcată discret, poartă un fulgarin și o pălăriuță. E o admiratoare ferventă a lui Margot. Céleste Holm a mai văzut-o de sute de ori pe la teatru, e obișnuită cu prezența ei. Dar în seara asta, văzînd-o pătrunsă de frig, i
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]