1,072 matches
-
copertă roșie, studiind-o îndelung. Dacă pe telefon nu ar fi pus lăcățelul, am cere aprobare din secția de terapie, se scarpină el, încurcat, sub caschetă. Păi, veneam eu așa, fără să fi vorbit la telefon? mint eu cu conștiința împăcată, gândindu-mă la conversația avută cu directorul minei. Am fost anunțat să vin urgent. De doctorul Spătaru? se interesă cerberul. Sigur, bădie, de doctorul Spătaru! confirm eu și încerc să-i smulg legitimația. Cerberul anticipă manevra și își duse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
martie 12.” Acestea le-am scris avându-l lângă mine pe logofătul Tăutu. După felul cum căta către măritul Ștefan, mi-am dat seama că îl iubește și că ar face orice numai să-l știe pe vodă cu inima împăcată. Și vodă de această dată este liniștit. Doar ochii lui sunt la fel de neastâmpărați ca întotdeauna...Această părere îmi aduce o ușurare a sufletului și...nu știu cum, dar mi se pare că m-am trezit dintr-un somn adânc...Privesc în jur
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acasă. Casa mea e mai... Se opri, dar el nu se supără. Știu că locuința din Zebra Drive e mai confortabilă, spuse el. Și le va fi mai bine dacă ai tu grijă de ei. Se întoarseră la copii, împreună, împăcați. — O să mă însor cu doamna aceasta, îi anunță domnul J.L.B. Matekoni. În curând o să fie mama voastră. Băiatul fu foarte surprins, dar fetița își plecă ochii respectuoasă. — Mulțumim, Mma, spuse ea. Vom încerca să fim copii buni. — Asta-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de plutire. Erau încă mici pentru a fi sfidători, din nepricepere își dădeau arama pe față, nu din mândrie. Viața privită din exterior uneori are culoarea ambalajelor, gustul cât toate cofetăriile lumii la un loc. Oricât de modest, oricât de împăcat ești cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața privită la suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate ascunde furtuna. Erau încă mici pentru a se simți stingheri sau mândri: foamea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cățeaua contrariată. Și începu un lătrat de zile mari chiar sub fereastra lui. Vecinul nervos din cale afară, deschise brusc geamul către stradă și o întreba iritat: -Ce-ți trebuie Viola? De ce latri așa apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum cu soarta, vecinul îi adresă și ei câteva cuvinte. Bărbatul trase geamul din nou, dar Viola nu se lăsă, își începu aria în refren. Vecinul schimbă tactica și apăru ca din senin lângă ea pe trotuar, ba mai mult
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ați făcut, Un metru Înainte de graniță Încă mai trăiau, un metru după erau morți, spune-mi tu când i-am omorât, și cum, Dacă nu i-ați fi dus, Da, ar fi fost aici, așteptând moartea care nu venea. Tăcute, Împăcate, cele trei femei Îl priveau pe vecin. Mă duc, spuse el, Într-adevăr bănuiam că s-a Întâmplat ceva, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap că era vorba de asta, Vreau să te rog ceva, spuse ginerele, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că, din parte-mi, nici pân-acu' mare folos n-au cunoscut. (privește spre baltă) Hopa! Iaca-ia ce frumusețe de lișițe pe baltă! Dac-aș ologi măcar una, s-o duc plocon bădiței Ispas, parcă tot aș fi cu inima împăcată. Nu par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Leigh nici nu mai băgă de seamă. — Și eu m-am gândit. E mai rău de-atât. — Pare și-așa destul de rău, scumpo. Nu putea decât să-i ofere sprijinul și compasiunea ei plină de afecțiune, dar Emmy nu părea împăcată. — Te întrebi probabil cum ar putea fi mai rău de-atât, nu? Ei bine, stai să-ți spun eu cum. Nu doar și-a tras-o cu ea — poate că m-aș împăca cu chestia asta. Nuuuu, nu Duncan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bîntuie, de la o vreme, somnul și nesomnul; În vis, Îi apăreau prunci, așa visau, probabil, femeile gravide. Dacă și-ar fi zărit doi-trei vînduți, da, așa era mai potrivit să Îi numească, liniștea s-ar fi Întors. Thomas, În tihnă, Împăcat, ar fi citit, În original, nu doar sonetele lui Shakespeare, ci și piesele acestuia, Hamlet, mai ales, comentariile istoricilor literari britanici, pe cele ale cronicarilor de teatru, ar fi mers, măcar o dată pe an, să vadă o piesă jucată la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a binelea rău. Ar fi făcut până la urmă din mine tot ce-ar fi vrut. Și-acum, dacă o să mă părăsească, o să-mi pară foarte rău, dar o să fiu iarăși liber. — Liber? — Liber, da, pentru alta. Cred că o să vă împăcați... Cine știe!... Dar mă-ndoiesc, fiindcă are o fire..., și astăzi am jignit-o, zău, am jignit-o. XVII — Îți amintești, Augusto - îi spunea Víctor -, de don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro? — Funcționarul ăla de la Fisc, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
istorie literară care se publicau în străinătate, cu condiția însă de a le găsi în franțuzește, și, de cum surprindea opinia medie a celor mai reputați critici despre un autor sau altul, îl răsfoia într-o clipită, pentru fi cu conștiința împăcată și-a se vedea liber să reformuleze judecățile străine fără a-și prejudicia scrupuloasa integritate de critic. Se vede, așadar, că S. Paparrigópulos nu era unul din acele tinere spirite fără căpătâi și eratice, care se preumblă fără destinație precisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întâi îi dădu de mâncare lui Găsit, apoi intră în bucătărie, destupă cratița și mirosi. Mâncarea mirosea bine și era călduță. N-avea nici un motiv să aștepte. Când termină de mâncat, acum așezat pe scaunul lui de odihnă, se simțea împăcat. E binecunoscut că mulțumirea spiritului nu e deloc insensibilă la o alimentație îndestulătoare a trupului, totuși, dacă, în acest moment, Cipriano Algor se simțea împăcat, dacă trăia un soi de încântare în toată ființa, nu se datora numai faptului material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să aștepte. Când termină de mâncat, acum așezat pe scaunul lui de odihnă, se simțea împăcat. E binecunoscut că mulțumirea spiritului nu e deloc insensibilă la o alimentație îndestulătoare a trupului, totuși, dacă, în acest moment, Cipriano Algor se simțea împăcat, dacă trăia un soi de încântare în toată ființa, nu se datora numai faptului material că mâncase. În ordine, contribuiau la această fericită stare de spirit incontestabilul avans câștigat în domeniul tehnicilor de modelare, speranța că de acum înainte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îi făcu un semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile căpitanului. Se adunară la popotă. Acolo, așezați în jurul mesei, puteau discuta fără constrângeri de primejdia care-i amenința. Dallas profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
conversație, limbajul medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani și ierarhie. La despărțire, oferise colectivului șansa de a lichida convenabil conturile. Fuseseră plăcut surprinși de inițiativă. O credeau împăcată cusine, picotind între dulapul de lenjerie și borcanele de murături. Se serviseră de ea atâția ani, fără menajamente, cu o tot mai uitată vină. Buna Veturia, tot ea le oferise prilejul generozității târzii, un fel de rapidă iertare a păcatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță, cuprins de căință, Aibi milă de mine, umilă ființă și‐ mi dă sărutarea, să mor împăcat! Văratic, 1955 BĂTRÂNEȚEA Sunt amănunte ce ne scapă, Însă un lucru‐ i lămurit, Că, bătrânețea, e‐o etapă, In drumul, către Infinit! SOȚIEI MELE Cu sinceritate zic, Că, milos, destinul vru, Să‐mi apari în viață Tu, Om să faci
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a fost așternută pe hârtie d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
treacă-meargă” ori „ e bine și așa” Batem tot pe loc noi pasul, fără a mai progresa. Ne uităm uimiți la alții ce au făcut și cum au dres Și nu curg învățăminte că munca a dat succes. 22 septembrie 2004 ÎMPĂCAT DORESC SĂ FIU Când în pat, când în fotoliu, Osândit pân’ ieri am fost „Universul”, în orgoliu, S-a topit sub legi cu rost. Timp și spațiu, laolaltă, S-au retras în adăpost, Doar speranța ritmic saltă Ca foamea în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Când de-a lungul, când de-a latul; Deși-s mici, îmi par măreți. Pentru mâine, nu știu ora, Un pătuc din lemn de brad Îmi va țărmuri și hora Slovelor ce triste cad. Când va fi să vină ceasul Împăcat doresc să fiu Cu toți ce-mi știură pasul, Pe care în minte-i știu. 4 noiembrie 2004 TOT AȘTEPTÂND Tot așteptând să mor devreme - Cum unii medici mi-au tot spus - Ajuns-am hârb cu mari probleme, De Cer
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochiu care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîiu și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace... ..................................... Începând la talpa însăși a mulțimii omenești Și suind în susul scării pân-la frunțile crăiești, De a vieții lor enigmă îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
frunze enorme, înalți până la acoperișul de sticlă. Sub razele soarelui, acesta capătă reflexe verzi. În ciuda aglomerației de duminică după-amiază, devin din ce în ce mai relaxată. Când ajungemîn partea cealaltă și ne îndreptăm spre scara circulară ce duce la ieșire, mă simt atât de împăcată, că de-abia îmi mai amintesc ce era așa de urgent încât a trebuit să-l sun pe Jake în mijlocul nopții. —E foarte frumos aici, îi spun. —Nu-i așa? Înțelegi acum de ce vin în fiecare săptămână. Îmi zâmbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Alzheimer. De fapt, i-am dat apă. — Vei câștiga? — Oh, sigur. Adam oftă. — Mincinosule. Mâna i se relaxă. — Ai grijă de tine, frățioare. Și închise ochii. Josh se panică și își șterse lacrimile repede. Dar Adam respira încă. Dormea, foarte împăcat. Capitolul 89 Judecătorul din Oxnard tuși în aerul rece, în timp ce își comunica decizia avocaților din fața lui. Alex Burnet era și ea acolo, împreună cu Bob Koch și Albert Rodriguez. — Așa cum puteți vedea, zise el, am decis că proprietatea lui BioGen asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală și tainică și atunci, Kawabata pare Împăcat și senin. ,, Iubesc pe Domnul, pentru că a auzit glasul meu, cererile mele. Pentru că Și-a plecat urechea spre mine, de aceea Îl voi chema În timpul zilelor mele. Legăturile morții mă Înconjuraseră și mă ajunseseră spaimele Locuinței morților; găsisem necaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mișel ! Groapa era prea adâncă, Mai mare ca lupul și încă Doi metri în adâncime, În fine : Cu glas sfârșit, subțiat, Toată noaptea bursucu-a strigat, Fără să aibă vreun spor, După un eventual ajutor ! Conștient c-o să moară, Și oarecum împăcat, Cu o moarte nu tocmai...ușoară, Aștepta! Când deodat’ Zări hăt’ sus, pe malul de-afară, Ceva ciudat ca un semn : Lupu-n plimbarea-i ușoară, Îi aruncase-ntr o doară, Cu piciorul din spate un lemn, Să poată ieși
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]