1,000 matches
-
început să ne lovească orbit de furie cu nuiaua pe unde se nimerea: peste cap, peste umeri, peste mâini, peste spate. Lovea fără milă și fără alegere: băiat sau fată. La un moment dat, s-a oprit și a urlat, împroșcând cu salivă băloasă din botul strâmbat de furie: Cine a fost?! Cine a fost, bestiilor, că vă omor pe toți! Spuneți! Și lovea demențial, în neștire. Credeți că s-a nimerit printre noi vreun Iuda Iscarioteanul? Nicidecum. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe-acolo, care-și prinsese coarnele în stufăriș... Sărmanul Isac! Cum e posibil, Doamne? Chiar așa, "BUNULE", spune-mi și mie, te rog, mie cea mai păcătoasă și nevrednică vertebrată din multitudinea de universuri și galaxii pe care le-ai împroșcat în spațiul infinit, precum țăranul român arunca, altădată, sub brazda roditoare, sămânța de grâu, luată cu mâna dreaptă, din traista ce-i atârna de gât -, spune-mi și mie, zic (dacă vrei, bineînțeles...), din ce considerente ai scăzut atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și, în virtutea vechilor state de plată, se atașau vechilor camarazi. Explicabil, Revoluția nu crease peste noapte nici oameni noi și nici caractere! În acest context, sub forme de deghizament criptocomuniste meșteșugite, vechii culturnici reveneau masiv în scenă, sub Ion Iliescu, împroșcând din greu cu noroi. Toți care vroiau să construiască în acele vremuri ceva, erau considerați dușmani și trebuia să li se dea în cap. Prin 1992, unul dintre aceste edecuri mă atacă în presă pentru o lipsa în gestiunea revistei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
justețea viziunii comuniste. Dintre studenții care nu erau de partea lui Țurcanu a vorbit 'Nutti' Pătrășcanu, probabil anume solicitat în acest sens. Pătrășcanu a fost prudent, explicând că toți deținuții doresc o reeducare, dar că ea trebuie realizată altfel decât împroșcând cu noroi în vechile credințe. După un scurt discurs în care a condamnat crimele antilegionare și acțiunile lui Carol al II-lea, Țurcanu l-a acuzat de ipocrizie, afirmând că din cauza lui stau în închisoare; astfel, s-a năpustit asupra
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
școlii, „Mi-e atât de frică“ șoptit pe telefonul mobil, sunetele seci, ca de artificii, auzindu-se undeva în depărtare, ricoșeul unui glonte care doboară la pământ un elev de clasa a doua, împușcăturile la întâmplare din biblioteca școlii, sângele împroșcat pe extemporalul neterminat, bălțile roșii formate pe linoleum, catedra năclăită cu viscere, profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați afară din cantină, omul de serviciu împușcat în spate, fetița care murmură: „Cred că am fost împușcată“, înainte de a leșina, microbuzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nou să mă gândesc la American Psycho. Kimball scoase ceva din carnet și se întinse să mi-l înmâneze: o notă de plată de la restaurantul Ming’s, într-o folie de plastic. Nota era mototolită și - am înghițit în sec - împroșcată cu picățele cafenii. Pe cealaltă parte se vedeau scrise cu cerneală cuvintele: „O să ți-o trag și ție...cățea.“ Kimball făcu o pauză după ce i-am dat înapoi nota de plată. - Această comandă a fost livrată familiei Rubinstein. Kimball așteptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit cu pumnul în față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la el. Încă mai alunecam când m-am uitat să văd cât mai aveam până să ajung sus. Erau cam opt trepte. Am început să mă trag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai avea nici un efect. Câinele își recâștigă din forțe și se cabră ca un cal pe labele din spate, ridicându-se deasupra mea, cu aripile întinse obscen, fluturându-le, împroșcându-ne cu și mai mult sânge. În momentul acela mi-am ridicat piciorul stâng și fără să gândesc l-am lovit tare în piept. S-a prăbușit pe spate, dând din aripi încercând să-și mențină echilibrul, dar aripile erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e situat pe malul drept al râului Nogat, iar peisajul deschis din împrejurimi îi pune și mai mult în valoare măreția și frumusețea. Ziduri înalte de fortificație din cărămidă roșie, greu de escaladat, îmi închipui, mai ales sub iureșul săgeților împroșcate de apărători. Excursia prin construcția complexă, cu mai multe niveluri, a castelului începe la ora 11.00. Se formează patru grupuri lingvistice: engleză, franceză, germană și rusă. Îmi aleg grupul cu un ghid care vorbește în limba franceză, unde suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vorbit doamna ghid în excursia de seară (albă) pe care am făcut-o cu autobuzul prin oraș. Femeia, ca de altfel și fiica ei, care îi dă o mână de ajutor, se dovedesc niște prooccidentale declarate și nu ezită să împroaște cu ironii conducerea Sankt-Petersburgului, „gorod-gheroi”. Își scot pachetul de țigări din poșetă și se servesc una pe alta cu bricheta. Fata îmi pare proiecția peste timp a mamei sale, o „reproducere” aproape fidelă. Intru în vorbă cu ele. Concluzia pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îl idolatrizează pe Traian Băsescu, chiar în condițiile în care președintele și-a făcut țăndări propriul partid, care l-a propulsat și i-a făcut campanie la Referendumul de demitere. Traian Băsescu nu vede, că postul de televiziune B1 îl împroașcă cu noroi pe Crin Antonescu, numindu-l în bătaie de joc , Căcărău, pe Victor Ponta, care nu est eun om oarecare, ci primul ministru al României. Nu există în vizorul procurorilor și delictul de denigrare a personalităților publice, a calomniei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
importante în administrație, ci i-au tolerat, astfel că încetul cu încetul au ajuns să depindă de ei. În plus, acești eroi, acești revoluționari care luptau pentru o cauză dreaptă au început să se mănânce între ei și să se împroaște cu noroi. Ajunși în funcții de decizii, i-au înlăturat pe toți cei care i-au sprijinit în momentele grele, și s-au înconjurat de tot fel de lichele și lingăi. Probabil că au fost și încurajați, de anumite forțe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărate „cuiburi de gospodari”. Aproape de Huși, „mașinuța” (locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un mănunchiu mai bogat de scântei, namila de fer se oprește”. Ajuns pe vârful Dobrinei, „învăluită în întunericul pădurei dese, călătorul este impresionat de minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se îmbracă în haina-i de vară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nu m-a atins. Dar nu mi-a trebuit mai mult. Am apucat pisica, am ținut-o la distanță și-am Început s-o lovesc peste față cu mîna liberă. Pisica urla și-ncerca să mă zgîrie, apoi m-a Împroșcat cu pipi pe pantaloni. Am continuat s-o lovesc, cu mîinile sîngerîndu-mi de la zgîrieturi. Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
probabil cel mai modern (astăzi am spune "occidental") dintre toți marii profesori ai medicinii ieșene. Dar nu modernist formal; a fost astfel prin făptura sa. A trăit într-o vreme care a fost, deseori, rea, ostilă, o vreme care a împroșcat cu noroi pe mai mulți contemporani. Ca un mare senior, a trecut, imperturbabil, înarmat doar cu înțelepciunea omului, prin vremea pe care i-a rezervat-o soarta. ELENA PUȘCARIU (1875-1966) În 1920, prin concurs, Catedra de oftalmologie a Facultății de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu larma aceea - o senzație întețită și de faptul că din când în când se auzeau și explozii. Ce exploda? Explodau conserve, munți de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili a rămas în urmă și, întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
70 de ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist care la goane ieșea totdeauna din linia pușcașilor, ca să-i vie lui mai întăi dihăniile; în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rărită a fost ceata vrednicilor lucrători Ce adună-n stup de miere hrana suptă de pe flori. .............................................................................. Apoi iarăși, altă dată, am văzut, și mai mâhniți, Drepți tovarăși de ai noștri, cum la dușmani pribegiți, Pusu-s-au în văzul lumii să ne-mproaște cu ocări, Uitând dintr-o zi la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă lăfăiam în apă la o adâncime cel mult până la brâu, și primea în spate valurile ce năvăleau din larg. Într-una din zile vine să scalde cu noi Doxachi Hurmuzachi, și după ce ne hârjonim câtva timp câteșitrei lângă țărm, împroșcându-ne cu apă ca copiii, deodată dânsul pleacă înot spre stâlpul întâi, îl trece, ajunge la stâlpul al doilea, îl trece și ajunge la stâlpul al treilea. Pănă aici nu era nimic grozav de îngrijorător căci mai mulți au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
abjecția ca și cum ei ar fi vinovați de starea asta de lucruri. Să le arăți unde te-au adus Ei. Să urli pe stradă porcării, să borăști din mersul autobuzului, cum a făcut atunci Pif pe la Kogălniceanu. Toate, secreții cu care împroști lumea. Faci ceva pe ea. Lumea nu e altceva decât un amestec impur și tu contribui la amestecul ăsta impur. Un amalgam, o magmă informă, din care speri ca la un moment dat să ia naștere ceva mai bun. De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
intra în ochi, dinți și toate orificiile disponibile. Apa - maron foncé. Contactul cu marea - dezolant. În această dezolațiune mă gândeam la tine, și-mi era mai bine. Erai casa, liniștea, oaza mea în deșert. Primul lucru frumos: valurile imense care împroașcă digul. Atunci fac cunoștință cu acest dig salvator, care însă se prezenta sub o formă amenințătoare. Ne întoarcem sus, la cantină. Agitație, grupulețe, intrigi. Mi se șoptește la ureche să vin deoparte pentru comunicări importante. Aflu: că directoarea a obținut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Pe când Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de guverne și socoteli de profituri din pânea mucenicilor, pe când cei ce nu se pot ierta paradau obraznic în zilele nenorocirilor naționale, pe când cetățuia împotrivirii la cea mai nobilă faptă colectivă a unei generații împroșca insulte asupra răstignirii unei armate, sentimentalii de la 1890 dovedeau un lucru: că faptele cele mai reale se îndeplinesc de aceia care au părut mai străini de realitățile pe care nu trebuie să le vezi ca să păstrezi mândria de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dintre valorile culturale ale acestei țări. Când își bombardează inamicul, combatanților nu le pasă că dis trug și vestigii de civilizație și de cultură. Întrun recent text din Evenimentul Zilei, Mircea Cărtărescu se apără în fața mizeriilor cu care a fost împroșcat. Și încearcă să explice lucrurile ca pentru proști, sperând că doar doar va fi înțeles și de ei: „Sa spus că eu, personal, am zis că «îmi bag p... în regina Angliei.» Ei, nam spuso eu, ci un personaj odios
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]