1,021 matches
-
peticită de un hoge tătar și la căpătâiul lui s-a rugat un preot ortodox pravoslavnic din Banat. Profesiunea de credință a fost rostită cu voce tare, pe patul de moarte de Vladimir Ghika, omul lui Dumnezeu: „Mor cu conștiința împăcată că am făcut tot ce am putut, deși nu întotdeauna tot ce a trebuit, pentru adevărata Biserică a lui Cristos, într-o perioadă tristă pentru țara mea și pentru întreaga lume civilizată”. II. Misiunea „Nici un noroi nu poate acoperi strălucirea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
s-au oferit legende; poate că n-am aflat niciodată sau am uitat repede dimensiunile exacte ale unui monument; poate că, uneori, mi s-a indicat o direcție greșită... Dar vă pot jura, cu mîna pe inimă și cu conștiința împăcată, că pot povesti întotdeauna cum zîmbesc oamenii din locurile străbătute de mine... EȘTI DIN ȚARA LUI BRÂNCUȘI Veneția era prea încărcată, prea înzorzonată, prea... kitsch. Trecusem peste Ponte Rialto și eram foarte impresionată de aspectul acesta de bîlci internațional pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cu pletele murdare și ghitara pe genunchi, într-o atitudine de reculegere desăvîrșită. Rezemat de umărul prăfuit al acestuia, un domn în vîrstă, îngrijit, cu haine gri și cu lavalieră, privește spre bolta înaltă, cu niște ochi albaștri, limpezi și împăcați, ca o apă liniștită în care nimeni n-a mai înotat de mult... Oricît ar părea de ciudat, furnicarul mai suferă încă o supremă îndesare. Lumea continuă să intre, tăcută și pestriță, de parcă o uriașă Arcă ar aduna toate tipurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar muri împăcată acolo, fără să știe de ce, poate de prea mult albastru. Dar ceainăria cu cupole azurii ne atrăgea mai puțin. Mesele cuminți, cu scaune ca toate scaunele din lume, avea un iz de cafenea europeană; or, în Orient, ceaiul nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un membru fidel al organizației în momentele grele. Or, bombardarea Iugoslaviei a fost un moment greu, fiind prima oară, după al Doilea Război Mondial, când se întâmpla așa ceva în Europa. Pe de altă parte, conștiința noastră, a românilor, era parțial împăcată și de faptul, real, că în Kosovo se petreceau fapte abominabile, vecine cu genocidul. Apoi, a venit al doilea moment al chestiunii Kosovo. Marile puteri din NATO și UE deci aliatele noastre au recunoscut independența provinciei, iar România nu. După
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
de altfel, bătătorita de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sine a unui om care își descoperă solitudinea în fața morții e subliniat ironic de remarca naivă a lui Criton care n-a sesizat nimic din zbuciumul interior al maestrului său : O, zei, cât de frumos, cât de senin, cât de împăcat a murit ! ... (p. 102). Piesa lui Dumitru Solomon, inspirată din cele mai cunoscute texte antice consacrate lui Socrate, înregistrează eșecul existențial și filosofic al unuia din marii gânditori elini și pune, parcă, sub semnul întrebării credibilitatea surselor care i-au
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
orice moment; nu suntem dispuși totdeauna să intrăm în spiritul altuia.” Vauvenargues 529. „O, cărților, sfetnici credincioși, prieteni lipsiți de lingușire ce înviorați mintea, învățători ai sufletului, ce știți să stăpâniți pornirile trupești, călăuze ale vieții cinstite și ale morții împăcate! O, câți oameni nu ați ridicat de pe șesul cel întunecos pe culmile cele mai falnice? Pe câți nu i-ați înălțat în scaunele cerești? O, mângâitori ai sufletului meu, alinare a mâhnirilor, în ale voastre sfaturi mă încred!” Espinel 530
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
rădăcinile în București, mi-am făcut la Craiova o ucenicie într-ale artei dramatice și, în sfârșit, Iașul m-a prins ca o capcană dulce-amară în mrejele sale recunoscute și descrise de mari condeie. Dacă vrei să îmbătrânești calm, senin, împăcat, atunci Iașul e locul ideal, el ți se oferă nu ca o iubită înflăcărată, ci ca o prietenă fidelă, statornică. (Mihaela WERNER) Să-mi fie îngăduit să redau câteva versuri dintr-o veche "declarație de dragoste" făcută Iașului. Și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
zilele în care-mi scriai tu, eram la București. Două zile. "Divina..." a ieșit în sfîrșit! Mă bucur că ți-o pot trimite! Am așteptat-o prea mult, de aceea nu știu să mă bucur de ea! Dar sînt liniștit, împăcat. M-am eliberat de un plîns! Era atît de important! Acum, știu, după ce am consimțit să mă expun, oricine mă poate huli! Absolut nimeni, însă, nu mi-ar putea contesta vocația. Dar astea sînt deja lucruri care nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dar îmi place! Tot ceea ce e oarecum nou și nesfîrșit îmi place. Îmi place pînă ce mă satur și de aceasta. Nu știu dacă ne vom găsi vreodată mulțumiți în ceva. Eu, acum, de cînd cu cartea, mă simt mai împăcat. Da, o carte poate salva un om, măcar pe autorul ei. Nu m-am raportat niciodată la proști, dar cartea mă ferește acum de aroganța filistinilor de pe aici. Am observat că și la P. Neamț ipocrizia politicoșilor era garnisită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
necesare, considerând că numai prin discuții contradictorii se pot lămuri problemele. El încheie nota cu următoarele rânduri: “problema acută a basarabenilor și bucovinenilor a devenit un capitol care în istoria românilor de peste hotare va trebui să aibă față de urmași conștiința împăcată că s a făcut tot ceea ce omenește se putea face pentru salvarea acestei populații”. Tot în vederea clarificării acestei probleme, partea română, prin Al. Danielopol, a avut o convorbire la 2 martie 1945 cu comandorul Brannen, șeful secției politice a Misiunii
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
notă specială. * „La 4 februarie 1945 a adormit în Domnul... mult veneratul și iubitul senior, părintele profesor onorariu dr. Vasile Tarnovschi. Departe de căminul cald al bătrâneților sale, în dureroasă și amară pribegie, a închis ochii în București senin și împăcat cu sine, ca unul care și-a împlinit cu prisosință datoria vieții sale pământești.” - scrie pr. dr. Vl.Prelipcean în Candela, anul LVI, 1946. S-a născut la 16 decembrie 1859 în comuna Mihoveni, județul Suceava, coborâtor din alese familii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine, complexă, deoarece e macerată de veghea constantă a inteligenței, de capriciile unei conștiințe cînd nefericită, cînd împăcată, în sfîrșit, de impulsurile unei lucidități în tensiune ce se neagă pentru a renaște, se iscodește necontenit, creînd cercuri vicioase de lumini și umbre, de secrete disponibile, dar și de ieșiri spectaculoase în arenă. Camil Petrescu a fost în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi pe placul și conformă cu dorințele anchetatorului, că bătrîna doamnă Brăiloiu făcea propagandă monarhistă o biată văduvă care, ironia sorții, în fapt îl dușmănea pe Carol al II-lea. Iar el minte, îl ține pe NU în brațe, minte împăcat și detașat, e un pușcăriaș cu experiență. Dintre toate, mai rele ca foamea și setea e frigul, dar cel mai rău e nesomnul. În februarie 1962 ajunge în celula 34 din Reduit, la Jilava. Descrierea ei este apocaliptică, dantescă: e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
auditive, ți se pare că răsună vorbe românești. Sunt portughezi, în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe seama căruia se distrează mereu Nicolae Prelipceanu), face zarvă pe chestia asta. El se ia chiar foarte în serios. Dar are dreptate. Te obișnuiești cu binele. Seara, în cameră, privesc un film american de groază, dublat în poloneză, și adorm împăcat. A doua zi nu avem „lecturi”. E un oraș doar de văzut și de petrecut timpul, de consumat oferta gazdelor - și mă bucur că organizatorii germani și-au permis luxul (le-au permis buzunarele!) să includă pe traseu și etape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Adversarii susțin că micul Cezar are ambiții prezidențiale ca și cum nu acesta ar fi țelul oricărui maronit adult, sănătos și de sex masculin. Fostul erou al cauzei Beyrouth-sur-Seine a părăsit așadar pagina întâi a ziarelor din Franța. Ca să fiu cu inima împăcată, am cerut o audiență la general. Domiciliul său: într-un cartier elegant, o vilă de la periferie. De mărime mijlocie, decor mic-burghez. Desigur, altceva decât palatele arabo-maure, cu stolul lor de servitori și cu grădinile lor feerice, în care trăiesc nababii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
occidentale? Aveți un colector de fonduri din lumea întreagă, dar o parte din ele sunt depuse în Elveția. De fapt, la ce servește Autoritatea voastră? Să întrețină iluzia unui popor, să le dea europenilor sentimentul că pot fi cu conștiința împăcată și pentru a facilita aducerea la îndeplinire a proiectelor partidului Likud... Președintele vostru e președintele a trei mașini și pentru a ieși din Moukata, el trebuie să ceară permisiunea sergentului de la punctul de trecere de lângă sediul lui. Ce-ar fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în patrimoniul cultural al omenirii, nu cred că trebuie să evoc ce am reușit să fac și ce nu. Dumneavoastră cunoașteți, la nivelul fiecăruia, dacă v-am fost util sau v-am nemulțumit. Oricum, vă asigur că plec cu conștiința împăcată că nu am făcut nimic rău, că nu am comis nici o abatere de la normele ministerului sau de la cele ale bunului simț. Dacă, totuși, cineva s-a simțit jignit, supărat de vreun gest al meu, vreau să-l asigur că un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
TIR, care s-a remarcat la numeroase competiții naționale și internaționale, prin bogăția de rezultate de merit. Pentru îndelungată activitate sportivă i s-a conferit titlul de „maestru al sportului”. A decedat în luna iunie 2006 la București, cu conștiința împăcată că și-a adus contribuția la ridicarea TIR-ului românesc la performanțe internaționale. CNEAJEVSCHI VERA - 1920 - 2003 A făcut prin activitatea ei prodigioasă mare cinste școlii bolgrădene din deceniul 30 al secolului al XX-lea. Activitatea ei s-a desfășurat
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
mintea, să și arunce munca Într-o asemenea dărăpănătură” mi-a mărturisit după câțiva ani, când a venit Împreună cu Tata, la căsătoria civilă a lui Corneluș. “Nu mi-aș fi Închipuit că poate ieși așa cum ați făcut-o. Acum sunt Împăcată. Dumnezeu să vă țină fericiți”. N-a fost ușor, dar am reușit. La puțin timp după cumpărare am Început discuțiile pentru schița program de renovare, care au durat Însă foarte mult, ing. Pompilian considerându-ne adesea chiriași și nu coproprietari
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
undeva? Acolo, în Maramureș și "mainimicul" e cosmic, din câte am văzut...! Mi se pare că starea de nostalgie e însăși starea de "mainimic" iar ținta ei e tocmai lipsa țintei punctuale și plaja fără contur a melancoliei. Un ins împăcat sufletește nu scrie poezie, ba chiar nu scrie deloc. Scrisul (de)vine cu "nățăsitate" din neîmpăcare. Poezie, numele tău e neîmpăcare! Din păcate determinările omenești-prea-omenești, familiale, aspirațiile egoist-individuale și de (mic) grup m-au obligat să părăsesc realul și cosmicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până aici. Tot ce-am scris este adevărat și am trăit acele momente, au trecut prin inima mea cea păcătoasă. Poate multe m-am reținut să nu spun, doar Dumnezeu le știe și le vede pe toate. Sunt cu inima Împăcată că am scris adevărul. Sunt o ființă fericită că L-am aflat pe Dumnezeu În viața mea. L-am aflat În biserică de la preoți vrednici de ascultat și de urmat. Apoi În viața mea de zi cu zi am văzut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
făcând mai multe mici bilete îndemna pe alegători să nu meargă la vot, să nu voteze pe trădătorii și vânduții germanilor; le împărți în oraș cu ajutorul lui Traian și al lui Vasile. Efectul n-a corespuns sforțării, dar avea conștiința împăcată, cel puțin izbutise să plictisească poliția Steagului!](Ibidem.) D. Trifu și pe urmă Algiu ne aduseră scrisori, a lui Ionel era cea mai interesantă, anunțându ne schimbarea situațiunii în Occident pe luna lui iulie. Pentru prima oară ne dădea o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]