6,091 matches
-
în închipuiri și prejudecăți, a te ridica mai presus de cei din jur nu pentru că ai fost înălțat de arderile artei tale, ci pentru că tu, artist, ai hotărît că ești altfel. A avea glorie, a-ți închipui asta și a împrăștia pe pămînt vestea că „ești cineva” îți dezvăluie vanitatea. Formă fără de conținut. Slăbiciunea. Arta pură îl atinge pe cel din preajma ei dacă este autentică și valoroasă, și nu dacă tu, creator, îi scoți ochii celui de lîngă tine cu succesul
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
Din toată inima vă fac cele mai călduroase urări de sănătate și poftă de lucru. Eu ți-am scris o poștală la moartea lui Tafrali, dar nu știu de vei fi primit-o. Mă tem că biblioteca lui se va împrăștia ca și cea a lui Philippide. G. Pascu (acum la putere ca membru în partidul A.C. Cuza) mi-a spus că văduva lui Tafrali îl privește cu neîncredere, iar anticarului Ackermann i-a cerut un milion. Lumea pe aici e
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
năpastă! - încă o bătrână cu basmaua cadrilată, cu un neg plin cu grăsime sub ochi, o babă dintre acelea care stau în fața scărilor, locul cel mai bun pentru cerșit, se repezi la Zinaida, îi suci palma, și monedele primite se împrăștiară pe pământ: - Să nu te văd, boală, pe aici, că-ți rup picioarele! și începu s-o lovească în spinare cu plasa noduroasă. Un bătrân șchiop, cum stătea direct pe pământ, se sculă și se apropie de Zinaida din partea cealaltă
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
într-un decor de pictură cu flori, și amintiri mai intense: „Doarme în liniștea câmpului goală/ Întinsă, ușor aplecată pe umărul drept -/ Ghioceii se-nalță lipindu-și urechea de sâni/ Ca să-i asculte cântecul inimii.” Ce nu se spune se împrăștie ca un secret suav din tijă în tijă, dintr-o structură fragilă în alta. Preajma se umple aproape fără voie de contururile carnale și sonore ale oamenilor care-și risipesc viața în conversații și gesturi mărunte. Singurele autentice, de altfel
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
Gvozdenovici e așezat pe malul Dunării, mai multe poezii vor fi scrise „de un locuitor al râului”. Iată una dintre ele: „respir goliciunea liniștită a râului/ în zâmbetul tău se leagănă cuiburi de pești/ și tremurul bărcii/atingerea nisipului mă împrăștie-n noapte/pe val amorțesc fresce și iubite/cu strigătul matern pe buze//cineva-mi sustrage din nou poezia /din vârtejul grădinii/să fie paznicul înveșmântat în albastru/cel care acum se preface în scrib neîndemânatec//ce va fi oare
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
par a confirma temeinicia celor mai înspăimântătoare neliniști și temeri ale părții române. Și cum nativul carpato-danubian are naturelul patriotic foarte simțitor, reacția populară este pe măsură: „Străzile Capitalei s-au umplut de norod, s-au ridicat steaguri, s-au împrăștiat cocarde, s-au ținut discursuri și [...] nu s-a uitat nimic din ceea ce contribuie la înflăcărarea maselor”, după cum consemnează Simion Mehedinți. La București, iritarea crește cu atât mai mult cu cât la notele de protest ale Ministerului nostru de Externe
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
condamnat. Anii tinereții i-a petrecut în închisoare. Destinul i-a fost frânt de aceleași vicisitudini ale istoriei, deși se prefigura la început ca unul ce se va putea împlini creator. Represiunea a început, cerchiștii au fost nevoiți să se împrăștie prin țară. Cu ajutorul viitoarei sale soții, Delia Giurgiu, a reușit să-și facă rost de alte acte de identitate, peregrinând prin diverse localități, până când a fost arestat. Era tânăr, în plină putere creatoare, abia împlinise 25 de ani. Ovidiu Cotruș
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
echilibru (sau pînă la colapsarea într-o ciocnire gigantică) e infirmată de observații, de la Edwin Hubble încoace fizicienii știind că megagalaxiile se îndepărtează unele de altele cu o viteză care crește proporțional cu distanța dintre ele. E ca și cum universul se împrăștie sinucigaș într-o pulverizare ciclopică, întrebarea fiind ce forță e aceea care neutralizează gravitația pînă acolo că dă materiei tendința de a se dispersa către nicăieri. Pînă de curînd se credea că la scară mare nici un zeu nu poate înfrînge
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
similiascetice. Primele poeme ale lui Ioanichie Olteanu au aerul unor digitații menite a aproxima puterile expresive, dar nu fără aluzii la propriul destin intuit din capul locului: „Aci la-ntretăierea acestor linii frînte/ te simt cum arzi și-naltă te-mprăștii ca un fum./ Nu-i nimenea să plîngă, nu-i nimenea să cînte./ Doar eu purtat de vînturi între azur și scrum” (Desen pe bancă). Motivul rural („sămănătorist”) e deja fin persiflat (un semn de despărțire): „Aici suntem departe/ de
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
a înscris în istoria literară. Am spus: nu se mai poate face cultură. Asta ne-am spus noi în anul 1948 la Cluj, nu se mai poate face cultură acuma. Noi nu mai avem ce să căutăm ca grup, ne împrăștiem, expresia cea mai potrivită este "ca potârnichile". Ne descurcăm fiecare cum putem. Unul a ajuns bibliotecar, altul a ajuns pedagog, altul a ajuns profesor, altul a ajuns... știu eu... Eu am devenit profesor la țară timp de șapte ani de
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
largă. Și tictacul de ceasornic. Și osânditul rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri. Căințele și lacrimile-amare. De toate-acestea fost-a trebuință ca astăzi mâinile să se-mpreune. Cezar Aici, ce răvășit-au reci pumnale: un mort. Aici e trupul spintecat pe nume Cezar. Hoitul e-nsemnat de cratere
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
că șeful statului este depășit, precizând că SUA au un parteneriat strategic cu China. Băsescu a spus că actualul context regional confirmă faptul că Parteneriatul strategic cu SUA este de neînlocuit pentru securitatea națională a României. "Oricine încearcă să se împrăștie în diverse direcții, zâmbind politic și spre est și în Asia ... Sigur, putem face afaceri cu toată lumea, dar securitatea noastră ține de Parteneriatul strategic cu Statele Unite și de apartenența la NATO sau, dacă vreți, de apartenența la NATO și, în interiorul
Băsescu atacă din nou relația România - China by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31423_a_32748]
-
de frumusețea ei, comandamentul damelor Parisului) o franțuzoaică fină, învățând despre bătălii și glorii care nu erau ale strămoșilor ei, el va fi un parizian adevărat. Fructul unei iubiri deopotrivă bolnăvicioase și izbăvitoare. Delicat și trist, atent la detalii și împrăștiind, cu finețe, multă nefericire, Cathérine-Paris rezumă fără cusur o epocă. A balurilor și conveniențelor, a strălucirii fără trăire, ca frumusețea fără trup a unei impecabile pagini de latină. Prin viața unei prințese care, neaparținând profund nici unei istorii ajunge să le
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
și priceperea d[umi]tale. Un asemenea text, ca acel prezentat de d[umnea]ta, lucrat cu grijă și seriozitate, merită să fie pus în valoare la cât mai multe emisiuni în limba franceză și în ciuda tuturor necazurilor care ne împrăștie de azi pe mâine în lume. Aștept câteva rânduri din partea d[umi]tale, înainte de a trimite textul la Montreal. Cu cele mai devotate sentimente, N. Țimiraș Note Originalele celor trei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
metalică. Nu pot uita stupoarea publicului și ochii măriți de surprindere ai Piei, când Mihai a fost întrerupt de vociferările violente ale unei bande de comuniști - care scandau lozinci și nici nu s-au potolit decât atunci când publicul a fost împrăștiat. Pe zidurile Bucureștiului și pe tramvaie au apărut afișe cu lozinci care cereau "Moartea lui Mihai Fărcășanu dușmanul poporului." Pia era înnebunită de teamă și avea ideea fixă de a-l scoate pe Mihai din țară. A început să apară
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
Timpul și cuvintele și mizeria umană sunt așa de inconsistente în vântul ăsta rece. Tot ce am construit e pulbere. Dar îmi spun că poate de acum înainte voi putea să prind mai mult din ceea ce se destramă și se împrăștie. Îi rămânea lui Mihai Fărcășanu donquișotesca iluzie de a căuta în America înțelegerea pentru cauza României și a celor din Estul Europei. Sosiți la New York soții Fărcășanu au participat la înființarea postului de radio Vocea Americii al emisiunilor pentru România
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
întoarse spre fereastra pe jumătate acoperită de-o pădure de plante verzi. Cu toate că era de-acum ora opt, cerul rămânea albastru și necruțător de neted ca o placă de oțel polizat. Ieși în grădină unde văzduhul, scrobit încă de soare, împrăștia mirosurile obosite ale zilei. Fără să se gândească, apucă șezlongul agățat pe perete într-un cui ruginit, îl deschise, se întinse în găoacea lui și închise ochii străduindu- se să numere în progresie geometrică - o altă veche obișnuință. Respirați adânc
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
sa, în timpul contrarevoluț iei, pe Halil Bey, același care, mai tîrziu, va ordona uciderea sa”. Nu mai puțin cumplită s-a arătat comportarea lui Stalin, inițiind, la finele celui de-al doilea război mondial, repatrierea armenilor, a căror mulțime „se împrăștia ca niște picățele, pînă la margine, spre Australia, Argentina, Etiopia ori Canada” și neezitînd a-i supune, pe cei reîntorși ca și pe localnici, unor deportări masive. Sadismul despotului roșu se vădea într-o anume factură a operației ce se
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
fi un om politic sau va fi unul care vine dintr-o zonă civilă, care își asumă o astfel de candidatură. Ceea ce îmi doresc foarte mult este să avem un alt tip de președinte, unul care adună, nu unul care împrăștie, să avem un președinte care să reprezinte, să fie într-adevăr ceea ce prevede Constituția pentru rolul președintelui", a declarat Moldovan. Social-democratul bistrițean consideră că unul dintre oamenii care corespunde profilului de președinte este șeful SRI, George Maior. Dacă m-ar
Încă un pesedist din Ardeal îl propune pe Maior la președinție () [Corola-journal/Journalistic/32021_a_33346]
-
oferă două finaluri, nu doar ca reminiscență a fentării cenzurii ca odinioară, ci o soluție postmodernistă. Lașcu se transformă kafkian într-o lighioană, lângă soția oportunistă, fie - propune un al doilea scenariu - se denunță pe sine „prin gura întredeschisă, șuierul împrăștie duhori, precum o mlaștină în care au putrezit toate vietățile”. O povestire buzattiană este Scorpionul galben, cea mai bună a volumului. Raul trebuie să facă un reportaj publicitar despre litoralul tunisian. Ajuns în Egipt, după ce e fascinat de o femeie
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
vorba de erotism și senzualitate. Mai bine zis, de erotismul acvatic (prezent și în cel mai recent roman al său - Femeile insomniacului), de un lirism aparte: marea, „frecându-și, leneș, trupul de malul nisipos” sau „În apă, ființa mea se împrăștie și se adună continuu, fiecare moleculă mi se transformă într-o gaură de pește care aspiră și filtrează apa. Uneori, apa mă cuprinde cu brațe de femeie, rostogolindu-mă printre sânii ei mari, umezi și răcoroși...”; și încă: „Nisipul fierbinte
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
Dumnezeu așa cum sunt cei de la PSD", a scris Elena Băsescu, pe contul său de Facebook. Fiica cea mică a președintelui a adăugat că "de aceea, e important să veniți toți și să votați împotriva acestui cancer care riscă să se împrăștie peste România, altfel vom risca toți cei care suntem împotriva lor să fim călcați în picioare și scuipați pe stradă. Votul reprezintă deja o chestiune de supraviețuire". Fiica președintelui s-a prezentat, de dimineață, la vot. Ea a scris, tot
EBa: "Dacă nu votăm, riscăm să fim toți scuipați". Pe cine a pus ștampila și de ce by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30209_a_31534]
-
Aiud - n.a.). Era conferențiar universitar de franceză și română la București. Blond, originar din Craiova, cu tată artist, mama din Ardeal, firav, cu o defecțiune la intestine, foarte cult, tăcut și discret, atent cu toată lumea. Era un punct de atracție (...) Împrăștia În jur un aer de sănătate morală, de Încredere și bărbăție. Venea de la spitalul din Brașov. Întors de pe front, scrisese niște poezii de război foarte apreciate. Era Încă În plină vigoare creatoare și apărea mereu cu ceva nou. Creația lui
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
persoane, cu eternul carton murdar pus în locul geamului spart, se tîra cu greu de la un etaj la altul și cam o dată pe lună se strica. Centrala termică, teribil de veche, cădea în pană uneori în plină iarnă și locatarii se împrăștiau o vreme care pe unde puteau. Pubelele stăteau uneori în casa scării chiar lîngă ușa liftului și, pînă cînd ajungea jos, liftul, trebuia să-ți ții respirația sau să stai cu o batistă la nas. Lucrurile astea le-am văzut
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
în care am îndrăznit să ne ducem dorințele la incandescență vor fi ruină va crește iarba de sute de ori peste masa la care am rîs și am plîns întunericul și umezeala vor citi cuvintele noastre dar cenușa s-a împrăștiat prea departe peste ani voi avea o victorie tîrzie: la focul arheologilor într-o seară vor crede că te-ai întors Ieșim din pubertate ca dintr-o piele fierbinte Niciodată n-am să mai cînt îngropat pînă la brîu în
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]