1,038 matches
-
la fratele mai tînăr, uf, căldura asta! excepționali în după-amiaza pustie, privirea furtivă peste peron, merele pădurețe acre din margine de parc, miroasele pe motorină ale mașinii în soare, piața gării rond de verdeață exterminat de cioporul de capre, înaintează, împung iedul, zarea din bătrînul cu mimică descompusă la balcon, DN 1F rezolvă orașul în lanuri de floarea-soarelui, vărsătoarea de gunoi, sute de metri de la ieșire și oamenii se țin șir, grupuri, schitul de pe dîmb, eram furnicile fărîmelor lui și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Drăgănești-Olt, excesele acestui act în exprimare și atunci șoldurile femeiești acoperă și zădărnicesc peisajul, halta Găneasa cine să se uite! țuica a stat în buruieni, jumătate de sticlă pe cărare, rîzi dintr-un dinte, cît mai ai, pălărie, coatele au împuns aerul, vin de la muncă, de la oraș! termină sticla, ai băut mai mult decît etnologia, vie cît ruralitatea Dunării, ai băut etiologia, se bea la cîmp cu bota, cu botul, cotloane de adăpat ținea orice făptură a lui Dumnezeu! arată țuica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
marș pe sate, merii unul după altul pe șosea, umbrele se umplu cu mere, DN 2H 24 km pînă la Putna, în decența lucrurilor, văile se încovoie în confirmări, șoseaua încălecată în același sindrom de tip Rădăuți al intimității, să împungi în culcușul depresionar venind cu țara crescută de el! roșcovan în parbrizul Daciei sub cîțiva centimetri, drumeagul noduri de brădui, pantă lină, lustru la pantofi, la costum și la cravată roșu-carmin, să n-o ia vîntul, tălpile pe scuter, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
plan terasări agricole, cartof sacul tîrît la semănat, ară calul semigreu, coada înnodată, cuprinderea sat cu două-trei cocioabe pe margine, curți împreunate, puradeii pe bătătură la Izvoru Oltului, dacă nu vine mulțimea o turmă și un păstor colții să-i împungă pielea, mai are o fată mai mare ca Beti, n-a dat-o la școală! nu, mama, a dat-o la școală ș-o renunțat! da, ș-o renunțat și-acu trebuie să-nceapă de la început! Brașov Tîrgu Mureș personal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mă caută pe mine și mă bag mai pe la mijlocul mulțimii, să nu se îndure Domnul ca, o dată cu mine, păcătosul, să mai ia și alți nevinovați. În mijloc era și mai rău, păcătuiam și mai mult, fetele erau neglijente și mă împungeau cu ce aveau ele mai frumos, fără să vrea. Închideam ochii să nu văd, dar nu după mult timp Diavolul își făcea iar lucrarea. Mergeam spre sat și, ca să fiu și mai necăjit, o fătucă jucăușă mă prinde de mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al „pacientului“ meu a plecat atunci ceva. Un suflețel. Și n’am putut rezista tentației de a obține o dovadă palpabilă. Nu pot ucide. Prefer să lucrez cu plante care, vorba unui bun prieten, nu țipă. Vorbă cu care mă Împunge adesea și la care replic la fel de adesea că oricine pe lumea asta ucide hrănindu se. Chiar și yoghinul, mâncând grâu Încolțit. Și am ucis crud, adică până la ultima celulă - am mijloace pentru așa ceva - niște plăntuțe; de secară. Iar substanța cea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
elibera prin civilizație. Nimic mai fals! Animalul nu e barbar. Nici măcar pisica care-și chinuie - așa vedem noi - prada, jucându-se cu ea. De fapt, ea face ce facem mai barbar chiar și noi, atunci când alergăm porcul Înainte de a-i Împunge beregata... À propos: pisica pare a fi singurul animal care se joacă, neînvățată de nimeni, cu jucării... Nici planta, chiar toxică, nu e barbară; cel mult acela care o folosește precum vestiții Medici sau ignorantul care o Înghite făcând pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
repetă formula magică, până ce baba e convinsă că a rezolvat problema. De năjic. Fugi năjice de aice, Că te-ajunge suflare, de fată mare ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Ieși năjice, ieși spurcate ! Nu coace, nu răscoace, Nu-nțepa, nu-njunghia, Nu-mpunge, nu străpunge, Nu-negri, nu-nvineți, Nu-nverzi, nu roși, Nu-ngălbeni, nu alghi, Nu trăzni, nu pocni ! Cu săcurea te-oi tăia Și în foc te-oi arunca ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Și în acest caz formula se repetă de un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-aș fi făcut-o ieu Ți-aș fi tras-o la ghilău. Da-o făcut-o maică-sa, I dat una cu sapa Șî i-o strămbat schinarea. * Busuioc crescut în iarbă, Urâtu-i badiu cu barbă, Gura-i pute, barba-mpunge, De urât îmi poate-ajunge ! * Mândra-i albă ca de domn Și se leagănă de somn. Mândra-i albă ca o floare, Doarme ca calu-n pchicioare ! * Io, de când m-am însuratu’ Tot pe paie m-am culcatu’ Tot în paie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
necaz, Dar ce-mi faceți voi azi? Un biet străin fui pe pământ Sărac cum bine știți; Răspundeți-mi de-aveți cuvânt Așa vreți să-mi plătiți. Am suferit nespus Cununi de spini pe cap Și-n coaste m-au împuns Din moarte să vă scap. Am suferit atunci ca și-acum Dar ce-mi făcut-ați voi, Acum vă-ntreb, în mila mea Urma-ve-ți tot așa? Noapte de vis, timp prea sfânt Dumnezeu râde blând Pieptu-i dă fericire Lumii dă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
stăruitoare și severe o învăluire sfredelitoare, căreia nu-i scapă necercetat nici unul din colțurile ființei mele. Nu mai pot să rezist! Las ochii în jos, înfrânt. Ei, ei...! Haidem în casă, mormăie El într-un târziu, râzând, după ce m-a împuns încă o dată cu sulițele privirilor sale, ca pe o lighioană, mult prea mică și prea îndrăzneață, pe care a voit, parcă, să o răpună acolo, în fața odăii Sale. Martorul întâlnirii noastre este părintele stareț Melchisedec care ne aștepta deja înăuntru, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
loc, În timp ce porumbelul cu o expresie de bucurie nebună Își stropea fața și bea cu zgomot și cu lăcomie din acel ochi de apă 274. În actul următor se povestea despre „omul curcan sălbatic”, unde doi dansatori țopăiau pe loc, Împungându-se furios cu niște bețe ascuțite. În actul al patrulea Kipara izbutea să răpească făclia aprinsă și se temea să nu-i fie luată. Dansatorul era Întruchiparea vie a tainei, Încordării și grației fizice pure, care furișa intrând și ieșind
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la fel și pentru gerunziul afirmativ, cf. (34c)); în exemplele următoare, semiadverbul aditiv mai se încorporează în structura gerunziului, precedând încorporarea afixului ne-: (34) a. de nevoie mare nemaiputându suferi țara (ULM.~ 1725: 131v) b. Și până văzându că-l împunge, nemaiștiindu ce va mai răspunde, i s-au rușit obrazul ca focul de rușine și mai mult că toată curte au început a râde de aceasta alegire. (Bert.1774: 20r) c. Maiplodindu-să și înmulțindu-să și lățindu-să, s-au tinsu de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se facă schimbul acesta... Greu, greu o duceam... Copiii Însă, În această perioadă... aveam niște bețe și În capul bețelor erau cuie și ieșeam la capătul orășelului, unde treceau foștii colhoznici cu căruțele, fie cu sfeclă, fie cu cartofi, și Împungeam cartofii sau sfecla cu aceste bețe și reușeam să căpătăm ceva mâncare - furam, asta era. Unii țărani erau binevoitori și ne dădeau voie, Însă alții, mai puțin binevoitori, dădeau cu biciușca În noi și ne fugăreau spuându-ne „jdani”: „N-avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ascundeau capetele sub pături. Pe țăndările de sticlă care umpluseră camera atacanții alunecau și cădeau umplând-o și de sânge. Când îi mai rămase numai o cercevea, parlagiul s-a aruncat lovind cu disperare; atunci unul dintre milițieni l-a împuns cu cârligul în pulpa piciorului, iar altul într-un braț. Acu... pe... pe... el, a strigat Maromet, în disperare. Ultima linie atac, vreo șapte-opt, s-au aruncat asupra lui. Căzut și extenuat peste măsură, parlagiul a reușit să mai strângă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să-l dezbrace. Toate aceste mișcări aveau un farmec puternic, ca și cum ar fi fost cel mai nevinovat simbol spiritual al dezbrăcării unei femei, o joacă de îngeri, al cărei sens aceștia nu-l înțeleg. I-am atins sânii, acolo unde împungeau cald și puternic rochia galbenă, croită rotund pe gât. Mă încânta lipsa oricărei încercări din partea ei de a atrage. Era un lucru nou în viața mea. Pudra de pe față era doar o deprindere automată, rochia era șleampătă, n-avea nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
respirația ca pe un fenomen grandios, o mișcare cosmică, naturală și totuși miraculoasă. Încet, rar, adânc, decisiv, respiram. Undeva, dedesubtul meu, se auzea un vuiet ferm, uniform, iar eu zăceam în potirul acelei zvârcoliri și mă uitam la stea. Mă împungeau dureri și totuși mă simțeam bine, detașat de ele. Eram relaxat de parcă mă deșteptasem dintr-un somn de aur și poate că acum aveam să adorm din nou. Mi-am închis ochii. Respiram. Amestecate cu vuietul, apoi separate de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar ceva din tonul discuției lor mi s-a părut ciudat. Am rămas o clipă locului, pe urmă m-am dus și am deschis ușa bucătăriei. James, privindu-mă peste umărul lui Lizzie, mi se adresă: — Charles! Spaima profetică te împunge cu repeziciune. Inima a început să-mi bată violent, mi-am simțit gura uscată. — Da? Au ieșit amândoi în hol. Lizzie avea obrajii împurpurați și părea speriată. — Charles, eu și cu Lizzie dorim să-ți aducem ceva la cunoștință. Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nominală): „La versurile nesubliniate Eminescu a renunțat, găsindu-le cu drept cuvânt că nu merită să intre în opera sa definitivă...” (G.Ibrăileanu, Scriitori, 126) f. multiplu: „Așa de spărieți și de nedumeriți mi-nchipui că trebuie s-o fi împuns de fugă troienii lui Priamus, când îi luă Achile cu jărdia pe la spate.” (C. Hogaș, 222), „Și pe mine mă știu toți reacționarii că sunt republican, că sunt pentru națiune.” (I.L. Caragiale, I, 134) Complementul predicativ verbaltc "Complementul predicativ verbal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Grumăzescu, desigur, pe Lăpușneanu. La fel cum cruntul voievod din Lăpușna căsăpea pe boierii trădători, tot așa se adună aici epigramiștii și cauterizează cu surle și tobe (sau cu turle și sobe) tarele societății noastre. Și, slavă Domnului, au ce împunge cu floretele lor mai ascuțite sau mai tocite... Mă angajez pe dată față de Tataia să scriu un articol pe această temă. Pentru mine Păstorel nu este un autor d e raftul al doilea, cum pare că s-a convenit în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
înalți oficiali de securitate națională au fost adesea încordate, cu un preț considerabil pentru președinții pe care i-au slujit și pentru țara noastră. Kissinger a condus singur până când lui Nixon i-a succedat Gerald Ford, după care s-a împuns în mod repetat cu tânărul secretar al apărării, conservatorul Donald Rumsfeld. Jimmy Carter știa dinainte că Vance și Brzezinski aveau să se confrunte adesea, primul urmărind moderația în toate, în timp ce al doilea prefera să ia poziții ferme. Carter a sperat
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
său, la o răzmeriță populară izbucnită la Grenoble la începutul Revoluției, de Ziua olanelor: " Imaginea pe care o păstrez spune el e cît se poate de limpede, să fie vreo patruzeci și trei de ani de atunci... Un lucrător pălărier, împuns în spate cu o baionetă, după cîte se spunea, mergea cu multă greutate, susținut de doi bărbați pe după umerii cărora își petrecuse brațele. Era fără haină, cămașa și pantalonii de nankin sau bumbac erau năclăite de sînge. Rana din care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
apăsătorilor ei, iar casa din Câmpulung a părinților va fi supusă percheziției. „Ce boață ai mai făcut iarăși? - îi scrie obidit bătrânul -. Te-i fi apucat să mai faci vro secătură de poezie, ca cea de la leatu 1846, prin care împungeai pe doamna lui vodă Bibescu, care te-a gonit cât a stat ea pe scaun. Toată pasărea piere pe limba ei. De te-a fi mușcat șarpele de inimă să mai fi făcut vreo rimadă ca aceea, apoi din asta
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
prea mulți bani, unii noi, parcă dați de o singura persoană. Când a văzut și bancnota rupta la un colț, s-a speriat, și-a amintit că o văzuse la doamna În doliu. Cercetând bancnotele, a găsit cincizeci si trei de hartii Împunse cu acul drept În mijloc, parcă fuseseră puse pe o sârmă subțire. Ghiță a luat bancnotele Însemnate și s-a dus la Pintea; el i-a spus că banca ținea bancnotele În teancuri de câte o sută de bucăți, trase
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un denunț și nu o mitificare butaforică, à la Emil Botta, a „ghetoului galben“. Ea opune cartea, lumii, preferând să numească realitatea - ficțiune și să schițeze un gest de evadare din această minciună: „astfel, viața mea/ evadează din ficțiunea tatălui împungându-și/ copila cu sabia ninja a sexului său în erecție...“. Din ficțiunea obscenă a tatălui incestuos, poeta virează către realitatea lui Proust și Ingeborg Bachmann, firește, un liman mai confortabil pentru o sensibilitate nervoasă. Ultima patrie este o închisoare În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]