962 matches
-
Informațiile Înseamnă putere, sau așa se spune. Dar n morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sînt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sînt detașați de toate. Noi, pe de altă parte, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pregătise bagajele și-l conduse iar la gară. Simțise o bucurie imensă când trenul se puse în mișcare, dar și o strângere de inimă când îl zărise, în spatele mamei care-i făcea semne cu mâna, pe tata cu un chip împietrit, de pe care nu se putea citi nimic. Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
autorul vizionar afirmă descătușarea ce avea să se producă: „Știam ...că vântul se va coace-n furtună,/ Că frunzele tiraniei vor sări cât colo/ Și că Hristos va învia în decembrie.” în Șeful călăilor, poetul arată cu degetul și inima împietrită suferința neamului: „Șeful călăilor stă liniștit/ Și se gândește la programul de mâine/ Când vor fi împușcați/ Alți dușmani ai poporului.../ Mândru că poate ucide/ Fără de teamă.” Accentuând linia făuritorilor limbi române, în care se include cu modestie, relatează despre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
doua oară! Și, în trei luni, de când e dusă, a primit de la ea exact trei scrisori și în toate trei îi cerea numai bani... Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
copil somnoros, o așeză în pat și o înveli. Acolo ea rămase cu fața-n sus, cu ochii în ochii lui Titu, care-i potrivea mereu învelitoarea. Apoi deodată se pomeni cu el alături. Mâinile lui reci îi netezeau sânii împietriți, coborau pe pântecele fierbinte. Atunci ea începu iarăși să bolborosească în neștire "nu, nu, nu", răsucindu-se înspre el și încolăcindu-i gâtul cu amândouă brațele. Mai simți un genunchi străin desfăcîndu-i picioarele... Într-un târziu se dezmetici. Titu ședea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-ar fi pătruns cuvintele, nu-și dădu seama îndată de înțelesul lor și întrebă: ― Bine, bine, dar mașina e gata? Fiindcă trebuie negreșit să plec... Când apoi se dumeri, fu cuprinsă de o groază atât de violentă, că rămase împietrită în pat, cu plapuma până sub bărbie, uitîndu-se la Ileana cu niște ochi măriți, în care tremura o lucire sticloasă. Numai într-un târziu începu să bâlbâie cu un glas străin, frânt și neputincios: ― Ce fac eu acuma, Ilenuțo?... Acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în timp ce mestecă nuci. Gura dată cu roșu îmi amintește de o curmală japoneză stricată. Privirea ei mătură peste cei aflați în public. În spatele ei se află nurorile imperiale, doamnele Yun, Li, Mei și Hui. Toate splendid îmbrăcate, stau cu fețele împietrite. În spate și pe laterale stau prinții regali, familiile lor și alți invitați. Eunucul-șef Shim vine să mă întâmpine. Îmi cer scuze pentru întârziere, chiar dacă nu a fost din vina mea - palanchinul nu a venit la timp. Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Puteți merge oriunde, oricând, doamnă, răspunde el. În această dimineață, împăratul Hsien Feng a ordonat să fiți trimisă la el în fiecare noapte. Sunteți pe culmile Orașului Interzis, doamnă. Dacă aceasta vă este dorința, Curtea poate face ca un copac împietrit să înflorească și o viță putrezită să se cațere din nou. Vârful dealului Panoramei e locul de unde se vede cel mai bine tainica, liniștita și eleganta capitală imperială, Peking. Dealul este de fapt o movilă artificială ridicată ca obstacol pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
știut despre dragostea mea pentru cunoaștere sau s-ar fi deranjat să afle sursa blestemului. Privind-o pe patul de moarte, sunt lipsită de remușcări. Nu văd nici o compasiune nici în ochii celorlalte, cu excepția lui Nuharoo. Toată lumea are o expresie împietrită. Eunucii tocmai au terminat de ars hârtia de paie în hol, și acum mulțimea e condusă afară pentru a arde și mai multă hârtie. În curte se instalează palanchine, cai, trăsuri, mese și vase de toaletă în mărime naturală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru ultima oară și se Întoarse spre mesele din centru-față, unde-l așteptau femeile lui. Câțiva invitați au crezut că se terminase și au Început să se Întoarcă la bar sau pe ringul de dans, dar au rămas pe loc, Împietriți, când DJ-ul puse „Happy Birthday to You“. Înainte să-și dea seama cineva ce se Întâmplă, o mică scenă circulară - cât să Încapă o singură persoană pe ea - Începu să se ridice din centrul tortului. Își continuă mișcarea ascendentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
suportă cu greu confortul unei Franțe pe care ei o găsesc lipsită de generozitate și elan creator. Din scrisorile lui Ralea se desprinde dezaprobarea venită din "lumea românească din afară", care visează la toate posibilitățile de dezvoltare în fața unei societăți împietrite, care, afirmă Ralea, își disprețuiește proletarii, a cărei bancheri fac speculă fără rușine, a cărei țărani s-au îmbogățit profitînd de război și a cărei intelectuali nu au nici o putere... Urmărind aceste mărturisiri decepționante și amare, se simte că observatorul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mare. Uneori i se păreau niște ambarcațiuni gata de plecare spre locuri îndepărtate, alteori simțea dezolarea și tăcerea care domneau parcă din cauza unui blestem ireversibil, și se așeza pe o piatră mare frecându-și necontenit fruntea cu mâna. Sunt suflete-mpietrite, în ce fel ar putea fi mișcate din loc? A doua zi însă o lua iar la picior. Mulți îl așteptau și-l întrebau, încercau să afle, să priceapă câte ceva, parcă începea să se profileze un proiect ambițios. Ocazia prielnică
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
așeza acolo un zeu / ca să ne-nchinăm lui, pentru ca el / apără tot ceea ce se desparte de sine.// Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde / ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza / în orbită un zeu / și el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mișca sufletele slăvindu-l.../ Și chiar și tu îți vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini" (Elegia a doua "Getica", Nichita Stănescu). 141Luiza Bratu, op. cit., p. 123. 142 Ibidem, p. 123. 143"unicul demers este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din ce în ce mai mult... și mai tare... și deodată te pomenești că-ți fac felul... (toți ceilalți rîd, ca de obicei, exagerat) Trimisul lui Dumnezeu: (răsfoind cîteva pagini, căutînd, parcă, un pasaj anume; l-a găsit) "Fără speranță sînt cei cu inima împietrită..., cei fără căință... și vor rămîne pe veci nemîntuiți" Plutonierul: Stai puțin să-mi termin pasiența... am impresia că-mi iese... Și o să-ți arăt că eu nu am inima împietrită... Gata, gata, mi-a ieșit! (se duce la Trimisul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
l-a găsit) "Fără speranță sînt cei cu inima împietrită..., cei fără căință... și vor rămîne pe veci nemîntuiți" Plutonierul: Stai puțin să-mi termin pasiența... am impresia că-mi iese... Și o să-ți arăt că eu nu am inima împietrită... Gata, gata, mi-a ieșit! (se duce la Trimisul lui Dumnezeu) Auzi, lasă puțin cele sfinte și vino încoace... (îl duce la locul unde se petrecuse prima reconstituire a împușcării în ceafă) Hai, întoarce-te cu spatele! Obiectiv nr.: Hai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
purgatoriul existenței înseamnă un drum lung în cunoaștere, devorat de setea de absolut, până la trecerea din ființă la neființă, care ne-a generat ("O fecioară de țipăt locuiește în soare"). "Nemișcare, Cutremur, Nemișcare/ Cutremur. Odihnă în țipăt/ A lumii./ Oh, împietrită și veche și sfâșietoare odihnă în țipăt a lumii." Soarele, categorie existențială, cade în agonie și " Nimeni înghite universul într-un spasm divin." Țipătul Fecioarei este cel al începutului arderii, al stării solare; trecut în contigent, omul va rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
remușcare." Flacăra vine și taie, ca o limbă întunecată, ceasul grav al morții, adusă în contrast cu răceala de gheața a Alpilor. "Și râsul tău cu triluri de albe cavatine/ e-un cerc de gheață-n jururi cu buzele alpine,/ cu ferigi împietrite ca semne de-ntrebare/ Purtate de-avalanșe zadarnic până-n mare." Simțim cu fiecare poem al lui V. Nicolescu o detașare care permite respirația necesară pentru a crea imagini voit alese și de aceea ușor sărăcite de văpaie; văpaia, cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
minte poate avea o femeie care lasă din mână un asemenea bărbat?... Ce să vă spun, între noi a fost o dragoste fulgerătoare. În cafeneaua unde am făcut cunoștință s-a făcut brusc liniște; câteva minute bune am stat ca împietriți, cu privirile unite pe deasupra mesei, ușor nedumeriți, de parcă ne căutaserăm de când lumea și acum, când în sfârșit ne întâlneam, nu ne venea să ne credem ochilor. Prietena noastră comună, cea care ne aranjase întâlnirea - o combinatoare profesionistă de suflete singure
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de asemenea, posibilă, ba chiar obligatorie pentru a întregi profilul poetului. Ea trebuie să înceapă de la faptul că, în cîteva din poeziile sale, sînt aluzii biblice, probabil reminiscențe ale lecțiilor de religie însușite în școală. Finalul poemului „Panoramă” („Și stam împietrit... și de veacuri,/ Cetatea părea blestemată”)4), trimite, de pildă, la capitolul 19 din „Facerea”. „Cetatea” e o altă Sodoma sau Gomora și poate avea oricînd soarta acestora. Incapabil să se rupă de viața ei, poetul e aidoma femeii lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe cale po(i)etică etc. Liniile de portret ale actantului liric predilect sunt trasate cel mai bine în finalul poemului Demonul om: " Poetul scria un poem în umbra/ mai deasă decât norul de noapte,/ deasupra paginii albe/ aștepta cu mâna-mpietrită/ El n-auzea cum trosnesc în câmpie/ copacii, răriți odată cu viața,/ nici cum printre arbori răsună dictarea/ N-auzea decât cuvintele sale/ Și totuși afară se-ascunde lumina,/ se clatină-n margini de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai ales cea mitologică, sunt oricând preferabile afișării ostentative a traumelor sau frustrărilor feminității neînțelese. Deși undeva recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte nu-și refuză nicicum voluptatea acoperirii, a dezvelirii prin acoperire, procedeu atestat în literatura noastră încă din vremea primelor ieroglife ficționale. Într-un loc, poeții-mânuitori abili ai măștilor, dar și potențiali vraci, mântuitori ai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
extraordinare, ea va încerca în mai multe rînduri să iasă, și treptat, cu dificultate, se va elibera. Aripile sale vor fi mototolite, cleioase, lipite de corp, nu se vor putea întinde imediat. Urmează un interval foarte lung de imobilitate aproape împietrită. Dintr-odată, fără veste, libelula își va lua zborul. Spre deosebire de insectă, Europa nu are programul prealabil al transformării sale, nu are un sistem nervos central care să o guverneze. Însă, ca și în cazul omizii, au fost necesare nimicirile și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Apa antropomorfică este în permanentă concordanță cu celelalte elemente primordiale, participând direct la suferința comunității patriarhale care caută tămăduire în forțele taine ale acestora; de exemplu, pentru a-și regăsi împăcarea cu lumea satului, femeile descântă "de judecată", cu pietrele "împietrite" de Sfântul Petru: " Bună ziua, apă mare, / Doamnă mare! / Mai șezi! N-am venit să șez, / Ci am venit să te dăruiesc cu mei, / Tu să dăruiești pe (cutare) cu o sută de zmei. / Martorii lui să se sfrijească, / La judecători
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va veni. Astfel, în ajunul Crăciunului, femeile pun o piatră în cuptor pe care o iau abia în noaptea de Bobotează, zicând: "Cum dorm toți oamenii și nimeni nu vede, așa să nu vadă uliul puii mei, ci să stea împietrit și încremenit."441 În ziua de Crăciun, la meglenoromâni, de pildă, se arde în vatră un pom din pădure, adus special și tăiat din rădăcină. Acest copac trebuie să ardă în vatră, câte puțin, în fiecare 442seară, până la Bobotează, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]