16,677 matches
-
timpul curgea mai Încet decât În mod normal și descopeream aspecte legate de mine pe care nu le observasem mai devreme. În prezența ei testam gesturi și atitudini cu o exaltare care mă lua chiar și pe mine prin surprindere, Împrumutam atribuțiuni și jucam roluri, unul mai jenant decât celălalt. Făceam tot ce mă punea să fac, chiar dacă Înainte n-aș fi fost În stare să mă văd În posturile alea nici În visele mele cele mai Îndrăznețe. Din oficiu, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai aveam program a doua zi. Am dat din cap absent; tocmai descoperisem că că aveam pană la roata din spate. Iritat, am hotărât să iau tramvaiul până la Crama Albastră. Acolo am petrecut câteva ore cu Ludmila, care mi-a Împrumutat bani să plătesc două luni de chirie. Dar Anton n-a mai apărut, așa că, atunci când Rigoberto Își pregătea ultimul act, i-am lăsat un mesaj cu Helmut și am luat tramvaiul spre est. Lakritz mă găsea acasă a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-au trezit curiozitatea hainele ei. Nu mai era sora cea mare, ci o femeie tânără. Am meditat la ce mi-a spus. Poate că avea dreptate. Îmi aminteam mai ales o noapte În care Agnes adormise și i-am Împrumutat o cămașă de noapte din sertar. — Soră-mea Își ținea hainele În cele trei sertare de sus; ale mele erau În celelalte trei de jos. Am stat alungit timp Îndelungat, mișcându-mă În lumina lunii. Materialul suplu Îmi aluneca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceva mai ușor. Nu m-ar deranja să-mi recuperez portofelul. Era nou-nouț. Dar n-au decât să păstreze stiloul. Ăsta e mai de Doamne-ajută. Am apucat stiloul cu care scriu aceste rânduri. Apoi i-am explicat că ascunsesem banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți, și l-am Întrebat din nou dacă totul a decurs bine. — Nu te grăbi. Apucându-mă de bărbie, Anton Îmi răsuci maxilarul Într-o parte și alta. Îl Îngrijora mai ales ochiul vânăt. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uitat haina la tine. N-am țigări, nici bani. La dracu’. Iritat, se bătu ușor peste piept și șolduri. Hai. Să ne Întoarcem. — Nu te ambala. Mi-am aruncat geaca peste umeri. Într-un buzunar vârâsem niște bani din cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice altă obligație. Apoi mi-am amintit de cutia poștală de lângă ușa de la intrare, cea cu semnul de exclamație roșu. Am reușit să acopăr două luni de restanțe cu banii Împrumutați de la Ludmila; a treia lună era contribuția lui Anton. Când m-am Întors acasă pe bicicleta mea incapacitată, i-am cercetat haina. Avea mai mulți bani În portofel decât mă așteptam, mult mai mulți, și am presupus că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un val inexplicabil de euforie. Poate că asta ți se pare ciudat, mă privi. Nu? Ei, și mai era o fată care obișnuia să vină cu mine. Chiar venea. Adele, așa se numea. Eram cam de aceeași statură și ne Împrumutam hainele tot timpul - chiar dacă Adele era cu câțiva ani mai mare și mai târziu a preferat pantalonii. Când Îmi țineam tivul cu bărbia, Încercând să-mi dau seama ce făcea, de obicei prietena mea era pe picior de plecare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe punctul de a-i Înștiința și pe vizitatorii mei despre faptul acesta, când mi-am dat seama că, de fapt, nu prea conta. Oricum lucrurile urmau a fi confiscate de administratoră. (Mai devreme În dimineața aceea, după ce m-am Împrumutat din portofelul lui Anton, am reușit să acopăr două luni restante din cele trei rămase, Îndesând un plic În cutia poștală a doamnei Britz, cea cu semnul exclamării. Dar acum toate fondurile prietenului meu erau epuizate. Nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sfoară Întinsă, se deplasa cu grijă, dar eficient. Apucându-mă din nou de picior, mi-am frecat genunchiul. — Încearcă și tu, spuse Dora, schițând un gest cu mâna, ca și când ar fi vrut să scoată o pereche de pince-nez. Poți să Împrumuți perspectiva mea. Dar trebuie să vezi cu ochii tăi. — Mulțumesc, i-am spus, simțindu-mă ușurat că, În sfârșit, păream să fi găsit o cale de comunicare. Dintr-un motiv oarecare, mi-am mai amintit unul dintre strigătele de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Poate că acesta era felul ei de a demonstra că, dacă ar fi s-o luăm de la Început, n-o puteam face decât În locul În care ne-am Întâlnit pentru prima oară. Altfel de ce s-ar fi oferit să-mi Împrumute perspectiva ei? E clar că vroia să văd lucrurile din punctul ei de vedere. Nu, n-avea nevoie de un frate. Dar dacă ar fi acceptat, puteam să rămân sora ei! Deși mi s-a părut un gând Îndrăzneț, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Știam că e mai bine să-mi țin gura. Evident, Brigada de la Năravuri Îl supraveghease pe Anton. — Atâta timp cât contribuțiile sale la cinematografie circulau doar În cercuri private, Wickert n-avea cum să se bage. Dar apoi Lakritz a Început să Împrumute pelicule din muzeul lui Froehlich. În curând, cinematografele mai puțin scrupuloase din oraș au Început să difuzeze filme În care echipamentul și mașinăriile folosite n-avea nici un scop educațional. Cineva de la Fundație trebuie să-i fi dat prietenului dvs. acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca pe bomboanele de mentă, iar eu nici cu un Lucky Strike nu mă descurc. Da, mamă, iată cât de bun sunt eu. Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă droghez, nu mă împrumut, nu joc nici cărți, nu-s în stare să spun o minciună fără să-ncep să transpir de parcă aș traversa ecuatorul. Bine-nțeles că-mi scapă de multe ori câte un futu-i, însă te asigur că aproximativ la atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj. Pot să vă Împrumut câteva tablete? Omul se stropși la el: — Am tot ce-mi trebuie. Sunt doctor. Din reflex, Myatt Îi privi mâinile subțiri, cu oasele proeminente. Își ceru din nou scuze, cu ceva din umilința excesivă a capului plecat În deșert. — Regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
recunoștință. Și apoi, scoțând-o din tăcerea ei, veniră cuvintele finale, cu sugestia lor umilitoare - aceasta nefiind ceva familiar. Ea-și Înfruntă porția de spaimă din acest târg Întinzând mâna și atingând fața lui Myatt cu o gratitudine care-și Împrumutase gestul dintr-o dragoste necunoscută. Dacă vrei, spuse ea. Am crezut că prezența mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Janet Pardoe, dar Myatt nici nu vru să audă. — Mai poate să aștepte o zi. În noaptea asta trebuie să accepți să fii invitata mea aici. Începea iar să-și desfășoare coada de păun, cu o Încredere pe care o Împrumută de la palmieri, coloane și respectul domnului Kalebgian. — Au fost două apeluri telefonice pentru dumneavoastră, domnule Carleton Myatt, și un domn vă așteaptă la dumneavoastră În cameră. — Bun. Dă-mi cartea lui de vizită. Camera mea e cea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o periuță de dinți, dar că nu putea să și-o aducă pe a lui. Nu prea a priceput el complexitatea subtilă a acestei cereri. Fără să țin cont de asta, i-am dat Înapoi periuța lui și i-am Împrumutat una șic de la mine, știi tu, una dintr-aia cu mâner din carapace de broască țestoasă, de se pot cumpăra de la Asprey. Știam că dacă Își lăsa la mine o periuță de dinți, asta ar fi dus la haine lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Într-o mare de tul. —Aceasta este rochia Grace. Thackeray a creat-o pe baza uneia dintre rochiile purtate de Grace Kelly În Goana după hoț, i-am spus Ninei. Ăsta este taman filmul meu preferat. Chiar pot să o Împrumut? i se tăie Ninei răsuflarea de emoție. —O să-ți facem una special pentru tine, am spus. — Nu mă deranjează să o iau cu Împrumut. Tinerii designeri nu-și pot permite să dea haine degeaba. Insist, i-am spus. Îți vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Marci. Era ceva care avea legătură cu primirea unei bijuterii de la el și apoi plecau Împreună undeva. —Undeva? Unde? am Întrebat, sfârșită. Nu știu, dar sunt furioasă pe ea... să se poarte astfel. După ce eu, foarte generoasă, i-am Împrumutat ținuta mea Jet Set cu stea roșie. Singura persoană din lume care mai deține o astfel de ținută este Athina Roussel. Costumul ăla Îți face un trunchi de Giselle. Iar eu am sacrificat asta și i l-am Împrumutat Sophiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Împrumutat ținuta mea Jet Set cu stea roșie. Singura persoană din lume care mai deține o astfel de ținută este Athina Roussel. Costumul ăla Îți face un trunchi de Giselle. Iar eu am sacrificat asta și i l-am Împrumutat Sophiei, ca apoi ea să mă trădeze În felul ăsta, furând soțul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, când eu am avut atâta Încredere În ea? Îți dai seama? M-am uitat la Marci cu groază. —Știu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nevoită cu adevărat să Îmi ridic moralul după faza cu Sanford. Îți place? — Este incredibil, am răspuns, Încercând să par plină de entuziasm. — Nu crezi că arăt ca Elizabeth Taylor purtându-l la rochia asta de dantelă? Vrei să-l Împrumuți? Oricând Îl vrei, cere-mi-l. Lauren și eu ne aflam la Rescue să ne facem pedichiura și stăteam Într-una dintre cabinele duble, a doua zi după vizionarea de la Soho House. Îi povestisem ce Îmi spusese Marci În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pudră de talc. Și n-oi fi fost eu un student eminent la etică, dar știu că măcar am învățat să fiu atent. Orice detaliu, oricât de mărunt, trebuie notat. Cartea se numea Versuri și poezii din lumea-ntreagă; era împrumutată de la biblioteca locală. Șeful meu se gândea la un serial în cinci parți despre sindromul morții infantile subite. Anual mor șapte sute de mii de sugari, fără nici o cauză aparentă. La fiecare o mie de sugari, doi se culcă, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
capul pe geamul șoferului și zice: — Am și vești bune, și vești proaste. Mona și Stridie stau tolăniți pe banchetă. Se ridică în capul oaselor. Eu stau pe locul mortului și număr. Și Mona zice: — Au trei exemplare, dar sunt împrumutate toate. Și Helen se așază la volan și zice: — Știu o mie de metode ca să fac rost de ce vreau. Și Stridie își dă părul din ochi și zice: — Bine lucrat, mami. La prima adresă a mers destul de ușor. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care-l am. Zice: — Haide să luăm cartea, să rezolvăm, și pe urmă să mergem să ucidem un fazan frumos pentru masa de prânz. Pe drumul spre ieșire, îl întreb pe bibliotecar despre exemplarul lor din cartea de poezii. E împrumutat. În legătură cu bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
biroul: Gol. Poimîine, premiera. Puiule, urgent!, cu cursa rapidă ajungi la Iași și, cu aceeași cursă te-ntorci încărcat cu programe și afișe. Tipografia mi-a spus că azi trage afișele. Programele sînt gata de ieri. A plecat, cu bani împrumutați de la contabilul-șef, a ajuns la timp, iar acum, grăbit să se întoarcă, bombăne întruna, mai ales că afișele, făcute sul, ies cam mult din geantă, incomodîndu-l. Drum bun, Lazăre, și să-mi spui că ai fetiță! rîde tipograful, ștergîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut! mormăie acesta absent, cufundat în lectură. Dorine! lovește cu degetul în geam cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]