1,067 matches
-
din casă a început să cânte Bach, în persoană, cânta la țambal, improviza, nu știu dacă l-ați auzit vreodată într-un lan de porumb uscat, de sub un șopron, pe Bach, improvizând la țambal, sunetele se împrăștiau ca un fum, împânziseră cerul, mă amețeau. „Cine cântă ?“, l-am întrebat pe fierar. „E gineri-miu“, mi-a spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un timp, sunetele s-au stins și în ușa colibei s-a ivit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a decima colecția privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica acestuia, o domnișoară din lumea bună pariziană, foarte citită și fină fiind, se Îndrăgostea de hoț. Pe măsură ce avansa Întortocheata poveste de amor, Împînzită de incidente frămîntate și de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
amintesc de unde am copiat-o sau de unde mi-a venit, Însă adevărul e că niciodată n-am mai avut o asemenea idee. Totuși, Încercările mele de a o transpune În pagină s-au dovedit dezastruoase. O anemie de invenție Îmi Împînzea sintaxa, iar zborurile mele metaforice Îmi aminteau de anunțurile băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acolo la dispoziția mulțimilor de flămânzi, din satele din preajmă, care deja intraseră în postul sever al Crăciunului. Nimeni nu se scandaliză de vuietul de bombardament al artificiilor, nici din rândul sătenilor, nici din cel al oamenilor de afaceri, care împânziseră poienile pădurii, prin răspândirea noilor vile cu etaj. Pe întreitul teren de tenis al palatului, ascuns din dosul unui gard viu, ce înghesuia stufoase crengi de tuia, cu ramuri îndoindu-se sub plapuma zăpezii, aduseră trei porci tineri, care muriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai asta! Parcă e un blestem, a apărut un soi nou de mucegai, poate din cauza ploilor interminabile, se extinde foarte repede, are sporii rezistenți și se-mpânzește pur și simplu pe ziduri. E incredibil! Mi-au spus cei de la conservare că e dezastru, a cuprins tot, icoane, odoare, cărți vechi și nu reușești să-l elimini. Au trimis probe în Anglia, la un laborator de-acolo, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu mă întreb totdeauna dacă nu cumva am coșuri pe spate. *** „Mă duc s-aprind o lumânare și la ăi bătrâni și să mai smulg din ce-i acolo, s-au împânzit tufele, s-au sălbăticit, a crescut mohorul, de la ploile astea, nu te vezi călare din el.” Pământul e moale, dacă dau cu vârful papucilor, se iau brazde cu tot cu iarbă. Când le întorc, găsesc râme, se răsucesc deranjate de soare, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de alun și aur dacă pune sub pernă nu știu ce ierburi, untură de câine și o labă de iepure. N-a crezut-o nimeni, dar dacă femeia a ținut-o pe-a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă au ajuns la popă și l-au rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că, în loc să fie romantice, nopțile cu lună erau acum mai cumplite, mai înfricoșătoare decât cele de vreme rea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În zori, se vor înșira pe serpentinele ce duc spre cea mai împuțită apă din lume, dar vindecătoare a tot felul de boli, mereu mai multe și mai grele. Pentru asta au venit, din tot Regatul; și ei vor mânca, împânzind birturile, pensiunile, micile restaurante. Cheltuind. Oamenii locului ar fi, oarecum, mulțumiți, dacă Magistratul, în virtutea unei legi căreia îi dă o interpretare specială, nu ar stabili o impunere pe venituri greu de suportat. Nu se mai poate face nimic, fiindcă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe ușa de la intrare împreună cu Hilary și doi PR manageri, pe alee se află sute de persoane. Un șir de aparate de filmat se focalizează imediat asupra mea, în spatele lor e o mulțime de reporteri și fotografi, și locul e împânzit de asistenți de PR de la Carter Spink, care sunt cu ochii în patru și împart cafele de la un stand apărut ca din pământ. La poartă văd un grup de cunoscuți de la pub care se uită curioși și le arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
entuziasm. — Mi-a spus Nathaniel. Sunt sigură că ai luat decizia cea mai corectă. Tace. Păi... la revedere atunci, puișor. Și noroc. O să ne fie dor de tine. Când mă aplec ca s-o iau în brațe, simt deodată lacrimile împânzindu-mi ochii. — Iris... nu știu cum să-ți mulțumesc, îi șoptesc. Pentru tot ce ai făcut. — Tu ai făcut totul singură. Mă strânge tare. Sunt foarte mândră de tine. — Și să știi că nu e ultima oară când ne mai vedem. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spre o clădire înaltă, în ruine. „Am fost coleg de barou cu taică-su. Și uite, aici, era parfumeria. S-a dus, praful s-a ales“. Porniseră din Sfântul Ion Nou, ajunseră la Universitate, strânși între valurile de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul în asemenea ocazii. Bătrânul nu cedă, decis să vadă ce s-a întâmplatcu soră-sa, blocurile astea tip, construite socialist, din cartierele noi, s-or fi prăbușit toate. „Strașnic cutremur, să știi. Mai tare ca cel din ’40. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crede c ă „ne aflăm în fața unui poet pentru care - ca să întrebuințăm o vorbă celebră - „Lumea exterioară există.” și n‐a greșit! MATERNITATE Priveam aceste țări, aceste spații, Cuprinse‐ ntr - ale mărilor hotare: Maternul pântec, după lungi gestații, Le‐ a împânzit cu neamuri și popoare. Prin ani de beznă, de nădejdi și luptă, Omul avu, alăturea de el, Iubita zveltă, fața mumei suptă, Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ieșean. O mai spun : francezul, personal, m-a cucerit ca om și manager. Am rezerve asupra regizorului B.V. , dar asta e o altă problemă. Comic e, În cazul ultimei sale premiere - Hai să facem sex! - că pe afișele care-au Împînzit Iașul cuvîntul sex era grosolan, ostentativ rupt. Titlul montării rămînea Hai să facem. Mi-e clar că Benoît a făcut-o dinadins, să ironizeze retrograzii de care depindea. Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să vreau elev în clasa a X-a, dus de mână de tatăl, cu patru pași înaintea mea, eu gâfâind în urmă din cauza bocancilor prea grei, spre școala cu elevi adunați din toate colțurile orașului Brăila, pe atunci un târg împânzit de profesori de matematică, fizică și chimie și anatomie și biologie și astronomie și de câte științe sunt pe lume predate nouă, pleava orașului, strânse de prin Chercea, Radu Negru, Pisc, de pe malul Dunării sau de pe bulevardul Karl Marx, pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dealului artificial pe care este așezat liceul și mă opresc să răsuflu puțin. De fapt și de drept, el este un colegiu, dar mie îmi vine mai ușor să-i spun liceu. Dealul e destul de greu de urcat, chiar dacă este împânzit de străzi și de alei cu scări. Înaintea mea sta ca un uriaș căpcăun Colegiul "Avram Destoipov". E o clădire mai neobișnuită din punctul de vedere al arhitecturii și al construcției. Are trei etaje și un subsol cu două niveluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe holurile școlii, strigând "Criminalul!". Ca la un semnal prestabilit, elevii din toate clasele și-au scos profesorii, care erau la fel de terorizați ca și al nostru, pe hol, punându-i pe fiecare să se îndrepte înspre cancelarie. Coridoarele erau acum împânzite de elevi, fiecare strigând ce le trecea prin minte. Fluxul de adrenalină era incredibil! Toți vroiau să facă mai mult și mai rapid, dar se temeau și erau reținuți în același timp. Ezitarea lor a permis profesorilor să se baricadeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în tabere opuse." Parcă așa mi-a spus, acolo, în catacombe. Tabere opuse, nu-i așa? În ochii săi scânteiase un gând, dar era prea târziu... Adio, Romb Argintiu! Sala fu străbătută de sunetul exploziei și izul de ars se împânzi peste tot. Cei doi care trebuiau să iasă din colegiu nu se poate să nu fi auzit mărturia morții. Ochii săi încă mai erau fixați, dar goi. Nu se prăbuși, cum o făcuse lunetistul când fusese împușcat de Sergiu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scârțâie sub pași. Georgiană. Asta am vrut și eu să zic. Pornesc pe urmele muzicii și dau ocol casei, ajungând la peluza uriașă, unde evenimentul e În plină desfășurare. Partea din spate a casei e acoperită cu stegulețe, iarba e Împânzită cu corturi, pe o scenă cântă o formație, iar copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic ochii și Îl văd pe Cyril Înaintând spre mine, Îmbrăcat ca un bufon, cu o pălărie cu colțuri roșii și galbene. Unde ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lumea Începe să se ridice de pe scaune, luându-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou. Trebuie să Încerc iar să dau de Jemima. La ieșire, lumea Împânzește curtea, Îndreptându-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-se printre nori... Dezideriu a avut o copilărie obișnuită ca unic fiu al unor părinți de condiție medie. Născut Într-un orășel prăfos de câmpie, Într-o perioadă când frontoanele caselor, cele ale instituțiilor, fabricilor, uzinelor ș.a.m.d., erau Împânzite cu lozinci patriotarde, după modelul rusesc, a avut șansa unor părinți iubitori, care nu l-au sufocat cu o dragoste incomodă și castratoare. Elev model, a știut de mic să-și Îngrijească memoria, salvând-o de la atacurile proletcultist-șablonarde la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
era în afara Romei,provenea din divizia B. Grecii au cerut la Roma ca Olimpiada din vară să fie stabilită la Atena. Au adus în dar și un Cal Troian. Virusul fotbalului s-a răspândit pe continentul negru.Europa s-a împânzit cu fotbaliști din Nigeria,Camerun și Congo. ”Hannibal ante portas !” au țipat tribunii,la o fază periculoasă în desfășurare la porțile Romei. Microbiștii goți au profitat de toate meciurile trucate.In Dacia,călcâiul lui Achile a fost acarul Păun.Direct
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
era plin de relatări despre recăderea lui Misty. Printre rânduri, se înțelegea că n-ar fi decât o manevră publicitară. Se sugera că nu se poate să fie o coincidență faptul că noua carte a lui Misty și fotografiile ei împânziseră toate magazinele. De ce s-a așteptat ca toată lumea s-o bată pe spate doar fiindcă s-a lăsat de băut? Mă depășește, a continuat Mike. E ca faza cu Yasser Marrowfat 1 care a câștigat premiul Nobel pentru Pace. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că mușc!”... - 20 -România lui Ițic și Ștrul M-am născut în timpurile în care evreii de pe la noi se aflau încă în stadiul de jidani. Așa le spuneam noi, țăranii de pe acolo, acestei populații slinoase dar ahtiate după bani, care împânzea târgul Pungeștilor vorbind românește cu un accent ciudat. Când ieșeam de la școală, în drumul de peste trei kilometri spre casă, treceam de obicei chiar prin cimitirul jidănesc, cimitir care în acest târg era cam de patru ori mai mare decât cel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]