993 matches
-
ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit pietrele astea fost-au vreodată călcate cu adevărat de tălpile umbrelor care mă bîntuie mereu În spate mereu mai În spate mai aproape de lup dar el Își păstrează distanța Încă nu cutează și ei acolo la servici Înscenarea aceea odioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cei care vă pretindeți gînditori va trebui să cugetați la condiția în care trăiește majoritatea oamenilor și să vă înspăimînte caracterul subuman al ei. Îți mai pasă de individualism cînd vezi că, pentru mulțime, nimic nu se îndreaptă iar nepăsarea împietrește legile sociale și-i întărește pe cei care știu să profite? - Nu mă poți obliga să lupt împotriva propriei mele naturi. - Domnu’ pictor, abia acum ai pus degetul pe rană. Recunoști așadar că faci parte din tabăra dușmană. O să înceapă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vorbește. Bucuria lui de a-și arăta, la rându-i, uimirea că femeia dintr-odată nu-i mai înțelegea intențiile și bunăvoința, se arăta surprinsă de tot auzea. Continua pe același ton alb. De parcă n-ar fi remarcat năucirea care împietrise gesturile femeii. Într-adevăr, deținuta prindea, deodată, glas. — Bine, dar... Atât apucase să bâiguie. Doar atât. Privea cu ochii treziți și mari spre colțul camerei unde răsăreau, aliniate, atâtea cutii și pachete. Aduse, își amintea, încă în după- amiaza zilei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ceva suplimentare de fonduri la serviciile secrete, hop iar îl scoteau pe Ossama din debara, și acesta făcea de vreo două ori bau, bau într-un microfon. Apoi înregistrat și intens mediatizat, Ossama își făcea treaba obișnuită, în mințile împietrite de frică a americanilor de rând. Intre timp, mai apăreau tot felul de informații, care s-au dovedit ca false. Ba că Sorin Ovidiu Vîntu l-ar fi omorât cu zile și cadavrul lui Bin Laden a fost găsit îngropat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit... Traversând clipe fără vârstă, eul liric parcurge, de fapt, un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos, mai singur, mai abstract - urmând, conform îndemnului christic, cărarea strâmtă: Și-acuma caut pe poteca-ngustă / Rumoarea unor clipe fără vârstă. Coroborând solemnitatea clasică a gesturilor, a pașilor, cu aspirația romantică spre dezmărginire, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trăsnete, până la Duruitoarea, cascadă ca laptele, cu glas neogoit, din taina desișului de brazi, numirile sunt toate evocatoare. Ici e căciula Dorobanțului, o cușmă curcănească în vârful unui stâlp scund de piatră, dincolo, Jghiabul lui Vodă, Gardul Stănilelor, până la Dochia împietrită lângă turmele de oi; toate numirile sunt plastice. Deși vârfu-i ca un turn nu atinge nici măcar 2000 m înălțime, ridicat peste ceilalți tovarăși de piatră, adunați ca mulțime în jurul tronului unui stăpânitor, se zărește din depărtări, după cum de pe vârfu-i, când
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Mierea dulce și un pui. Scule, numere, cântare Au spus la măsurătoare Că-ncăperea cea mai mare În găoaca cea mai mică E ghiocul tău, fetică. Ești, pe lumea de sub cer. 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: umbra. Iepurașul împietri de groază...” Cel mai mare inginer. Pe-ntuneric, făr’ să știi. Ai făcut bijuterii Și minuni în toată clipa Cu musteața și aripa. Și, cum știi, muncind, să taci. Nu te lauzi cu ce faci. Cerințe: 1. Citiți și memorați
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Apoi își strecură mâna într-a mea, degetele noastre se împletiră și ne continuarăm drumul. Trupul ei se rezema de al meu. După doar câțiva pași, se apropie și mai mult, până când i-am simțit buzele lipite de ureche. Am împietrit, așteptând fericit vorbele ei. Cred că suntem urmăriți, șopti ea. Ascultă. Încremenit în tăcere, i-am lăsat mâna și mi-am încordat auzul ca să detectez cel mai mic sunet care s-ar fi ridicat peste zgomotul produs de pașii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un unghi larg, și apoi, când sparse suprafața apei lucind În soare, Își pierdu umbra, iar când pică Înapoi În apă ea păru să plutească În continuare adusă de curent, fără a opune rezistență, până sub pod, unde era el, Împietrit Împotriva curentului. Lui Nick i se strânse inima când păstrăvul mișcă. Vechiul sentiment prindea din nou viață. Se-ntoarse și privi În josul râului. Se-ntindea, cu fundul lui pietros, cu locurile În care apa era mică, și trecea peste bolovani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dedesubt găsi sute de cosași. Era un cuib acolo. Nick puse cam cincizeci În sticlă. În timp ce-i culegea, ceilalți Începură să se Încălzească la soare și să sară. Când săreau, pluteau. La Început făceau un salt și când aterizau rămâneau Împietriți pe loc ca și cum ar fi fost morți. Nick știa că până să termine de mâncat aveau să fie plini de viață ca de obicei. Fără roua din iarbă i-ar fi luat o zi Întreagă ca să umple o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit. A coborât seceta din cer, ca un șarpe vrăjit în adâncul neasemuit. Tot nu am înțeles din îndărătnica viață ce s-a ales? Sau poate fiecare urcă stelele sus, în zenit și-apoi moare. Nu pot fi doamna munților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai știa de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate profesorul meu, cu privirea de zeu, mai veghează, să rămână ce am trăit, peste vremea bătrână, în lumea fără hotare până la zenit. * * * Dacă statuile ar asedia orașul și nu ne-am mai putea mișca după voia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aud, nici nu înțeleg. 14. Și cu privire la ei se împlinește proorocia lui Isaia, care zice: "Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea. 15. Căci inima acestui popor s-a împietrit, au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec." 16. Dar ferice de ochii voștri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o dăduse tunsorii mele, că-s de la țară. CÎnd am ajuns acasă cu părul În sus Împietrit În gel galben, s-a speriat copilul deși nu se sperie aproape niciodată, din cauză că bunica lui maternă a trăit live asediul Leningradului Între șapte și unsprezece ani. Sau o fi fost ziua cînd, un an mai tîrziu, tata mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și strigă jos, în curte, la bucătar, să pregătească ceaiul. ― Sper că n-ai sî mi-l verși și mie pe pantaloni, cum l-ai vărsat anul trecut pe pantalonii lui Lucien! Credeam că are să iîdă, dar ea rămase deodată împietrită în mijlocul odăii, exclamă ceva în bengali și fugi numaidecât. După pași, bănuii că s-a dus spre biroul inginerului, care era alături de odaia de primire. Se întoarse cu două cărți, ― Le-am primit azi-dimineață de la Paris și am fost atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
același lucru, că o auzeam pășind ușor, deasupra, în odaia ei, ieșind în balcon, întorcîndu-se. Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de câte ori se apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată părere de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ușa. Tânărul intră, ne salută timid și, proptindu-și tabloul de genunchi, începu să-i desfacă sforile. Apoi a scos pânza cu care fusese acoperit și s-a dus să rezeme tabloul de jilțul Generălesei. Luchian și cu mine am împietrit. "E cu câțiva centimetri mai scundă decât originalul, ne-a spus. Când am văzut-o ultima oară, zeița împlinise optsprezece ani și avea doi metri patruzeci și cinci." - Adevărat? exclamă Condurachi. - Nu, astea făceau parte din, mă rog, să zicem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al nămiezii de vară. Alergă după ei și le strigă: - Măi băieți, voi sunteți nebuni, nebuni de-a binelea! O luați de la început? Nu v-a fost de-ajuns Ivan, ați găsit acum un altul? Se apropie de ei și împietri văzîndu-se încovoiat pe cele două carabine, cu o batistă plină de sânge pe față, cu tunica descheiată, lăsând să se vadă cămașa însîngerată, sfâșiată. - Ce s-a întîmplat? șopti. Ce-i cu mine? În acea clipă se opriră și, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șosea, se oprise un alt tanc. Zărisem și plutonul înaintînd pe marginea șoselei. Voiam să le strigi "Așteptați-ne, să vă ajutăm, și noi!", când am auzit mitalierele din clopotniță. Am întors speriat capul. L-am văzut pe von Balthasar. Împietrise, cu privirile spre clopotniță. În acel clipă au început să tragă și cei din tanc, și apoi am auzit puștile-mitraliere ale soldaților de pe șosea. M-am trântit și le-am strigat: - La pămînt! Trîntiți-vă la pămînt! Von Balthasar rămăsese în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de lungi încît... - Ne-ai tras o spaimă! îi spuneau mai târziu. Tăceam toți, înlemniserăm, parcă ne-ai fi vrăjit, și nimeni nu îndrăznea să strige la tine, să te oprească. Nici măcar Generăleasa, precizase o dată, mult mai târziu, Antim. Împietrise și ea fermecată. - Dar ce-am spus, Oncle Vania? Ce v-am spus? întrebase atunci, cu aceeași exasperare în glas, pentru că începuse să creadă că se înțeleseseră cu toții să nu-i povestească niciodată nimic precis. - Cine le mai ține minte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de atîta zgomot. — Ai vorbit Întruna, cît am dormit? — Nu, am ascultat. — Și-ai auzit ceva interesant? — O grămadă. Și acum ce vrei să faci? — SĂ mă-ntorc În Madrid. Ar trebui să trecem pe la general. — Da, trebuie. Generalul era Împietrit de nervi. I se ordonase ca atacul să fie o surpriză - să fie purtat de o singură brigadă, care să ajungă sus cu trupele Înainte de ziuă. Ar fi trebuit purtat de cel puțin o divizie Întreagă. Folosise trei batalioane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ăsta de Toal? Ar fi trebuit să citesc scenariul. Împuțita de Carole! Vacă Împuțită și sonată. Morții măsii. Ar fi trebuit să citesc scenariul ăla. Informațiile Înseamnă putere, sau așa se spune. Dar n morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sînt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
măsii. Ar fi trebuit să citesc scenariul ăla. Informațiile Înseamnă putere, sau așa se spune. Dar n morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sînt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sînt detașați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
reanimeze... Aproape scâncind, sora a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor - dispărând ca un fluture... Nici n-a clipit profesorul de două ori și doctorul Cuc a intrat - semn că se afla pe aproape. Cu vădită alarmă pe figură, a rămas Împietrit În ușă. ― Doctore Cuc! Mi se pare mie sau ești atât de șocat... Încât n-ai Înțeles că trebuia să vii cu un brancardier? Complet debusolat, cu ochii dilatați ca În fața unei primejdii iminente, doctorul Cuc a făcut un pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]