2,778 matches
-
Generală pentru aprobare și unii ni se respinge (sic!). Vreau să citez un caz, l-am adus la cunoștința tovarășului general Mazuru, «respins că n-a avut suficientă legătură cu spiritul democratic». Pentru acest considerent! Ăsta n-a umblat, jur împrejur 25 km nu există un sat, a crescut ca în pădure. Este un om inteligent, tânăr, nu a fost în armată, un element care, cu puțină bunăvoință, ar fi putut să fie ajutat. Nu s-a înscris în U.T.M.
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
secțiunea "principale momente comemorate". Într-una din săli, se putea vedea un imens portret al lui Lupasco. La picioarele acestui portret, în stînga, Mathieu a plasat un mic bust al lui Aristotel într-o cușcă închisă cu grilaj. De jur împrejur, pe pereți, pe plafon, pe podea, erau o mulțime de fotografii, obiecte și inscripții. Una din fotografiile făcute în timpul expoziției 14, ni-l arată pe Mathieu contemplîndu-i pe Lupasco și Aristotel. Un trio interesant Aristotel, Lupasco, Mathieu s-a conturat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vieții vegetale înmugurind și înflorind Își întind mîinile nemuritoare ca să izbească Firele de aur și de-argint, Si cu nemuritoare Voce murmurînd tandru, umplu-întreg Pămîntul și cu Cerul. Cu glasuri ce-s de două ori mai tari, si Corni puternici împrejur încolăciți, si răsunînd, 375 Locuitorii peșterilor Petrecerea enormă o umplură, Răspunzînd 29, Si Spirite de foc Aprins mărețul Cînt îl stăpîneau în înălțimi. Și-acesta este Cîntul cîntat la Sărbătoarea lui Los și Enitharmon. "Efraim strígă la Sion: "Trezește-te
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe aceia ce la ruină duc pe Silo". Așa vorbiră solii lui Beula. Plecînd tăcută, Familia Divină nalta Universalul cort Peste Înaltul Snowdon, și-nchise Solii-n nouri împrejur 545 Pînă la timpul Sfîrșitului. Apoi Șapte Aleseră, numiți cei Șapte Ochi ai Domnului 50 și cei Șapte Luminători ai Atotputernicului. Cei Șapte sînt unu-ntr-altul; cel de-al Șaptelea este numit Iisus, Mielul Domnului, apururi binecuvîntat, și el urmat-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale Veșniciei, ne mistui-vom". Astfel erau cuvintele lui Beula, ale Femeieștii Emanații. Gemu-n tot locul Empireul. Tot Raiul se întunecase. 265 Ne-nsuflețitul Trup al Albionului zăcea pe Stîncă; și marea Timpului și-a Spațiului Izbea în Stîncă împrejur cu aprige talazuri, si precum un Políp128 Care sub Mare-nmugurește, mădularele Omului În monstruoase chipuri ale Morții-nmugureau, un Omenesc políp al Morții. Mîntuitorul blînd și gíngaș peste cadavrul Morții se-aplecă, 270 Zicînd, "Dacă veți Crede, Fratele vostru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se juca plăcerea, Si rîsetul ședea pe sub Stejari, si inocentă se juca-mprejur 215 Pe verzile cîmpii, și prietenia dulce se-întîlnea-n palate, Și cărți și instrumente de cîntat și peisaje de-ncîntare? Au unde-s ele, cuprinse de cumplit prăpăd sub aste rămășițe? Și dacă,-n Veci căzînd, mă odihnesc pe-ntunecatul sîn Al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n nor Deasupra, peste-ale sale-ntinderi, se vede-un tron și-o pardoseala 280 De pietre prețioase înconjurate de douăzeci și patru de venerabili patriarhi, Și-aceștia iarăși înconjurați de patru Minuni ale Atotputernicului, De ne-nțeles, străbătînd totul, în mijloc și-mprejur, Împătrite, fiecare reflectîndu-se în cealaltă; ele se cheamă Ale Vietii în Veșnicie Patru-Înstelate Universuri ce merg nainte de la Vecie la Vecie. 285 Și Omul cel Căzut care a fost nălțat pe Stîncă Vremurilor Privit-a Viziunea Domnului, si de pe Stîncă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Materia ce-n oale da în clocot,/ Prin țevi ciudate îndrumînd-o pînă/ În colțurile cele mai ascunse. Și, iată, din pămînt, un edificiu/ Imens se-nalță, ca un țîșnet nalt,/ În dulce son de simfonii și glasuri,/ Asemeni unui templu, împrejur/ Pilaștri-avînd și dorice coloane,/ Purtînd în cap de aur arhitrava; [...] Și-avea tavan de aur cizelat." Atît Milton, cît și Blake descriu procese cosmogonice. 69 (ÎI, 119) Plugul vremurilor: Vezi infra notă despre Plugul vremurilor și grapa cea de aur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Soarelui); de apogalactică și perigalactică (în cazul stelelor ce gravitează în jurul Caii Lactee). Primul concept din pereche (cu prefix apo= gr. "departe", "de la"; în cuvinte științifice: "detașat") indică întotdeauna îndepărtarea, iar al doilea (cu prefix peri= gr. "în jur/în jurul", "împrejur[ul]") apropierea de corpul respectiv (Pămînt, Soare, stea). Spunem astfel că Luna este la "apogeu" cînd se află cel mai departe de Pămînt, si la "perigeu" cînd se află cel mai aproape. Spunem că Pămîntul este la afeliu cînd se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
graniți n-am să-ți pun/ Fântână, stea și rug. Și soare.” Căci, pe o altă latură, poetul comunică organic, natural, cu acel spațiu al irizărilor și al efluviilor, a cărui parte constitutivă el se și declară: „Ce limpezime verde împrejur,/ că-mi aud brațele zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar sobru, prin secvențe semnificative de tablou sau prin frânturi de irepetabile trăiri. În fine, solitudinea
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de postav negru cu brandenburguri și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se vedea numai vârful botinei de lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de jur Împrejur și mai multe lanțuri de aur la ceasornic”. Cu un glosar alături, aflăm că pantalonii sunt de culoarea năutului, adică gălbui, că vengherca e o haină scurtă de postav sau că, de pildă, chiostecurile sunt un fel de șiret elegant
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
r... s...-l urmeze obligatoriu În litera lui) și alte ț...ri”. Acest bilanț final nu este inexact, Ins... p...c...tuiește prin a prezenta că pe o linie politic... prestabilit... o strategie ce s-a impus de-a lungul Împrejur...rilor, dup... multe ezit...ri și mulți pași greșiți, că singura posibil.... Pentru puterea comunist... polonez..., ca și pentru societatea civil..., deceniul opt este un deceniu cu totul dificil și v...ț...m...tor. Într-adev...r, ambele tabere obțin doar
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
contribui la a ține vie - atît În cele trei state, cît și În Occident - flac...ra naționalismului. La momentul potrivit, ea poate fi ușor reaprins..., c...l...uzînd marea parte a celor trei populații. La ce dat... și În ce Împrejur...ri precise societatea baltic... recap...ț... suficient... speranț... În posibilitatea unei schimb...ri decisive a statutului ei? Asupra acestui aspect p...rerile sînt Împ...rțite, Ins... unii martori insist... asupra ecoului deosebit pe care l-a avut În 1968 „Prim
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
baza lui, Taussig scrie: Imaginați-vă acest mormânt al Soldatului Necunoscut, spațiu privilegiat al morții, revărsând spirit după spirit din Întunecatul său adânc și, În loc să se contracte după fiecare extensie, se extinde mai mult cu fiecare ieșire spre libertate, golind Împrejur exagerat de mult pentru a crea spațiul imposibil, dar necesar dintre acestea - și, cu cât sacrul se extinde, prelingându-se precum cimentul lichid dinspre marmură către Întregul teritoriu suveran al statului, cu atât mai mult spiritele trebuie să se extindă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aveau o înțelegere cu Bizanțul, conform lui Teofan. Coborârea în Sciția Mică i-a adus pe bulgari într-o regiune predominant romanică. Aici, în sudul Sciției (Dobrogei), ei s-au instalat într-un cerc (ring) de lagăr închis de jur împrejur, precum avarii în Panonia. În perioada anterioară, slavii aveau aici "micul Preslav", de care vorbește cronicarul rus Nestor și cel arab Edrisi. Pe aceste locuri, se vor dezvolta centrele stăpânirii bulgare din Sciția (Dobrogea), Pliska, apoi Preslav.4 În momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de mai multe ori. Mi s-a părut că aud pași răsunând în urma mea. Sau zvâcnirile sângelui meu la tâmple. Ecoul lor a devenit mai sonor pe o stradă cotită, care m-a antrenat ca un tobogan. Am făcut stânga-mprejur. Mi s-a părut că zăresc o siluetă feminină, într-un mantou lung, care s-a strecurat sub o boltă. Am rămas în picioare, fără vlagă, sprijinindu-mă de un perete. Lumea se dezagrega, zidul ceda sub palma mea, ferestrele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
capăt la altul al șirului de bănci și, cu glas măreț, ne strigă: Să trăiți, băieți ! Iar noi, Încă de trei ori ura ! Vodă s-așază lângă catedră pe un jeț mare, și toată lumea, fiecare după potriva lui, de jur Împrejur. Dascălul nostru, adânc emoționat, cu spatele la tablă și cu fața către domnu, zice d-abia stăpânindu-și tremurătura bărbii: Maria ta, Dumnezeu știe numai ce se petrece acuma În sufletul unui biet dascăl ca mine, venit aici din părțile românești de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
c-un rece ochi de mort. [ACTUL V] [SCENĂ] [BOGDAN-DRAGOȘ în mijlocul curții sale, ROMAN BODEI] 2254 ROMAN Sloboade-acuma, Doamne, pre robul tău - văzut-au Cu ochii săi și ceasul și ziua mîntuirei. Trăiesc, preaînalțate, într-o străină lume Și împrejur de mine eu văd numai copii. O lume nouă, nouă, cum n-o am mai văzut, Îmi pare cumcă-n lume trăii o sută ani. Din peștera de munte cobor, un uriaș, Și văd cum împrejurul picioarelor se mișcă {EminescuOpVIII 142
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o sută ani. Din peștera de munte cobor, un uriaș, Și văd cum împrejurul picioarelor se mișcă {EminescuOpVIII 142} O lume de ființe, urând *, vorbind, râzând, Cărora însă li e tot viitorul dat... Cuvântul meu se-ndreaptă urechilor străine: Parcă-mprejur acuma vorbiți o altă limbă Și alte obiceiuri și alte fețe văd... Din sfetnicii lui Iuga nu văd eu pe niciunul, I-a stinsu-i Mihnea Sânger, căci ei fusese martori Când s-au citit diata lui Iuga voievod... Ce mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pământul eternel? Cine-i zâna, fără nume Ce privește tot în veci Printre stânci de pietre seci Cum se scutură de spume Ale mărei unde reci? Ea privește ca o lună Dintr-un nor de piatră, sur, Ce-o întunecă-mprejur Cerul norii își adună Și castelul l-înconjur. (ACT V] [SCENĂ] 2262 ȘTEFAN Popor, mormânt măririi-mi, eu te urăsc popor, Priviți de azi nainte cu cine mă-ncongior, Cu fățării satane, cu oameni care-i pot Să-i sfărăm, să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E ANA, MUȚI, BIBI, MĂTUȘA] [I] [ANA] Povestește chiar din capăt, să te văd daca o știi... [MUȚI] E! Achil și Agamemnon își spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-i dusă gheața Ce-atît m-a coperit. a De vânturi tainic murmur, Al primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în calea lor. Călăuzul nu găsi de lăudat decât pe frânghieri, pentru că numai ei merg, în meșteșugul lor, în sens invers cu ceilalți oameni. Când ajunseră într-un oraș mare li se trezi luarea aminte prin zgomot. Priviră de jur împrejur și zăriră pe o scenă comună de scânduri pe un pehlivan înconjurat de-o roată mare de norod, pe care el o măcina și o lucra în acest moment. El îi ținea împrejur ca pe niște prizonieri. Acest pehlivan [î
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
luarea aminte prin zgomot. Priviră de jur împrejur și zăriră pe o scenă comună de scânduri pe un pehlivan înconjurat de-o roată mare de norod, pe care el o măcina și o lucra în acest moment. El îi ținea împrejur ca pe niște prizonieri. Acest pehlivan [î]și arăta minunățiile cu gura lui cea largă, care se cere neapărat în asemenea împrejurări. Acuma, domnii mei - strigă el - am să v-arăt o minune înaripată care e totodată o minune în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așează la poalele lui, împreună cu așezări minerale. După un timp, la poala de munte s-a format un pământ capabil a purta copaci cu trunchiul înalt. Cel dentăi copac își leapădă frunzele și ramurile, hrănind pământul, ce devine de jur împrejur din ce în ce mai gras, într-un cerc care e atât de întins până unde ajung ramurile atârnătoare ale copacului. Procesul posterior e cam următorul: la marginea estremă a acestui cerc astfel nutrit, și anume la marginea dintre copac și suișul muntelui, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]