2,573 matches
-
Privește pagina, necăjită. Mi-a ieșit 33 ! — Din cât ? — Dintr-o sută ! 33 dintr-o sută ! — Ce idioțenie ! — Știu, spune ea serioasă. Sunt urâtă. Știam. Adevărul e că am știut dintotdeauna, În adâncul sufletului, dar... — Nu ! zic, Încercând să-mi Înăbuș râsul. Am vrut să spun că revista asta e o idioțenie ! Nu poți să măsori frumusețea cu centimetrul. Uită-te și tu puțin la tine ! Arăt spre ea. Lissy are cei mai imenși ochi cenușii din lume, un ten superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
le păstrez. Le acoperă cu mâna, protector. — Și unde sunt cele de aruncat ? Urmează câteva clipe de tăcere. Bunicul Își ferește privirea. — Bunicule ! Nu se poate, trebuie să arunci măcar o parte din chestiile astea ! exclam, făcând eforturi să-mi Înăbuș râsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să mișc brațul ! — Trage de el ! — Asta și fac ! Se uită disperat În jur. Vezi vreun foarfece ? — Sper să nu-ți Închipui că te las să-mi tai puloverul, spun Îngrozită. — Ai altă sugestie ? Mai trage o dată cu putere, și Îmi Înăbuș cu greu un țipăt. Au ! Termină! Mi-l distrugi ! — Asta e acum, că-ți distrug puloverul. Asta e unica ta problemă În momentul ăsta, nu ? — Dintotdeauna am urât ceasul ăsta al tău ! Dacă l-ai fi purtat pe cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mică idee ce ar trebui să reprezinte. Absolut nici una. Arată ca... parcă arată ca... Și, deodată, Îmi dau seama. Nuci ! Două nuci ! Jack izbucnește Într-un râs nebun, și alte câteva persoane chicotesc Înfundat, lucru pe care Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decât să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sunt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un tip cu ochelari fără ramă, foarte demn. — Ovare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e bunicul tău ? — Nu prea cred... — Cred că ar mai trebui să-ți spun că n-am nimic Împotriva folosirii pseudonimelor, adaugă Jack. Eu Însumi mă recomand adesea cu numele de Egbert. Pufnesc În râs, dar fac eforturi și-mi Înăbuș râsul. E un restaurant select. Lumea deja se uită la noi ciudat. Suntem conduși la o masă din colț, de lângă șemineu. Un chelner Îmi trage scaunul să mă așez și-mi flutură un șervet pe genunchi, În timp ce altul Îmi toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
deschide cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci când eram În avion, mi-ai spus că Întâlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și n-a mai plecat În America... faza cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gât și clipesc cât pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atât de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă plictisesc alături de Connor. Știa că-mi doresc aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mâna Jemimei, cu inima bătând să-mi sară din piept. Bună, zic, cât de tăios sunt În stare. — Emma, eu sunt, aud glasul familiar al lui Jack și, fără veste, mă străbate un val de emoție care aproape că mă Înăbușă. Îmi vine să plâng. Îmi vine să-l lovesc, să-l rănesc... Dar, cumva, reușeșc să mă controlez. — Nu vreau să mai vorbesc cu tine niciodată, spun. Închid telefonul, respirând greu. — Bravo ! spune Lissy. O clipă mai târziu, telefonul sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Iar acum, i se alătură În cor alți câțiva. — Close to yoooou... — Ești bine, Emma ? spune Nick, În clipa În care ridic capul. O batistuță, ceva ? — Close to yoooou... vocile se unesc iar În cor și cineva Încearcă să-și Înăbușe râsul. N-am să reacționez. N-am să le dau satisfacția asta. Clichez cât pot de calmă pe mail, și tresar șocată. În mod normal, am cam zece emailuri În fiecare dimineață. Azi am nouăzeci și cinci. Tata : Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și-am să pufnesc În râs ? Dacă chiar e adevărat că are o relație cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o durere cumplită, pe care mi-o Înăbuș cu greu. Foarte bine, dacă despre asta e vorba... am să-mi păstrez calmul, ca și cum aș fi știut lucrul ăsta tot timpul. Cel mai bine ar fi să pretind că am și eu un iubit. Da. Am să-i zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
după stinsul luminii albăstrii a televizorului, la care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din care auzul copilului înăbușit de pilotă nu prindea decât chicotitul delicios al mamei, atât de diferit de icniturile pe care sexul le provoca femeilor pe care le-am cunoscut mai târziu, încât a trebuit să treacă niște ani ca să încep să mă gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
prea vorbit, aveam jocul preferat pentru primele două-trei seri după ce ajungeam cu trenul din București: noaptea căzând devreme în casa noastră, pe stradela îngustă străjuită de clădiri masive umede, mă lăsam într-o levitație pe patul tare și, cu fața înăbușită în puiul de pernă, pe când bunica mai privea încă la televizor, începeam să reproduc zgomotul înăbușit al trenului, care numai acasă în simulator mă adormea. Da’ ce faci, Tudoruț, mă trezea din legănare glasul ciudat al bunicii; chiar începusem, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să stea doar semideschiși, pentru ca suprafața opacă spre care privești să cadă pe o suprafață cât mai mică, abia atunci densitatea aduce oboseala, somnul, câte o jumătate de oră fără vise, neproductiv, în miezul zilei, în timp ce afară zgomotele naturii se înăbușă; dacă simți nevoia să dormi, îți zici că zgomotul trebuie să fie al unei ploi insistente, care nu slăbește nici după venirea iernii. Dispoziția maladivă putea invada și la birou, de exemplu într-o dimineață de iarnă în aerul închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o am de la un magazin cu cadouri pentru copii, din Guilford. E de pânză albă cu inimioare roșii cu tot felul de inscripții peste ele, și o folosesc drept port‑fard. — Ăsta e tot? zice Luke, uimit, și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. Ha! Îi arăt eu cine își ia cel mai puțin bagaj. Sunt atât de încântată de mine. Nu am la mine decât trusa de machiaj și șamponul - dar Luke nu are nevoie să știe asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu oamenii, le afli problemele și încerci să îi ajuți. Dar alteori e la fel de plicticoasă cum a fost să scriu pentru Succesul în economii. Iar ipoteci? Îmi vine să țip „Nu te‑ai uitat la emisiunea trecută?“ — Păi, Jane, spun, înăbușindu‑mi un căscat. Problema ipotecilor e foarte complexă. În timp ce vorbesc, mintea îmi zboară din nou la New York. Imaginați‑vă doar. O să avem un apartament în Manhattan. Într‑o zonă superbă din Upper East Side sau poate într‑o zonă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
când a vrut să mă sărute și eu m‑am tras repede într‑o parte. O, Doamne. Uită. Uită. — Am... am auzit că te muți la New York, zice Tarquin, cu ochii în podea. E adevărat? — Da, zic, neputând să‑mi înăbuș un zâmbet. Așa aș vrea. Am fost și eu o dată la New York, zice Tarquin. Nu m‑am prea înnebunit. — Nu, spun, gânditoare. E de înțeles. E destul de diferit de Scoția, nu? Mult mai... agitat. — Exact! strigă, de parcă aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Hai! strigă, împingându‑mă în cabina de machiaj. Ea e Becky... — Zelda, o cunoaștem pe Becky, spune Chloe, care m‑a machiat de când am apărut prima oară la Cafeaua de dimineață. Se strâmbă spre mine în oglindă și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. — Sigur c‑o cunoști! Scuze, Becky, dar în mintea mea ești la categoria invitați! Acum, Chloe. Și n‑o aranja prea tare. Nu vrem să arate prea fericită și radioasă, nu? Coboară vocea. Și vezi, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei ard la vârfuri. Se trezește și descoperă că a renunțat să mai înțeleagă. Se simte ușoară și uimită. Se gândește să-i trimită ea însăși concubine lui Mao, cu tot cu oale cu otravă amestecată cu supă de ginseng și țestoasă înăbușită la aburi. 14 Ea citește în Literatura poporului eseul lui Fairlynn despre turul ei prin Orașul Interzis, avându-l ca ghid pe Mao. Mărețul nostru Salvator stătea lângă mine. Geamătul neconsolat al vântului peste Lacul Zhong-nan-hai devenea din ce în ce mai puternic. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
desdegerăm. Întâi, eu cu spatele la ea - să-mi dezghețe spinarea; apoi schimbăm poziția, ca să-mi dezghețe inversul inversului. Ea spune asta, cu inversul inversului, nu prea știu eu ce-i aceea, dar știu că așa nu e foarte bine, mă cam Înăbușă. După aceea zice că ea-i degerata, s-o des, eu, care-s a treia fată, cea de deasupra. Așa mai merge, dar când mă pune pe mine dedesubt, iar nu-mi place, se lasă prea grea, mă strivește. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
maimuță, se gândi ea, iar ochii-i sclipiră ca niște mici lacuri în care se răsfrânge soarele. O maimuță. Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a doua doamne Rossi nu i se permitea să uite acest lucru. Cele bune să se-adune, cele rele să se speletc "Cele bune să se‑adune, cele rele să se spele" — Poftim, mami! Mițul dejun, a spus o voce înăbușită din spatele ușii de la dormitor. Apoi s-a auzit bubuitura unui picior repezit în ușă și Milly a intrat în cameră cu o tăviță în brațe. La loc de mare cinste, chiar în mijloc, era așezat un borcan de gem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de a găsi urmele caravanei, cu vaga speranță de a pune stăpânire pe niște bogății ce, potrivit unei legi nescrise, aparțineau celui care era în stare să le smulgă nisipurilor, dar nisipurile își păstraseră bine taina. Nisipul era capabil să înăbușe sub mantia lui orașe, fortărețe, oaze, oameni și cămile, și cu siguranță sosise violent și pe neașteptate, purtat în brațe de aliatul său, vântul, și se năpustise asupra călătorilor, învăluindu-i și transformându-i într-o altă dună între milioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
intrusul în a cărui privire citea o hotărâre de neclintit și se întrebă ce mama dracului făceau oamenii lui de nu-i veneau în ajutor. Targuí-ul își pierdu răbdarea. înfipse mai adânc hangerul și cu mâna stângă îi încleștă gâtul, înăbușind astfel un strigăt de durere ce se zbătea să iasă. — Cine e bătrânul? - insistă. De ce l-au luat? — E Abdul-el-Kebir. O spuse pe un ton care explica totul, dar înțelese că acel nume nu însemna nimic pentru intrus care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sucul gastric, fără să provoace pagube prea mari... Oricum, de departe sunt de preferat șoricioaica, cianura, ștreangul, venele tăiate, săritul de la etaj... Rafael presupuse că mama lor nu-și dorise numai moartea, ci și o suferință îndeajuns de mare, ca să înăbușe altă suferință. Probabil că ceea ce se numește îndeobște decepție în dragoste o împinsese... Chiar așa - Elenuța reușise până și asta să afle, motivul sinuciderii, descoperindu-și, desigur, totodată niște aptitudini de detectiv. N-ar fi fost mare lucru să deduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]