1,389 matches
-
datele culese din 38 de populații din Africa, Europa, America de Sud, arată că descendenții rezultați din împerecherile între veri primari au un risc mai scăzut de manifestare a unor maladii genetice decât descendenții rezultați din împerecherile de tip frate - soră. 2) Împerecherile non-aleatorii cu asortare negativă (negative assortative mating) Un alt pattern reproductiv pentru specia umană, dar și pentru alte specii, este alegerea partenerului sexual pe baza unor caractere diferite de caracterele proprii. Acest pattern este denumit împerecherea non-aleatorii cu asortare negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
tip frate - soră. 2) Împerecherile non-aleatorii cu asortare negativă (negative assortative mating) Un alt pattern reproductiv pentru specia umană, dar și pentru alte specii, este alegerea partenerului sexual pe baza unor caractere diferite de caracterele proprii. Acest pattern este denumit împerecherea non-aleatorii cu asortare negativă. Ca exemplu, se poate considera împerecherea între indivizi cu Rh negativ și indivizi cu Rh pozitiv. La nivel genotipic populațional, efectul împerecherilor cu asortare negativă va fi unul opus efectului împerecherilor cu asortare pozitivă, deci se
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
assortative mating) Un alt pattern reproductiv pentru specia umană, dar și pentru alte specii, este alegerea partenerului sexual pe baza unor caractere diferite de caracterele proprii. Acest pattern este denumit împerecherea non-aleatorii cu asortare negativă. Ca exemplu, se poate considera împerecherea între indivizi cu Rh negativ și indivizi cu Rh pozitiv. La nivel genotipic populațional, efectul împerecherilor cu asortare negativă va fi unul opus efectului împerecherilor cu asortare pozitivă, deci se va ajunge la o creștere progresivă a frecvenței heterozigoților (Aa
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
partenerului sexual pe baza unor caractere diferite de caracterele proprii. Acest pattern este denumit împerecherea non-aleatorii cu asortare negativă. Ca exemplu, se poate considera împerecherea între indivizi cu Rh negativ și indivizi cu Rh pozitiv. La nivel genotipic populațional, efectul împerecherilor cu asortare negativă va fi unul opus efectului împerecherilor cu asortare pozitivă, deci se va ajunge la o creștere progresivă a frecvenței heterozigoților (Aa) și o reducere a frecvenței homozigoților (AA și aa). 1.3.7.6. Consecințe evolutive ale
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
proprii. Acest pattern este denumit împerecherea non-aleatorii cu asortare negativă. Ca exemplu, se poate considera împerecherea între indivizi cu Rh negativ și indivizi cu Rh pozitiv. La nivel genotipic populațional, efectul împerecherilor cu asortare negativă va fi unul opus efectului împerecherilor cu asortare pozitivă, deci se va ajunge la o creștere progresivă a frecvenței heterozigoților (Aa) și o reducere a frecvenței homozigoților (AA și aa). 1.3.7.6. Consecințe evolutive ale împerecherilor non-aleatorii Pe lângă selecția naturală, driftul genetic, fluxul genetic
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cu asortare negativă va fi unul opus efectului împerecherilor cu asortare pozitivă, deci se va ajunge la o creștere progresivă a frecvenței heterozigoților (Aa) și o reducere a frecvenței homozigoților (AA și aa). 1.3.7.6. Consecințe evolutive ale împerecherilor non-aleatorii Pe lângă selecția naturală, driftul genetic, fluxul genetic, sau recombinarea, împerecherile non-aleatorii pot acționa ca o forță a evoluției. Orice abatere de la patternul aleatoriu al împerecherilor poate produce schimbări vizibile ale distribuției gentotipurilor într-o populație. O singură generație în
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
pozitivă, deci se va ajunge la o creștere progresivă a frecvenței heterozigoților (Aa) și o reducere a frecvenței homozigoților (AA și aa). 1.3.7.6. Consecințe evolutive ale împerecherilor non-aleatorii Pe lângă selecția naturală, driftul genetic, fluxul genetic, sau recombinarea, împerecherile non-aleatorii pot acționa ca o forță a evoluției. Orice abatere de la patternul aleatoriu al împerecherilor poate produce schimbări vizibile ale distribuției gentotipurilor într-o populație. O singură generație în care au loc împerecheri aleatorii poate însă restabili echilibrul genetic al
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
reducere a frecvenței homozigoților (AA și aa). 1.3.7.6. Consecințe evolutive ale împerecherilor non-aleatorii Pe lângă selecția naturală, driftul genetic, fluxul genetic, sau recombinarea, împerecherile non-aleatorii pot acționa ca o forță a evoluției. Orice abatere de la patternul aleatoriu al împerecherilor poate produce schimbări vizibile ale distribuției gentotipurilor într-o populație. O singură generație în care au loc împerecheri aleatorii poate însă restabili echilibrul genetic al populației, dar nu se va ajunge la distribuția frecvențelor alelice de dinainte de a avea loc
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
naturală, driftul genetic, fluxul genetic, sau recombinarea, împerecherile non-aleatorii pot acționa ca o forță a evoluției. Orice abatere de la patternul aleatoriu al împerecherilor poate produce schimbări vizibile ale distribuției gentotipurilor într-o populație. O singură generație în care au loc împerecheri aleatorii poate însă restabili echilibrul genetic al populației, dar nu se va ajunge la distribuția frecvențelor alelice de dinainte de a avea loc împerecherile non-aleatorii. Crescătorii de animale de rasă, de exemplu, utilizează împerecherile non-aleatorii cu asortare pozitivă pentru a crește
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
poate produce schimbări vizibile ale distribuției gentotipurilor într-o populație. O singură generație în care au loc împerecheri aleatorii poate însă restabili echilibrul genetic al populației, dar nu se va ajunge la distribuția frecvențelor alelice de dinainte de a avea loc împerecherile non-aleatorii. Crescătorii de animale de rasă, de exemplu, utilizează împerecherile non-aleatorii cu asortare pozitivă pentru a crește frecvența anumitor trăsături într-o populație dată și pentru a reduce variabilitatea genetică a acelei populații. Prin selecție artificială, se ghidează direcția de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
O singură generație în care au loc împerecheri aleatorii poate însă restabili echilibrul genetic al populației, dar nu se va ajunge la distribuția frecvențelor alelice de dinainte de a avea loc împerecherile non-aleatorii. Crescătorii de animale de rasă, de exemplu, utilizează împerecherile non-aleatorii cu asortare pozitivă pentru a crește frecvența anumitor trăsături într-o populație dată și pentru a reduce variabilitatea genetică a acelei populații. Prin selecție artificială, se ghidează direcția de evoluție a unei populații, prin împiedicarea unor indivizi de a
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fost utilizată pentru producerea unor linii pure de varietăți de șoareci și șobolani de laborator, rase de căini, pisici, porumbei, animale de fermă etc. Obținerea liniilor pure pentru anumite caractere selectate se poate face mult mai rapid dacă se practică împerecherile consangvine controlate. Astfel, dacă frații și surorile se împerechează între ei, va fi nevoie de aproximativ 20 de generații pentru ca indivizii unei familii să aibă în comun un procent de peste 90% de gene, deci vor fi aproape clone din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
fi nevoie de aproximativ 20 de generații pentru ca indivizii unei familii să aibă în comun un procent de peste 90% de gene, deci vor fi aproape clone din punct de vedere genetic. Multe linii de șoareci de laborator au rezultat prin împerecheri consaguine frate - soră de-a lungul a peste 50 de generații. O problemă majoră a acestei metode o reprezintă însă creșterea treptată a șansei de homozigotare a unor alele recesive, dacă acestea sunt prezente în banca genetică a populației respective
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
homozigotare a unor alele recesive, dacă acestea sunt prezente în banca genetică a populației respective. Astfel, la unele rase canine se poate observa o frecvență crescută a displaziei de șold, epilepsiei sau a unor boli autoimune, ca o consecință a împerecherilor non-aleatorii de-a lungul a foarte multe generații. Această reducere a viabilității și, implicit, a potențialului reproductiv ca urmare a consangvinizării este cunoscută sub numele de depresie de consangvinizare (inbreeding depression). Dimpotrivă, împerecherile între indivizi cât mai îndepărtați genetic vor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
unor boli autoimune, ca o consecință a împerecherilor non-aleatorii de-a lungul a foarte multe generații. Această reducere a viabilității și, implicit, a potențialului reproductiv ca urmare a consangvinizării este cunoscută sub numele de depresie de consangvinizare (inbreeding depression). Dimpotrivă, împerecherile între indivizi cât mai îndepărtați genetic vor crește variabilitatea alelică a unei populații, rezultând într-o reducere a șanselor de homozigotare a alelelor recesive mutante, deci indivizii vor fi mult mai viabili și capabili de reproducere. Acest fenomen poartă numele
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
directă sau indirectă (Archer, 1996; Buss et al., 1998; Buss, 2001). Afectarea directă se referă la dezvoltarea unor structuri cognitive care cresc șansa de supraviețuire (de exemplu, vederea în culori pentru a identifica mai bine prădătorii) și/sau șansa de împerechere (de exemplu, un aspect fizic mai plăcut). Afectarea indirectă se referă la faptul că soluția la problemă duce indirect la creșterea șansei de supraviețuire și/sau de reproducere. De pildă, structura cognitivă care „ne împinge” spre a avea o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
activității procurând hrană prin vânătoare și culegerea fructelor (societăți de vânători-culegători; hunter-gatherer societies). Acesta a fost stilul de viață dominant în ultimele 2 milioane de ani ai evoluției speciei noastre. Problemele adaptative cu care se confruntau erau adesea legate de împerechere, vânătoare, culegerea de plante, negocieri, alegerea unui habitat bun, creșterea copiilor etc. Așadar, structurile noastre cognitive s-au format pentru a face față acestui gen de probleme. Societatea, așa cum o știm noi astăzi, este o dezvoltare recentă. Agricultura a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
complexe precum „detectarea trișorului/înșelătorului” (cheater detection) (Cosmides și Tooby, 1992), preferința pentru anumite peisaje (Orians, 1986), alegerea mâncării (Profet, 1992), formarea alianțelor și dinamica grupului (Price, 2005), patologia somatică și psihică (Wakefield, 1999; Williams și Nesse, 1991), comportamentele de împerechere (Sefcek et al., sub tipar), personalitatea umană (Buss, 1998), gelozia (Buss et al., 1992) etc. În consecință, această secțiune se va focaliza pe ilustrarea aspectelor menționate, în următoarele modalități: (1) prezentarea unor demersuri de cercetare care s-au concretizat deja
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mai bine explicate de psihologia evoluționistă decât de modelul psihosocial standard. Ideea fundamentală (vezi Sefcek et al., sub tipar) este că comportamentul sexual (de exemplu, patternurile sale: monogamie, poligamie, poliandrie, poliginie etc.; preferințele pentru: abilități parentale, fertilitate etc.; strategiile de împerechere: pe termen scurt, lung sau mixt), ca rezultat al procesului evolutiv, este în strânsă legătură cu factorii de mediu (de exemplu, resursele existente, încărcarea patogenă, rata bărbați/femei etc.). Diferențele psihologice dintre sexe (vezi Archer, 1996; Sefcek et al., sub
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de structuri cognitive adaptative, ele pot genera uneori outputuri diferite și/sau incompatibile. Spre exemplu, activitatea sexuală și evitarea unui prădător sunt relativ incompatibile. Așadar, prezența unui prădător poate determina „frică”; aceasta blochează structura cognitivă care ar determina comportamentul de împerechere și amorsează structuri care ne ajută să facem față prădătorilor. Patologie Comportamentul alimentar Obezitate. Obținerea hranei a fost o problemă adaptativă fundamentală pentru strămoșii noștri în EEA. Consumarea a cât mai multă hrană odată obținută era o strategie adaptativă în
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
descendenții, prin linii verticale. În figura 2, indivizii de la III-4 la III-7 sunt frați. De observat este că individul III-2 (femeie) a avut doi parteneri, pe III-1 și pe III-3, deci indivizii IV-1 și IV-2 sunt frați având aceeași mamă. Împerecherile consanguine trebuie atent luate în considerare în construcția pedigriului și se notează cu linie dublă, cum ar fi împerecherea între indivizii înrudiți IV-8 și IV-9 (vezi fig. 2). GRAFIC Figura 1. Simboluri grafice utilizate în construcția unui pedigri (adaptare după
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
III-2 (femeie) a avut doi parteneri, pe III-1 și pe III-3, deci indivizii IV-1 și IV-2 sunt frați având aceeași mamă. Împerecherile consanguine trebuie atent luate în considerare în construcția pedigriului și se notează cu linie dublă, cum ar fi împerecherea între indivizii înrudiți IV-8 și IV-9 (vezi fig. 2). GRAFIC Figura 1. Simboluri grafice utilizate în construcția unui pedigri (adaptare după Mange și Mange, 1999). Pentru mai multe detalii, vezi http://www.genesoc.com/nutrition/pedigree.htm. Studiul unui caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
poate fi urmărit de-a lungul a mai multor generații, putându-se deduce dacă alela determinantă este dominantă sau recesivă. 5.2.1. Transmiterea autozomală dominantă O genă mutantă dominantă va fi transmisă intactă de la o generație la alta. Cele mai multe împerecheri vor fi de tipul Aa x aa, adică individ heterozigot cu individ homozigot pentru alela respectivă. Se va expecta, deci, ca fiecare copil al unui astfel de cuplu să aibă un risc de 50% de a primi gena mutantă dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
caracterul este moștenit și transmis atât de femei, cât și de bărbați. Proporția bărbaților afectați este relativ egală cu proporția femeilor afectate. Acest lucru, precum și faptul că are loc transmiterea de tip tată - fiu scot din calcul posibilitatea transmiterii X-linkate; împerecherile între indivizi heterozigoți afectați și indivizi normali, neafectați, vor produce în jur de 50% copii afectați și 50% copii neafectați. caracterul determinat de gena dominantă nu se va manifesta la descendenții a doi părinți nefectați, numai în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și indivizi normali, neafectați, vor produce în jur de 50% copii afectați și 50% copii neafectați. caracterul determinat de gena dominantă nu se va manifesta la descendenții a doi părinți nefectați, numai în cazul în care gena este reintrodusă prin împerecherea cu indivizi neînrudiți afectați; caracterul se poate manifesta mai sever la homozigoți decât la heterozigoții afectați, ajungându-se, de cele mai multe ori, la extincția homozigoților înainte ca aceștia să aibă șansa de a se reproduce, deci de a-și asigura fitnessul
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]